7,946 matches
-
Împușcat. Biletele, vă rog! Soldatul se uită la Viv și se strîmbă oribil. Își Începu pantomima, prefăcîndu-se că scoate un bilet din buzunar, se apleacă și Îl strecoară pe sub ușă. Biletele, vă rog! strigă din nou controlorul. Toaleta e ocupată! țipă Viv În cele din urmă. Avea o voce agitată care suna prostește. Știu că-i ocupată, veni replica din coridor. Vreau să vă văd biletul, domnișoară. Nu puteți să-l vedeți mai tîrziu? — Trebuie să-l văd acum. Numai... numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o ia pe-a noastră. Au făcut un război, și-acum doresc altul. Nu le pasă că sîntem tineri. Vor să fim bătrîni ca ei. Nici nu le pasă că nu-i Încăiererea noastră... Vorbea din nou tare. — Nu mai țipa! zise Duncan. — Vor să ne ucidă! — Taci odată! Duncan se gîndea la cei de la etaj și la taică-său. Taică-său era surd ca piatra, dar avea un fel de radar În el, atunci cînd venea vorba de Alec, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se repezi În salon, apoi În hol, ajunse În dormitor, și scoase cravata. Îl auzea pe taică-său sforăind, și rămase o secundă În Întuneric, cu cravata În mînă, dorind pe jumătate să se ducă să-l Înghiontească, să-i țipe și urle În față. Bătrîn nenorocit și nebun! O să mă spînzur! O să mă duc În bucătărie și chiar o s-o fac! Trezește-te! Taică-său continua să sforăie. Duncan se Întoarse Încet la Alec. — Bătrînul sforăie ca un uragan acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase metri. Își ținea brațele pe genunchi, iar casca lui de ARP era dată camaraderește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în noaptea fără lună - numai bătrâna Cântec de greier - între doi nori cenușii numai o stea Sorb ceai de tei ascultând greierii - clar de lună Apus de soare - o libelulă ridând fața lacului Umbra salcâmului - un sticlete ciugulind scaietele mov Țipă un cocor - peste plaur se lasă liniște serii Zbor pe înserate - în zig-zag rândunica la vânătoare Soarele peste câmp - o coțofană ciugulind biscuiți Mijloc de august - mocănița pufăie urcând printre munți Drum șerpuit - peste pantele abrupte coboară seara
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
înțelept dar eu nu eram. Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta m-aș fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine, lipit de tine... te-aș fi privit până în adâncuri. Sunt sigur că ai fi țipat la mine: - Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești un frate și nu putem comite acest incest! Eu te-aș fi mângâiat pe trup și ți-aș fi șoptit: - Lasă-mă... vei vedea că nu-ți
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
fost găsită de o vecină, căzută în fața ușii unde locuia. Ținea strâns între degetele încremenite preșul uzat, pe care și-a cuibărit gândurile multe nopți, într-un singur vis... Bun Aud șuieratul năpraznic al vântului, care în furia lui oarbă țipă printre frunzele zdrențuite, ce par desprinse dintr-o legendă veche de când lumea și mă trezesc. Cu toată vremea rea n-am de ales și aruncând la nimereală un trenci pe umeri, căci se dezlănțuiesc deja răpăind, câțiva picuri de apă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pimit setul Goldilocks pentru porridge și câinele cu rotițe. Ce dreacu’ să-i spun? 9.17: Ajung la Heathrow și Îmi mai rămâne și ceva timp. Mă hotărăsc să Încerc să fiu drăguță cu șoferul ca să mă ierte că am țipat la el. Îl Întreb cum Îl cheamă. —Winston, Îmi răspunde el suspicios. —Mulțumesc, Winston. Ai ales o rută foarte bună. Apropo, pe mine mă cheamă Kate. Un nume atât de impozant, Winston. Ah, de la Winston Churchill? Savurează momentul Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zgâriat. Mă uit În jur, căutând sursa. Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama ce e: liniște. Sunetul neantului Îmi urlă În urechi. Am cinci minute de singurătate, mă bucur de ele, Înainte ca Emily și Ben să apară țipând de bucurie să mă vadă. După sărbători, am mereu impresia că cei mici au nevoie de mine mai mult ca oricând. Nici gând să fie mulțumiți de faptul că am petrecut atâta timp Împreună, par Înfometați, la fel de avizi de atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o scară abruptă făcută parcă din turtă dulce leagă catedrala de orășelul minuscul de pe deal. Merg cu spatele, trăgând de cărucior În sus pe scări și simt fiecare izbitură În vertebrele inferioare. Richard o duce pe umeri pe Emily, care țipă. Le e foame. Mamă rea și vinovată. Mereu uit că ăștia mici sunt ca mașinile: fără alimentări periodice Întâi au un spasm și-apoi se opresc. Mergem pe o stradă plină de cafenele și ne uităm prin geam după semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce-ați vrea să fac?“). Bebelușul nu are mai mult de două sau trei luni; un puf prevestind părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mă revendice. Și, Într-un fel, sunt recunoscătoare să fiu revendicată; e mai puțin Înfricoșător decât să pornesc către un teritoriu necunoscut, cu obiceiurile lui ciudate, cu emblemele sale neștiute. Richard e Încă prăbușit peste mine când copiii intră țipând În dormitor. Prima reacție a lui Emily când vede că m-am Întors este o bucurie simplă, complicată câteva secunde mai târziu de o bosumflare și de o privire à la Othello, dar verde. Ben e atât de Încântat Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și face curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile merg foarte prost, stau Întinsă aici În pat și mă gândesc: sunt un vapor În noapte, iar copiii mei țipă ca pescărușii când mă văd trecând. Așa că-mi scot calculatorul și mai calculez o dată. Dacă nu m-aș mai duce la serviciu, am putea vinde casa, lichida ipoteca și Împrumutul pentru reparații care a scăpat de sub control atunci când am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din Marea Britanie ar trebui să fie pline de afișe cu femei dispărute care s-au pierdut În copiii lor și nu au mai fost niciodată văzute. Așa că atunci când cei doi copii ai mei sar pe trupul din care au ieșit țipând „ca mine“, o voce dinăuntrul meu repetă „ca mine, ca mine, ca mine“. 07.42: Iadul se dezlănțuie când Încerc să ies din casă. Emily Îmi aduce la cunoștință că toate cele trei rânduri de haine propuse de mine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fum pe fereastra unuia dintre dormitoare. E fereastra lui Emily. Dați-vă la o parte, doamnă, ne ocupăm noi, Îmi spune un bărbat. Izbesc cu mâinile În ușă. Strig numele copiilor, dar nu aud nimic din cauza sirenei. Nu mă aud țipând. Opriți sirena. Vă rog, poate să oprească cineva nenorocita aia de sirenă... —Kate! Kate, trezește-te. Nu-i nimic. Nu-i nimic. —Ce? — Totul e-n regulă, iubito. Ai visat urât. Mă ridic. Cămașa de noapte e un lințoliu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
supraviețuit spălatului În mașină cu rufele copiilor. A intrat atât de mult la apă Încă nu i-ar veni decât Thomasinei Tittlemouse sau lui Ally McBeal. Jos Îl găsesc pe Ben Îndesând restul de brânză cu mucegai În video. Emily țipă pentru că s-a blocat caseta cu Rugrats. Richard nu se vede nicăieri. Sună soneria. Kirsty și Simon Bing sunt prieteni arhitecți de-ai lui Richard. Sunt de aceeași vârstă cu noi, nu au copii, doar o minunată pisică gri-albastră care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
brânză adevărată. Nu, nu poate trăi doar cu porumb dulce. Sugestie: toată familia să bea ceai de rooibos (se pare că previne cancerul). I-am promis lui Sam lentile de contact cadou când Împlinește 15 ani. De câte ori Îți vine să țipi la el, numără În gând până la zece și spune-ți „testosteron“. Nu va mai dura mult rebeliunea, Îți garantez eu. Îți amintești cât ne-a supărat Tim și cât de bine a ieșit până la urmă? Pe prietena actuală a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aș dori să știu ce gândește. Mi-a spus cândva că ea nu-și va angaja dădacă dacă va avea copii. Știe prea multe dedesubturi, fete care le lingușesc pe mame și cum ies mamele pe ușă, Începe dezmățul. Emily țipă când peria i se Încurcă În păr. Hai, nu țipa, o ceartă Paula, prințeselor trebuie să le fie periat părul de o sută de ori În fiecare seară, nu-i așa, mami? Se uită spre mine din partea cealaltă a Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că ea nu-și va angaja dădacă dacă va avea copii. Știe prea multe dedesubturi, fete care le lingușesc pe mame și cum ies mamele pe ușă, Începe dezmățul. Emily țipă când peria i se Încurcă În păr. Hai, nu țipa, o ceartă Paula, prințeselor trebuie să le fie periat părul de o sută de ori În fiecare seară, nu-i așa, mami? Se uită spre mine din partea cealaltă a Încăperii, căutând un gest de Împăcare și aprobare. Nu. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
altul pachetul cu cadouri și am reușit să-l scot pe hol, dar pe când eu mă luptam să deschid ușa din față, el și-a Înșirat gustarea de la petrecere pe traversa din hol. Apoi a apărut mama lui, care a țipat: „Ce-a pățit puiul meu, Joshie?“ Am reușit să-mi Înghit replica evidentă: s-a Întâmplat că puiul tău, Joshie, tocmai a compromis un kelim din Uzbekistan În valoare de 500 £. Dacă ar fi fost vorba de conținutul stomacal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cateterul pe o mână și cu cealaltă mână ținându-mi cusăturile, am pornit-o bâjbâind către ea, condusă de sonarul acela care-mi fusese oferit gratuit odată cu calitatea de mamă. Până am ajuns eu În sala nou-născuților, se oprise din țipat și se uita fix, entuziasmată, la o un abajur de hârtie de pe tavan. Nu mai simțisem niciodată o asemenea combinație de fericire și teamă: mi-era imposibil să-mi dau seama unde se oprea durerea și unde Începea dragostea. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-o conving pe Emily să accepte biberonul. Am amenințat și am rugat și În final am plătit o femeie de la Fulham cu o sută de lire ca să vină și s-o Înțarce pe fiica mea. Mi-o amintesc Încă țipând, cu plămânii carne vie din cauza furiei, iar Richard stând afară În grădină și fumând. O să accepte biberonul când o să i se facă foame rău, mi-a explicat femeia și, da, ar prefera banii În mână. Uneori cred că Emily nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poziție excelentă vizavi de Muzeul nostru de Artă Modernă, renumit În Întreaga lume. Sună Încântător, dar sunt aici În interes de afaceri, nu ca să mă uit la tablouri de la Începuturile cubismului până mă ia durerea de cap. Până la urmă am țipat la el, desigur. Absolut inacceptabil, sunt o clientă fidelă, bla bla bla... Îl vedeam cum aruncă priviri disperate În căutarea unui șef care să-l salveze de englezoaica aia nebună. De parcă aș fi fost eu nebună, și eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zile, de fapt, ea face totul, dar ei continuă să-i spună asistentă. Pentru că pot s-o facă, mama nu protestează, și pentru că așa o pot plăti mai puțin. Câștigă atât de puțin. Când mi-a zis cât câștigă, am țipat de indignare. Eu dau banii ăia pe taxi În trei zile. Dar dacă folosești cuvinte precum exploatare, mama râde. Spune că-i place slujba ei, o face să iasă din casă. În afară de asta, se pricepe la copii. Dacă fetiței tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o versiune foarte rapidă a melodiei Greensleeves. Într-o zi din vacanța de vară, Annette și Colin Jones Își cumpărau Înghețată de la dubiță când pisoiul lor a zbughit-o din casă și s-a prins În roata din spate. Am țipat, dar șoferul nu ne-a auzit și dubița s-a pus În mișcare. Îmi amintesc canicula Îngrozitoare, asfaltul care se desprindea de pe drum și se lipea de sandalele noastre precum căcărezele de iepure. Și-mi mai amintesc cum a strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]