31,399 matches
-
d'un spectacle grossier, Enfant au premier acte, est barbon au dernier"10. (cap. 3, v. 38-41) Unii autori din secolul al XVIII-lea, deși plini de admirație față de rodnicia operei sale, nu pot accepta insolenta libertate pe care o afișează el cu privire la reguli. Voltaire, deși îi recunoaște un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și interesul pe care ți-l inspiră nefericirea vecinului. Ești în postura lui Cinna? Ai fost vreodată Cleopatra, Meropa, Agripina? Ce-ți pasă dumitale de oamenii ăștia?"43 Pentru că urmărește scopuri foarte diferite în cele două lucrări ale sale, Diderot afișează acolo poziții opuse. În Convorbiri despre Fiul nelegitim, operă destinată unui public larg, în care Diderot vrea să apere condiția actorului, prea adesea criticată, și să-l investească pe comediant cu o înaltă funcție morală, asemănătoare celei a predicatorului, face
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Drama și Muzica, el îi reproșează totuși, chiar dacă îi consacră un îndelung elogiu, în 1885, într-un articol intitulat Richard Wagner-Rêverie d'un poète français (Richard Wagner-Reveria unui poet francez), că a păstrat, din cauza tradiționalismului, personaj și intrigă. Logic că afișând o asemenea poziție, Mallarmé nu a creat cu adevărat pentru scenă. Herodiada, dramă lirică concepută din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
celui care nu înțelege. Zeuxis a înșelat niște brute, se spune, iar Tițian pe un hangiu." Totuși Jarry se îndepărtează radical de simboliști, tratând scena ca pe un loc abstract, și nu ca pe un spațiu oniric, unde convențiile sunt afișate în mod ostentativ. "Acțiunea se petrece în Polonia, adică Nicăieri"17, clamează el, cu ireverența-i caracteristică, în Discursul din 10 decembrie 1896 la Ubu-Rege. Pentru regia piesei, în care schimbările de loc sunt frecvente, el preconizează folosirea pancartelor, la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin gesturi, înlocuiesc decorul inexistent. "...orice parte a decorului de care va fi o nevoie specială, fereastră care se deschide, ușă care este forțată, reprezintă un accesoriu și poate fi adusă la fel ca o masă sau o făclie." Claudel afișează aceeași dezinvoltură ca Jarry cu privire la realism, fie că este vorba de decor sau de jocul scenic. Și el dorește ca artificiile să fie sensibil subliniate: În fundal, pânza mâzgălită la modul cel mai neglijent, scrie el în Prefața la Pantoful
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din scena precedentă să fi terminat de vorbit și se vor deda imediat la o mică ocupație pregătitoare între ei. Indicațiile de scenă, când ne vom gândi la ele și când acest lucru nu va jena mișcarea, vor fi sau afișate sau citite de regizor sau de actorii înșiși care vor scoate din buzunar sau își vor transmite unii altora hârtiile necesare. Dacă greșesc, nu-i nimic. Un capăt de frânghie ce atârnă, o pânză în fundal prost întinsă și lăsând
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea a lui Artaud, fie pentru a face din scenă, pe care o demistifică afișând convențiile, un loc metaforic. Ce se va întâmpla în secolul al XXI-lea, de vreme ce ajungem la capătul acestei mișcări pendulare care s-a întâmplat în Occident pe parcursul a aproape două milenii și jumătate, de la stilizare la realism, apoi din nou
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
SuspenStories), de război (Two-Fisted Tales și Frontline Combat) și de umor (Mad, care avea să devină un simbol al spiritului critic corosiv, prezentând parodii după banda desenată clasică, începând cu Superman, devenit Superduper Man, dar și după cea de dragoste, afișând familii nefericite, ruinate ori criminale).631 Autorii mizau pe surpriza de final (rețetă exploatată ulterior cu real succes în cinematografie de către Alfred Hitchcock și în televiziune de seria Twilight Zone) și se adresau publicului matur, care încă nu deținea aparate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
propriul nume și surâse văzând că apărea pe mai multe pagini de internet. (Nu era nevoie, pentru că Minette o căutase deja pe Google acasă și îi arătase cu mândrie rezultatele.) În primul rând, pe site-ul Global Finance, unde erau afișate doar funcția ei și adresa de e-mail. Mai apărea ca link într-un interviu televizat (deși se menționa doar faptul că fusese printre invitați. Din fericire, nu scria că abia dacă reușise să deschidă gura, împietrită de emoție cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
zise el. Țin minte ce spuneai odată: nimeni întreg la minte n-ar rămâne la birou după ora șase. Poate că eu nu sunt întreagă la minte. Cuvintele îi ieșiră pe gură înainte să le poată opri, dar încercă să afișeze un aer nonșalant în timp ce ridica vreo două Tampax-uri care se rostogoliseră și ele pe jos și le îndesa în geantă. —Dă-mi voie. Neil începu și el să culeagă lucrurile de pe covor. Îi înmână cheile și alarma personală de securitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la cap o nuntă la distanță i se părea lui Nieve mai complicată decât se așteptase. Își alesese de pe internet o firmă care să se ocupe de organizarea nunții, pe care o instruise să nu precupețească nici un ban și să afișeze cât mai multă extravaganță; totuși, îi veni greu să stea pe tușă, lăsând firma Finaluri Fericite să preia controlul complet asupra situației. Ar fi fost mai ușor s-o facă în State, unde ar fi putut oricând să dea pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cap pe oamenii ăia toată ziua. Mai lasă-i și tu să-și vadă de treabă. Nieve zâmbi. —Ai dreptate. —Oricum, eu și Duke de-abia așteptăm. Ne-am și cumpărat costume de catifea verde. Nu se poate! exclamă ea afișând o groază prefăcută. —Ba sigur că da, stărui el. Să fim serioși, e totuși Irlanda. Mă cheamă Murphy. Măcar atât să fac și eu - să port verde. —Majoritatea irlandezilor nici nu poartă verde, îi spuse Nieve. Parcă văd că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar îi ascuțea și mintea. Totul pare în regulă, zise Harley răsfoind bilanțurile din fața lui. Suntem pe drumul cel bun, iar dacă nu cumva oamenii tăi au scrântit-o cu ceva sub nasul tău, Ennco e în formă maximă. Nieve afișă o figură iritată. —Departamentul meu e sub control, îl informă ea. Tu ești cel care trebuie să se asigure că toate împrumuturile alea aduc veniturile necesare și că ți-ai făcut temele ca lumea! —Calmează-te, spuse Harley. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pungă și pantofii în alta, și pe deasupra și cu o geantă superbă de piele colorată; cum reușise să se convingă să cumpere niște lucruri atât de atipice pentru ea și când, în viața ei normală de la Dublin, mai avea să afișeze genți multicolore și să poarte pantofi violeți cu fundiță roz? Când se întoarse la hotel, după ce terminase de împachetat cam tot, recepționera de la salonul de masaj o sună ca să îi aducă aminte că avea o rezervare în jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
devreme... Ce căutai tu la bar? o întrerupse Rosa. M-am oprit să beau un pahar înainte să mă întorc aici, mărturisi Darcey. Mă simțeam... aveam nevoie să fiu singură câteva minute. Carol o strânse ușor de braț, iar Rosa afișă o figură mirată. — Dar nu asta contează. Darcey își privi cele două prietene și apoi se întoarse spre Nieve și Aidan, care nu se mai sărutau, ci râdeau și glumeau la masa din capăt. —E vorba despre compania aceea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
situația de la Ennco și de pierderea banilor, Aidan era mult mai preocupat de dispariția logodnicei sale decât de aceea a averii ei. Darcey era chiar uluită să vadă că reușea să suporte pierderea unei cantități uriașe de bănet și să afișeze atâta seninătate. Deși știuse întotdeauna că banii nu îl interesau, una era să zici că nu îți pasă și alta era să îți alunece o avuție întreagă printre degete. Astfel înțelese Darcey cât de mult o iubea el pe Nieve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
timp nelimitat în ipostaza de tânăr pensionar. În cel dintâi cenaclu a apărut discret și mătăsos, integrând-se fără nici o dificultate unei echipe eclectice de spirite orgolioase și, câteodată, imprevizibile. Lam apreciat pentru delicatețea detașată și înțeleaptă pe care a afișat-o în fața spectacolului derutant al vanităților literare. Este axiomatic adevărul că umoriștii, aidoma fraților mai mari întru glorie -scriitoriiau toate calitățile și metehnele omenești, inclusiv obsesia genialității. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să împaci atâtea structuri complexe și dilematice
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
putea fi căsătorită cu piticul care stătea În birou e genul de lucru care-ți Întărește credința În Bani. Am privit-o Îndreptându-se către biblioteca din spatele meu. Frau Six - nu-mi puteam eu reveni - era Înaltă și blondă, și afișa aceeași Înfățișare sănătoasă pe care o avea contul elvețian al soțului ei. Gura ei avea ceva care trăda o natură capricioasă și cunoștințele de fizionomie pe care le dețin mi-au spus că era obișnuită să i se facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe jurnaliștii străini pentru observațiile lor critice, comentând dur la adresa modului părtinitor În care relatau despre viața În noua Germanie. Unele dintre aceste remarci erau destul de inteligente Încât să stârnească râsul și apoi aplauzele În rândul audienței sale lingușitoare. Rudel afișă o umbră de zâmbet dar nu scoase nici un cuvânt, și m-am Întrebat dacă pricepea vreo iotă din ceea ce spunea vecinul ei cu picior de lemn. Atunci el ridică vocea și se porni să peroreze Împotriva trădătorilor - oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și chiar și În acel moment era testată, fără Îndoială În așteptarea celor câteva execuții care erau afișate pe poartă ca fiind programate În zorii zilei următoare. Gardianul m-a condus dincolo de o ușă din stejar, În sus pe niște scări mochetate și pe un coridor la capătul căruia s-a oprit. În fața noastră era o ușă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
unui teren de tenis. Nu după multă vreme, un bărbat Înalt și subțire, Îmbrăcat În uniformă de ofițer de la Luftwaffe, ne-a anunțat că Goering se schimbă și că ne va primi În zece minute. Palatul era mohorât: apăsător, grandios, afișând un aer bucolic care contrasta cu situarea lui urbană. Rienacker s-a așezat pe un scaun cu aspect medieval și nu a scos o vorbă cât m-am uitat eu În jur, ci doar m-a urmărit Îndeaproape cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar trebui să-mi iau ceva de mâncare, cerul întunecat, culoare El Greco, s-a mai rărit și ploaia, dar încă nu pot să mă mișc din imaginea asta în care m-am strecurat, încă o cafea și după lista prețurilor afișate deasupra casei de marcat îmi pot permite și o pizza, cea mai ieftină, cu șuncă și cașcaval, mâine dimineață trebuie să ajung pe autostradă, tremi di freddo! da mi-e frig, își dă seama și fata care mă servește că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
slujbă, voi obține această slujbă... Dar dacă nu o voi obține? Ashling nu putea să nu se gândească la asta. Păi, atunci nu o să mă supăr, atunci nu o să mă supăr, atunci nu o să mă supăr... S-a gândit să afișeze o mină curajoasă, deși era terminată din cauza evenimentelor care au pornit de la canapeaua doamnei O’Sullivan. Atât de terminată încât i se declanșase una dintre infecțiile de la ureche care apăreau de fiecare dată când era stresată. Faptul că își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe pământ. De ce? De ce? Gândurile fără răspuns i s-au învârtit în minte pe tot parcursul drumului către Mao. Marcus a ajuns, după ce a întârziat doar zece minute. Înalt, corp frumos, dar... oh, nu! Cum a putut Ashling? Lisa a afișat un zâmbet de întâmpinare, dar nu reuși să etaleze acel farmec de care făcea exces de obicei. —Mâncăm, da? spuse Marcus aproape agresiv, în timp ce se arunca pe scaunul din fața ei. Adică, ceea ce vreau să spun este că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]