10,749 matches
-
mame care își vegheau cu răbdare progeniturile. Fu de față când alți doi cai albi se alăturară buiestrului. Păreau blânzi și cuminți ca două pisici, dar era numai o părere. Acum chiar aflase ceea ce nu părea de crezut când o admira pe Veterinară: calul era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gâtului se-nnoda cu cercelul cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când potrivea tacul de biliard sau punea jetoanele, la ruletă. Era o femeie născută să aibă bani și să fie admirată. Era potrivită cu amenajările somptuoase de pe terasele de la Padideh, unde cânta muzica și se auzeau valurile. Era o femeie care tăcuse și care uitase de viața ei, dar care atunci înflorea. Ghazal pricepu că îmbătrânește în clipa când începuse să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi opriseră răsuflarea din prima. Un rai al textilelor era orice bazar, iar vinerea, în Joomeh, târguia broderii, cașmir indian și dantele Qajar, care, în tăieturi, deveneau marca ei. Puse flori într-un vas, apoi își desfăcu părul și se admiră în oglindă. Avea oaspeți la cină și o bucătăreasă din Qom o mai ajuta cu gătitul. Kian, funcționar în Ministerul Transporturilor, Pedram, subdirector de bancă, și alte trei nume ale lumii mondene veneau să-l susțină pe Moussavi, pentru că toți cinci
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vreți să votați? E mai simplu de-aici... — Ba da, votez pentru Pegasus, îi spuse Omar și se scrise pe lista pentru Godun, dar se scrise în farsi, era prima oară, după mult timp, când folosea literele persane și le admiră îndelung, până Eleonor dădu semne de plictiseală. — Aaa, păi sunteți străin? Atunci, îmi pare rău, nu puteți alege. — Cum adică nu pot? Omul ăsta e prietenul meu, m-a ținut în casă și am învățat limba lui... — Nu contează, tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui Ghazal, ca unei prietene: — Nasser Mohammad nu e un om oarecare, dar nu s-a purtat cu mine ca o vedetă. M-a plăcut, mi-am dat seama, și pe urmă a început să mă vrea și să mă admire întocmai cum un bărbat își dorește o femeie de care s-a îndrăgostit. Ghazal o privea și își dădea seama că Shahla avea o naivitate de fetișcană căreia i s-au aprins întâia oară călcâiele, chiar și acum, după trei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Mâinile creează un sistem de proporție special. Punerea în proporție devine principiul arhitecturii, sculpturii, picturii, muzicii, dansului, filmului, literaturii, el devine un model pentru inițierea în semnele din trup și în suflet, toate referitoare doar la Om. Deschideți mâinile și admirați-le, priviți degetele, numărul cinci apare când unei forme cuaternare i se adaugă centrul, ca în cazul crucii. Grafic, numărul cinci este reprezentat de pentagon, fie sub forma lui regulată, fie sub cea stelată (pentalfa). În aceasta din urmă, se
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
aici. Regii unguri au colonizat (vezi colonizare) în unele zone secui și sași (vezi secui, sași). frescă - pictură cu subiect religios, în numeroase culori, realizată în Evul Mediu pe peretele umed al unei biserici. Cele mai cunoscute fresce pot fi admirate la mănăstirile din nordul Moldovei, în Bucovina (mănăstirile Voroneț, Humor, Arbore, Sucevița), unde au fost realizate nu numai în interiorul bisericii, ci și pe pereții exteriori, ceea ce le face unice în lume. Frontul Salvării Naționale - partid politic, rezultat din transformarea Consiliului
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
care culege floricele..." Ionescu continuă să zîmbească: ― E timpul să mergem. Scarlat avu sentimentul că se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se admira în oglinda fixată pe ușa interioară a șifonierului. Îmbrăcase o rochie cafenie cu o cravată verde închis. De la centură, fusta se deschidea în cute adânci. Pe marginea fotoliului își pregătise pardesiul ― un raglan dintr-o țesătură ecosez discretă ― și poșeta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
constată crima. Încep întrebările. Cine? De ce? Cum? Admitem ipoteza că-l descoperă pe asasin... ― Sper! scrâșni Valerica Scurtu. Bătrânul clătină din cap: ― Criminalul va vorbi, domnișoară! Va mărturisi de ce a făcut-o. Nu-i mai pasă de nimic, de vreme ce va admira natura după niște gratii. ― Clar! admise Matei. Glasul nu păstra nici umbră de supărare. Iar statul ne umflă tablourile. Și ziceați adineauri că e total ramolit! ― Să luăm acum varianta cealaltă. Că nu-l descoperă. Individul care l-a aranjat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă e suficient. Tânărul o servea prompt, grăbit, cu zelul caracteristic al subalternilor față de superiorii pe care-i admiră. Grigore Popa se așeză pe un scaun. ― Din câte îmi dau seama, pregătiți paharul din care Panaitescu și-a sorbit fericirea. Cum faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie ca un cintezoi, Melania Lupu. ― Al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși din cameră gata să leșine. Bătrâna își admira opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa clătină din cap fără să comenteze. ― Întâi să trecem în hol. Atmosfera a devenit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu e bine... Am mai luat astăzi de două ori. Știți, inima. Trebuie să fiu atent... ― Aveți dreptate. Glasul lui Cristescu era limpede, lipsit de orice nuanță: Trebuie să fiți atent. Foarte atent... * Se întîlni în hol cu Azimioară. Locotenentul admira scrinul, mângâind cu buricul degetelor florile sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am rugat să treacă pe aici. Sper că nu vă încurcă... Fruntea Metaniei Lupu se încreți imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul cu rom. Mâinile bătrânei se mișcau fermecător, aveai impresia că se joacă cu obiectele acelea fragile, abia le atingea. O îndemînare grațioasă pe care-ți făcea plăcere s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că se va găsi un individ pe care să-l ademenească o expoziție de bulendre. Și mai cumpăra un vas, o scrumieră sau o carpetă, mai depozita câțiva metri de lenjerie în șifonier, le căuta un loc în interiorul supraîncărcat, le admira și apoi ochea altceva, chibzuia alte economii, cu gândul la el, un anonim fără chip. Se uită la bătrână. Rămăsese în prag măruntă, neputincioasă, cu mâinile atârnând pe lângă trup. ― Nu obișnuia să încuie ușa când pleca? Melania Lupu își umezi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre scrin. Atinse stema. O tuse uscată îi opri brațul în aer. Melania Lupu stătea în cadrul ușii. Pisica i se răsucise pe după gât, ca un guler de blană negru. Vorbi încet: ― Comiteți imprudențe, domnule Matei. Nu-i acum momentul să admirați pânzele... Îl așteptă până intră în camera lui, apoi închise ușa zâmbind. Azimioară apăru după câteva minute, căutîndu-și țigările. Erau pe o măsuță, lângă odaia bătrânei. Glasul domol îi atrase atenția: ― ... și atunci, la Roșu împărat veni cel de-al
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucrurile astea. Maiorul zâmbi complexat. ― Vă răsfățați? ― Sînteți amabil... ― Vorbeați de un anumit gest... ― Da. Vroia să-i pregătească o surpriză. Acum e la Praga, mi se pare, într-o excursie cu O. N. T. Panaitescu și-a amintit că admirase recent la Consignația o cutie de argint, une boîte à bijoux. Ceva foarte pretențios, pretinde Marin, și ridicol de scump. Aproape patru mii de lei. Imaginați-vă, și-a vândut trei costume de haine și a achiziționat-o. Îl privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
națională. ― Nu mă îndoiesc... ― Cum să vă spun... Obrajii proaspeți deveniră roz... Știu că sânt o femeie bătrână și neinteresantă, dar, dacă n-o să vă stingheresc, mi-ar face mare plăcere să vă însoțesc când vă veți duce să le admirați la muzeu. Femeia cu evantai surâdea. Un surâs ciudat, puțin trist. ― Fascinant! exclamă Cristescu căutând lumina lămpii de pe birou. Nu mă prea pricep, dar după mine toată chestia stă în dantelele evantaiului. Ascunde gura și din zâmbet rămâne o intenție
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iar în acel moment venise la repetiție la corul sindicatului. La prima vedere ne-am îndrăgit și îndrăgostit pe loc,ea în fiecare zi mă vizita la birou în drum spre casă pentru a schimba câteva vorbe și a ne admira unul pe celălalt. De fiecare dată o conduceam acasă furându-i câte un sărut și-o mângâiere care mă ridica până-n slăvi. Deși nu eram hotărât și nici nu m-am gândit la însurătoare, deodată mi-am schimbat părerea,dorind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
dincolo de care se întrevede insula de fericire a timpului care nu se va mai întoarce niciodată. Lectura îndrăgostită a înlăturat ambiția de pedagogie ideologică, iar proiectul de constituire a imaginarului comunizant european a lăsat locul bucuriei inocente a celor care admirau surpriza din fiecare număr de Pif Gadget. Aeroglisorul sau mingea care nu se oprește tulburau pacea monocromă a socialismului. Un balon încărcat cu jucării fără de nume ajungea până la cei care urmau să fie ziditorii celei mai drepte dintre orânduiri. De
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am numărat niciodată) dețineau între noi un statut niciodată egalat, un statut asemănător celor care își etalau mașinuțele minunate cumpărate de părinții lor din Occident sau din Libia. Tintin, magnifica carte cu povești, nu era decât rareori împrumutată - ea era admirată de la distanță, râvnită și jinduită cu acea invidie hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
hipnotică pe care numai socialismul biruitor o putea naște în sufletele noastre. Și poate că această capacitate de uimire în fața lui Tintin și a lui Milou mă urmărește și astăzi, atunci când în drum spre facultate mă opresc, automat, spre a admira vitrina în care se află un modest anunț : „Aici puteți găsi albumele Tintin”. Socialismul real a trecut, lăsând în urma sa mireasma unui timp al miracolului refuzat. Oricât de șocantă ar părea această aserțiune unui public educat să privească cu dispreț
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
urmă, apariția feminității eliberate de constrângerile pe care puritanismul european i le impun, asemenea unui corset. În Phoebe, sora lui Cormorant, Pratt desenează una dintre acele femei care sfidează norma cotidiană, prin amestecul lor de curaj și de pasiune. Marinar admirat de toți cei care o întâlnesc, împărtășind cu Cormorant înclinația către gesturi extreme, Phoebe îl fascinează pe Light tocmai prin energia sălbatică pe care o întruchipează. Ea are în fibra ei omenească puterea teribilă a valurilor pe care oceanul le
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Kirk este fondată pe fraternitatea cu cei amenințați de rapacitate și de egoism - până la un punct, opțiunea sergentului de a lupta alături de indieni împotriva bandiților din propria sa rasă anticipează vocația angajării care îl definește pe Corto Maltese. Dedicat binelui, admirat de indienii care văd în el întruchiparea propriilor virtuți, Kirk este condamnat să aleagă în clipele în care această alegere vine cu un preț moral copleșitor. Moartea soldaților trimiși în sprijinul bandiților din fortul asediat este privită de semenii săi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Informațiilor, domnul Simba, verificase în amănunt toate detaliile, în virtutea prudenței salutare pe care Azania liberă o învățase de la prietenii Bordurieni. Libertatea presei din Azania era una lucidă și patriotică, de vreme ce nimic nu putea afecta unitatea națiunii în jurul mareșalului ei. „Tintin admiră realizările Azaniei ! Tintin descoperă chipul nou al patriei noastre !” În sunet de trompete, Tintin, Milou, Haddock și Tour nesol se îndreptară către palatul prezidențial (fosta reședință colonială, la care președintele-mareșal adăugase, cu geniul său arhitectonic, elefanții de marmură galbenă ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al cărei membru-fondator și președinte sunt, îi acordă profesorului Tournesol Medalia virtuții și calitatea de membru de onoare al secției de studii selenare, onorând zborul său către Lună !” „Mii și milioane de tunete, ectoplasme și artilerii”, reflecta Haddcock în vreme ce își admira bastonul de amiral primit odată cu noua sa poziție. Doar și pentru această bucurie de a fi decorat, drumul către Azania meritase a fi făcut. Entuziast era și Milou, cel care ținea în gură, ca un trofeu, osul uriaș ce acompaniase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]