7,108 matches
-
irisului meu Am întors o aripă Deasupra timpului pierdut În curcubeul Sufletului meu. Pașii mei În urma urmelor Lăsate de lupii albiă Trecut, Prezent, Viitoră Între palma stângă Și palma dreaptă Am spiritul Unei mici zeițe Dansând ritmuri Pierdute în tăceri. Șoapte neînțelese Decât de alb și negru. Am împletit lumina Și mi am făcut scară Către cerul unde exist. O lume, un Univers absent În privirile lupilor albi. Alfa, Omega, Început, Revoltă, Candoare, Duioșieă. TOT! Lacrima mea În schimbul unei clipe Transparentă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
îmi par În stânca născocită în uitare Și-mi fac din dragoste altar Și mă cuprinde viața a mirare. Flăcări ce ard fără culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să retrăiesc Mă definesc grăbit, ușor. DESPĂRȚIRE Îmi scot la licitație singurătatea Și las toată durerea azi să plece Nu îmi doresc nicicum Eternitatea Pe lângă mine doar secunda trece
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
La un timp, am avut un vis. Eram la pod, la Argeș. Curgeau firicele de apă. Și un cal alb năvălea spre râu. M-am prins de coama lui și m-a dus peste apă. Și-am auzit ca o șoaptă: “Nu te mai prinde!...” Cea...? Cea?... Cea?... Mi-am făcut acte false și primăvara am plecat la muncă. Am ieșit în gară la Vâlcea și de-acolo am găsit o echipă de olteni care mergeau în Țara Moților la construcții
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
conservă amintirea cuvintelor, a frazelor, a suitelor de fraze la fel cum partiturile le fixează pe cele ale sunetelor și suitelor de sunete. Într-o biserică, preotul și credincioșii, chiar și cînd nu cîntă, citesc cu glas tare sau în șoaptă, urmînd o anumită ordine a versetelor, a frazelor și a fragmentelor de fraze care sînt precum întrebările și răspunsurile. La teatru, actorii își interpretează rolul ca și muzicienii partiturile: au trebuit să le învețe pe de rost cu ajutorul textului tipărit
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
mai multe virajuri în jurul dealului cu Mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților străini și a mulțimii poporului”. Parcă te aud comentând acest moment: „Să fi văzut dumneata femeile bătrâne din adunare cum își făceau câte o cruce adâncă și rosteau în șoaptă un iracan di mini uiti cum să țâni agațat di ceri. Minuni dumnezăiascâ nu alta”. Și aveau dreptate să spună așa, pentru că zborul era o minune chiar și pentru învățații prezenți la ceremonie. A venit însă și acel an - 1916
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Teiul lui Eminescu și un cer de lumină din înaltul Iașilor în suflet. Și atunci, chiar dacă voi fi întristat, îți voi ura din inimă drum bun, iubite prieten! Iași, 28 martie - 31 mai, 2004 Vasile Ilucă De același autor: 1Iași...șoapta din ziduri, album-ghid, Ed. Eurocart, Iași, 1998. 2Iași...istorie și spirit, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2000. 3Hoinar în jurul Iașului, album-ghid, Ed. Trinitas, Iași, 2001. 4Iași...drumeț în jurul cetății, album-ghid, Ed. Helios, Iași, 2002 5Tristeți învinse, proză scurtă, Ed. Helios, Iași
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
colectivității" (MOC) Să analizăm următorul fragment din Gervaise, în care este descris banchetul oferit de Gervaise: În răstimp, Clémence isprăvea de mâncat târtița, o sugea plescăind din buze și se zvârcolea de râs din pricina lui Boche care-i spunea în șoaptă fel de fel de vorbe deochiate. Ah! pentru numele lui Dumnezeu! Da, se îndopau ca porcii! Când te-ai vârât în joc, trebuie să joci, nu-i așa? Și dacă nu-ți poți îngădui decât din când în când câte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Avuseserăm două nopți aproape albe. După un somn agitat de câteva minute, bărbatul se trezea brusc, de parcă se temea că soția nu mai era acolo. Ea se întindea în pat lângă el, îl mângâia pe frunte și-i vorbea, în șoaptă, până când adormea la loc. N-am înțeles niciodată ce i spunea. Probabil o poveste de adormit copiii. Atunci, într-o sâmbătă dimineața, în timp ce soția lui se afla la baie, i-am vorbit. Părea că mă vede pentru prima oară. I-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Într-o margine a spațiului, câțiva po- nei bine îngrijiți și întreținuți ispiteau copiii la câte o partidă de echi- tație... pitică. Și rândul amatorilor nu era prea subțire. De obicei, apa Corrèze curge limpede și lin, spunându-și în șoaptă povestea. Doar atunci când în amonte plouă abundent, ea se tulbură și se răstește la oameni. Dar nu-și iese din matcă. Ca și Bahluiul Iașului, și această apă străbate un oraș. Ar fi cam singura similitudine între ele. În rest
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
2001. Simion, Eugen, Genurile biograficului, vol. I-III, Fundația Națională pentru Știință și Artă, București, 2008. Simuț, Ion, Incursiuni în literatura actuală, Editura Cogito, Oradea, 1994. Tănase, Stelian, Anatomia mistificării, Editura Humanitas, București, 2003. Tănase, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă: dosar & jurnal din anii tîrzii ai dictaturii, Editura Compania, București, 2002. Unamuno, Miguel, Agonia creștinismului, Editura Institutul European, Iași, 1993. Ungureanu, Traian, Despre securitate: România, țara "ca și cum", Editura Humanitas, București, 2006. Vintilă, Horia, Dumnezeu s-a născut în exil, Editura
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în aceste descrieri ale femininului care se contopește cu natura: "Aveam culoarea nopții și miroseam a luna/ pe care ți-am trimis-o într-un castron cu faguri./ Cu mine ulmii seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu țâșnesc trezită c-a mai plutit și suie/ o frunză peste zidul cetății, amăruie", (Capricii). Se observă rapida trecere de la un imaginar romantic (luna, noaptea) la demitizarea acestuia (castronul cu faguri). Inventivitatea lirică surprinde și acum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este doar expresie a misterului feminității, a caracterului ei seducător, ci și presentiment al neantizării: "Mi-am mai cuprins odată genunchii și-și lăsase/ o creangă peste părul căzut al meu și-al serii,(...)/ Acolo unde cerul desparte umbra-n șoapte..." Echivalarea femeii cu înserarea o transformă într-un înger al morții, acoperirea ulmilor de zigzaguri este și ea relevantă din acest punct de vedere. Zigzagul acoperă două semnificații, este simbol al luminii și, prin extensie, simbol solar (greu de acceptat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acoperă două semnificații, este simbol al luminii și, prin extensie, simbol solar (greu de acceptat în acest caz din cauza înserării descrise), dar poate fi și expresie a devastării, a războiului, a morții. Dezbrăcarea ritualică, dezgolirea, trecerea dincolo de zidul cetății, prezența șoaptelor ca expresie a zvonurilor care transgresează barierelor celor două tărâmuri, gustul amar, tristețea (adjectivul "amăruie") par să susțină cea de-a doua interpretare. Gesturile acestea lente, cu tentă erotică sunt chemări de dispariție. Frunza accentuează efemeritatea existenței umane, capacitatea ei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din dorința de a reduce, de a diminua importanța lor: "Sub masa de biliard un vânt mai mic, mai copil,/ intrase la adăpost venind de departe;/ poate regreta banchizele ce se frâng ca turtele,/ dar vorbele se topeau, erau numai șoapte". Lumea e o jucărie în mâinile unor copii mai mult sau mai puțin îndemnatici. Ideea de joc este oarecum indirect abordată, masa de biliard este folosită drept ascunzătoare. Nu se urmăresc regulile unui joc anume, se fuge de tentația jocului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Iubire, muzică de noapte la o grădină publică... De pe o bancă privesc mulțimea care se preumblă serioasă printre straturi de flori, argintate de globuri electrice... Prin tufișuri - fete, sau domnișoare în rochii subțiri, cu elevi de școală, sau militari... Rîsete, șoapte... Un tînăr îmi cere sfaturi pentru un amor nenorocit. Fanfara răsună peste grădină și peste oraș. Cîntece vechi, flori, amanți atît de tineri... mă cheamă cu mulți ani în urmă... Iubiri pe care le-am uitat mă ridică să plec
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui poem dedicat nopții: „ De ce, neînțeleasă noapte,/ Ți-ai stîns luminile din cer,/ De unde ai mai multe șoapte/ Ș-un mai nepriceput mister?...// De ce tresai înfiorată/ Cînd pe deasupra noastră zbori,/ De ce ești mai întunecată/ Acuma ca de alteori?...// Simt un fior care mă fură:/- Pe semne-acum în noaptea asta,/ Pe-un crai viteaz cu barbă sură/ L-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a doua dintre ele (de fapt, un sonet), atmosfera e de mînăstire, reconstituită cu ajutorul unor reminiscențe din Ion Heliade Rădulescu: „Clopot de alarmă la mănăstire.../ «Căderea dracilor», miazănoapte -/ Ale vremurilor fructe coapte/ închid trecutul ca mîntuire.// Ce zvoane călu1gărești și șoapte,/ Făclii ce fug, se-ntorc în neștire./ Desigur, cu a zorilor ivire/ Vom mai gîndi la această noapte!//... Și clopotul vibrează, vibrează.../ «Satan este-nvins» - nici o îndurare-/ De vremuri noi, e inima trează.// Sunt grele visuri? halucinare? -/ -Pe cer, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
plin de milă față de un asemenea nenorocit, am început să-l întreb ce l-a adus în starea aceasta. Aruncându-mi o privire plină de pocăință care cerșea milă și compasiune, și-a ridicat cu multă greutate vocea deasupra unei șoapte și mi-a spus că fusese bolnav de șase săptămâni în acea închisoare tristă și că nu avea nici o alinare decât pâine și apă, cu puțină bere din când în când ([Ward], aprilie 1699, 10). Dar Ward a fost și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
revoltei pe care să o desăvârșească valahii. Ce nu trebuie uitat, totuși, e faptul că dacă nu se schimba regimul, cei câțiva idealiști care fuseseră întemnițați rapid în beciurile din strada Triumfului ar fi fost amintiți și azi doar în șoaptă, la parastasul de douăzeci de ani. 29 decembrie 2009 Ne agresează și ne sufocă cu stridența și proasta lor creștere. Cu gălăgia și mirosul lor. Cu animalitatea lor. Deși erau prezenți și în timpul comunismului, libertatea de după '90, greșit înțeleasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pună această etichetă pe volumul Maestro scris de Stelian Tănase, un op cu calități literare, dar mult prea stufos și suprarealist, haotic, insuficent strunit profesional și, la fel ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pășeau. Dar altele-adăpate trăgeau În bătătură, În gemete de mumă vițeii lor strigau; Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind vițeii la uger alergau. S-astâmpără ăst zgomot, ș-a laptelui fântână Începe să s-audă ca șoaptă În susur, Când ugerul se lasă sub fecioreasca mână Și prunca vițelușă tot tremură-mprejur. Încep a luci stele rând una câte una Și focuri În tot satul Încep a se vedea; Târzie astă-seară răsare-acum și luna, Și, cobe, câteodată
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Vorbind despre Tudor Arghezi, C. Ciopraga spunea: „Nici simbolist, nici clasic, nici tradiționalist, dar Împrumutând din toate, potrivit profilului propriu, poetul „Testament” - ului reprezintă un punct de convergență, fiind un polifonic magistral, asemenea neliniștiților „plopi Înalți, cu voci adânci și șoapte multe”. Plecând de la această apreciere, poate nu ar trebui să nu luăm În seamă ce spunea T. Arghezi Însuși prin 1904: „Noua școală franceză - de câte ori i-a venit ei chef - a râs În hohote la chat noir de s-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Închegarea acestei atmosfere. Două procedee de versificație sunt caracteristice pentru poemul „Gorunul”: ingabamentul și enumerația realizată cu „și” având valoare adverbială. Prin cele două procedee, cadența are o curgere lentă, cu Înălțime de ton egală, fără ridicări sau coborâri spectaculoase. Șoapta versurilor potențează aura de mister În care se implică automat receptorul. Versurile au un număr foarte diferit de picioare metrice, de la 15 silabe („că stropi de liniște Îmi curg prin vine, nu de sânge”) la 3 silabe. Lucian Blaga Își
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care sensibilizează, cheamă la contemplare, dar simți și autocenzura care dă valoare, ritm și un cântec specific versului pus în carte, deși întâlnim un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
octava Adevărului”. Fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală și-l amintește ca pe „un continuu scandal al adevărului.” Un fost coleg de celulă, care își amintea cum a fost izbit cu capul de treptele spălătorului de la Aiud - de gardian - reținea șoapta lui spusă la ureche de părintele Daniil: „Multe se vor zice după ce nu voi mai fi... Orice vei auzi rău despre mine să crezi, că am fost un mare păcătos!” Cunoscătorii zic despre poetul Daniil: „A fost și a rămas
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]