102,424 matches
-
gândit că vorbea în numele morților. Domnul Kauderer era evident purtătorul de cuvânt al morților, care declarau că nu vor să mă accepte încă în mijlocul lor. Am simțit o mare ușurare. — Tot din cauza dumneavoastră va trebui să-mi prelungesc absența, a adăugat. Mâine sau poimâine veți fi chemat la comisariatul de poliție, unde veți fi interogat în legătură cu ancora cu grapină. Fiți foarte atent să nu mă amestecați în treaba asta; țineți seama că întrebările comisarului vor încerca să vă facă să spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lipsească, voi desena în vânt. — Odată cu revoluția, unii oameni se schimbă, devenind de nerecunoscut, iar alții se simt egali cu ei înșiși mai mult ca înainte. Înseamnă, probabil, că erau pregătiți pentru timpurile noi. Nu-i așa? Nu răspunde nimic. Adaug: — Doar dacă refuzul lor absolut îi apără de schimbări. Este cazul dumneavoastră? — Eu... Spuneți-mi dumneavoastră mai întâi, cât credeți că v-ați schimbat? — Nu prea mult. Îmi dau seama că am păstrat ceva din codul de onoare de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să le citim, crezând că aveau acel titlu; dacă e vorba de alte titluri și alți autori, să ne-o spună, și să ni se explice și misterul paginilor care trec de la un volum la altul. — Și în felul acesta, adaugi tu, poate vom da de urma romanului Ițindu-se de pe coasta abruptă, neterminat sau terminat, cum o fi... — Nu pot să neg, spune Ludmila, că aflând de regăsirea urmării mă lăsasem cuprinsă de iluzii. — ...și de Fără a se teme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
supersonică a oamenilor prea răbdători. Când ai intrat în sediul editurii și le-ai expus portarilor problema volumelor greșit paginate, pe care ai dori să le schimbi, ți-au spus mai întâi să te adresezi Oficiului Comercial; apoi, fiindcă ai adăugat că nu interesa numai schimbul volumelor, ci așteptai și o explicație a celor întâmplate, te-au îndreptat spre Oficiul Tehnic; iar când ai precizat că ceea ce te interesează e urmarea romanelor întrerupte: - Atunci, a fost concluzia lor, e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vor fi întotdeauna celebre, dar de la care nu va rămâne nici o operă, cum s-a întâmplat cu Socrate; sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți citi gândul acesta pe fața lui. De ani de zile Cavedagna stă în spatele cărților în timp ce ele sunt create
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te temi că ai trecut și tu „de partea cealaltă“ și că ai pierdut acea relație privilegiată cu cartea, ce aparține numai cititorului: a putea considera ceea ce e scris ca ceva finit și definitiv, la care nu e nimic de adăugat și nimic de omis. Dar te încurajează încrederea pe care Cavedagna continuă s-o nutrească în posibilitatea unei lecturi sincere, chiar și aici, în editură. Iată-l pe bătrânul redactor reapărând prin ușile de sticlă. Apucă-l de o mânecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru diferite ore ale zilei, pentru diferitele colțuri ale micii tale locuințe: se află aici cărți destinate măsuței de noapte, cele ce-și găsesc locul lângă fotoliu, în bucătărie, în baie. S-ar putea ca o trăsătură importantă să se adauge la portretul tău: mintea ta are pereți interiori care permit separarea unor momente diferite asupra cărora să se oprească, sau peste care să alunece, concentrându-se alternativ, asupra unor canale paralele. Înseamnă, oare, că ai vrea să trăiești mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
multiple, inepuizabile; mă conving că nu e nimic mai bun decât un început convențional, un început de la care te poți aștepta la tot și la nimic; și-mi dau seama și că acel câine mitoman nu va reuși niciodată să adauge la primele șase cuvinte alte șase sau douăsprezece fără a le rupe farmecul. Ușurința intrării într-o altă lume e o iluzie: ne lansăm în scris, înainte de a avea bucuria unei lecturi viitoare și golul se deschide pe hârtia albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
taine în spatele frunții convexe. L-am întrebat unde locuiește. — Pentru moment, în Japonia, mi-a răspuns. Se declară indignat că cineva poate face uz de numele meu în mod nepermis, și gata să mă ajute să pun capăt escrocheriei, dar adaugă că, la urma urmei, nu trebuie să mă scandalizez, căci, după părerea lui, literatura are valoare prin puterea ei de mistificare; adevărul ei constă din mistificare; prin urmare, un fals, ca mistificare a unei mistificări, echivalează cu un adevăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i urmăresc dansul aerian și așezarea ei pe firele de iarbă. Aprobarea domnului Okeda mă încuraja să perseverez în această intenție. Poate - am adăugat, contemplând forma frunzelor de ginkgo, ca un mic evantai galben cu marginea festonată - aș putea reuși să mențin distinctă în perceperea fiecărei frunze perceperea fiecărui lob al frunzei. Domnul Okeda nu și-a spus părerea; și altădată tăcerea lui îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
oglindește în apă cu contururi mai clare decât vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
microfilmul unei scrieri rare sau al unei fascicule secrete, și-mi permit luxul să-l savurez pentru plăcerea mea exclusivă. Arkadian Porfirici își încrucișează picioarele încălțate cu cizme, își trece un deget între gât și gulerul uniformei încărcate cu decorații. Adaugă: — Nu știu dacă dumneavoastră credeți în Spirit, domnul meu. Eu cred. Cred în dialogul neîntrerupt al Spiritului cu sine însuși. Simt că acest dialog se înfăptuiește prin privirea mea, care scrutează paginile interzise. Și Poliția e spirit, și Statul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale îi vom găsi un alt loc de muncă. — Și mai sunt câteva camere în casă în care am depozitat niște piese de schimb pentru motoare, adăugă repede domnul J.L.B. Matekoni. Uneori n-am avut loc destul la garaj și le-am depozitat în casă - sunt motoare interesante, de care aș putea avea nevoie cândva. Mma Ramotswe nu spuse nimic. Acum știa de ce n-o mai invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
va putea să afle nici ea nimic, și totuși, femeia asta avea nevoie de ajutor și, dacă nu-l obținea de la Agenția de Detective nr. 1, atunci unde altundeva l-ar fi putut obține? — O să te ajut, îi promise ea, adăugând apoi: sora mea. CAPITOLUL PATRU La orfelinat Domnul J.L.B. Matekoni contempla priveliștea din biroul său de la garajul Tlokweng Road Speedy Motors. Avea două ferestre, dintre care una dădea direct în atelierul unde cei doi tineri ucenici ridicau o mașină pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Trebuie să încerci să te măriți cu un polițist, cu un mecanic sau cu un preot, zise ea, și trebuie să eviți politicienii, barmanii sau taximetriștii. Oamenii ăștia sunt o pacoste pentru nevestele lor. Și trebuie să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să ocolești și trompetiștii, adăugă Mma Ramotswe. Eu am făcut greșeala asta. M-am măritat cu un ticălos, Note Mokoti. Cânta la trompetă. — Sunt sigură că nu-i bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era plin de hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea avea grijă de un copil, în cazul în care nu vreți să adoptați. Ați putea lua... Făcu o pauză și sorbi din cană. Ați putea lua oricând un orfan. Apoi adăugă repede: Sau chiar o pereche de orfani. Domnul J.L.B. Matekoni își studie cu atenție pantofii. — Nu știu ce să zic. Nu cred că mi-ar plăcea să adopt un copil. Însă... — Însă un copil ar putea veni să locuiască la tine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
veste proastă clienților, aceștia știu deja despre ce-i vorba. Noi doar le furnizăm dovada de care au nevoie. Ei știu deja, nu le spunem nimic nou. — Chiar și așa, îl căină Mma Makutsi. Bietul om! Bietul om! — Da, poate, adăugă Mma Ramotswe, dar ține minte, la fiecare nevastă din Botswana care-și înșală soțul, sunt cinci sute cincizeci de bărbați care-și înșală nevestele. Mma Makutsi fluieră. — Ce cifră impresionantă, se minună ea. Unde-ați citit asta? — Nicăieri, chicoti Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe care o scosese din buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știm. — Cine e? Tânăra își recuperă bățul și se uită în ochii lui Mma Makutsi. — Aia-i o doamnă foarte importantă! Vine aici, stă în fotoliu și bea ceai. Asta face. Cealaltă chicoti. — Dar e și o doamnă foarte obosită, adăugă ea. Biata de ea, muncește atât de mult încât trebuie să stea întinsă în dormitor mult timp, să-și recapete puterile. Cea tânără izbucni în hohote de râs. — Aaa, daaa, confirmă ea. Se odihnesc mult în dormitorul ăla. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Și vă mai spun ceva, zise tânăra în timp ce aprindea sobița cu parafină pentru ceainic. I-aș scrie o scrisoare soției și i-aș povesti despre cealaltă femeie dacă nu mi-ar fi teamă că-mi pierd slujba. — Ne-a amenințat, adăugă cealaltă, că ne dă afară imediat dacă-i spunem ceva soției. Și ne plătește bine bărbatul ăsta. Plătește mai bine decât oricare alt stăpân de pe toată strada. Așa că nu ne putem permite să pierdem slujba asta. totul e să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească de prima noastră zi de cumpărături. Copiii se luminară la față imediat. Da, vă rog, răspunse fetița, adăugând: N-am mai făcut niciodată o fotografie. Domnul J.L.B. Matekoni rămase stană de piatră. Fata aceasta, acum adolescentă, nu-și mai făcuse niciodată o fotografie. Nu avea nici un memento din copilăria ei, nimic care să-i amintească de cum arăta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune-l pe unul dintre băieții tăi să facă treaba asta. Făcu o pauză înainte să adauge: — Amintește-ți că te-am ajutat. Nu mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse ea. Este ceva foarte important pentru mine. Își stinse țigara și își balansă picioarele peste marginea patului. — Bine, acceptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îl cheamă Puso. Așa ne-au numit la orfelinat. Mma Ramotswe dădu din cap aprobator. — Sper că au grijă de voi acolo. Mma Potokwane e o doamnă tare cumsecade. — Este cumsecade, confirmă fata, foarte cumsecade. Păru că mai vrea să adauge ceva, dar domnul J.L.B. Matekoni intră repede în vorbă. — I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acești copii în viețile noastre ca să fim fericiți, iar ei să aibă un cămin împreună cu noi. Și ne gândim la ziua fericită pe care o au părinții lor răposați, care ne privesc din ceruri. Domnul J.L.B. Matekoni nu putu să adauge nimic la rugăciunea aceasta, pe care o consideră perfectă din toate punctele de vedere. Exprima în întregime simțămintele lui, iar inima îi era mult prea plină pentru a putea vorbi. Așa că tăcu. CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE Universitatea Dimineața e cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]