7,295 matches
-
pe ambele părți ale drumului național Arad -București între localitățile Mandruloc și Sâmbăteni. Este situat în Campia de Vest, pe malul drept al Mureșului. Aici există o biserică de cărămidă și piatră, construită în anul 1702, dar care, în urma strămutării albiei Mureșului s-a surpat, în locul ei, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, a fost construită alta din lemn, ce avea hramul "Sfântul Mucenic Gheorghe". Tradiția consemnează că în jurul anului 1823, locuitorii și-au mutat vatra satului pe locul actual, din cauza deselor
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
de o calitate inferioară. Celălalt clopot a fost donat în anul 1782 de căpitanul Radocanel Simion, dar și acesta a crăpat în 1877. 2.Cea de-a doua etapă în istoria bisericii din Cicir o constituie momentul când, datorită mutării albiei Mureșului, biserica s-a surpat, iar cicirenii, fiind iobagi au zidit doar o bisericuță din lemn. În jurul anului 1823 datorită pericolului reprezentat de apele Mureșului, credincioșii cicireni s-au mutat de pe vechea vatră a satului pe locul actual. Bisericuța din
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
domeniul Capitlului de Arad -1567- are 9 familii -1579- are 12 familii -1607- mențiune documentară -1702- este construită o biserică de piatră și cărămidă -1702- este menționat în documente -1720- are 4 familii -prima jumumatate a secolului XVIII- din cauza mutării albiei Mureșului, satul are de suferit; biserica se surpă -1746- are 38 familii -mijlocul secolului XVIII- se ridică o nouă biserică, de lemn- “Sf. Mucenic Gheorghe” -1755- în conscripția lui Sinesie Jivanovici, satul are 32 de case și biserica de lemn
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Tăul Brazi la nici 100 m distanță; Tăul Muntari, cel mai vechi și mai mic din zonă; Tăul Gaurari, aflat pe Valea Seliștei un, afluent direct al Abrudelului și Tăul Cartuș aflat puțin mai jos de Tăul Brazi într-o albie îngustă. Roșia Montană este un loc al poveștilor. Printre localnici circulă fel de fel de povești despre morojnițe și vâlve. Morojnițele se cred a fi niște ființe ce după miezul nopții se dau de trei ori peste cap și se
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
județului Sălaj), satul a fost așezat la început în locul numit ,La Arini”. Era un spațiu teritorial de aproximativ 1 km lungime, între locurile numite Cărășeu și Capul Satului. Valea Purcăretului, care la acea vreme trecea prin mijlocul satului, neavând o albie regularizată, inundând periodic satul. Fiind într-o zonă mai joasă, era amenintat și de râul Someș, care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
între locurile numite Cărășeu și Capul Satului. Valea Purcăretului, care la acea vreme trecea prin mijlocul satului, neavând o albie regularizată, inundând periodic satul. Fiind într-o zonă mai joasă, era amenintat și de râul Someș, care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
a Someșului; astfel, se puteau adăposti mai ușor de dușmani, fiind protejați și de inundații. În pădurile din imediata apropiere, au săpat gropi care le serveau drept ascunzători și depozite pentru cereale. Râul Someș în repetate rânduri și-a schimbat albia în detrimentul hotarului localității. Se spune că acesta ar fi ajuns până la marginea satului Arduzel; unde ar fi existat o moară de apă ce a aparținut unor nobili din Chelința (actualmente satul Arduzel se află la o distanță de cca. 1
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
sau dealuri, apoi o zonă de câmp înaltă care înglobează terasele superioare și mijlocii ale râurilor și o zonă mai coborâtă cu lunci și terase inferioare ale râurilor. Pe fundul depresiunii se găsește municipiul Baia Mare, reședința județului Maramureș, reprezentat prin albia majoră și terasele joase ale râului principal (Săsar). Bazinul Rus - Șișești (bazinul superior al Ciei) din cadrul Depresiunii Baia Mare se desfășoară la sud de Piemontul Negreii, are aspect colinar și tranzitoriu față de Depresiunea Copalnic. De asemenea, peisajul este deosebit de atractiv din
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
după cum sublinia arheologul Dumitru Tudor: Cârșu (com. Bala.) se semnalează aici urme de ruine antice din care s-a scos sesterț de bronz de la Traian (Moisil Creșt colect în an Ac. Rom. 1939-1940, p. 144). Monede române și resturile unor albii din lemn de stejar au fost descoperite în zona băilor, semn că acestea erau cunoscute încă de pe timpul românilor. În satul Dâlma, care aparține comunei, în locul numit Dealul Vâlculeștilor , a fost localizat un cimitir român, după cum menționa același arheolog. Locul
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
întinde la vest de la pâraiele Prisecani și Pintec, de o parte și de alta a râului Bistricioara, până aproape de vărsarea acestuia în lacul de acumulare Izvorul Muntelui. La nord, delimitarea de Comuna Poiana Teiului urmează Râpa Morii ce urcă din albia râului Bistricioara, culmile Hurduga și Mucileanu, continuând cu Obcina Raiului până la vârful La Fag. De aici, tot la nord, urmează delimitarea de Comuna Borca prin Preluca Dreptului și Obcina Grințieșului, până la vârful Grințieșul Mare . Limta nord-vestică urmează cumpăna apelor dintre
Comuna Grințieș, Neamț () [Corola-website/Science/301638_a_302967]
-
Leaotului, pe partea stangă a acestuia din urmă, excepție făcând satul Stejaru. Din punctul de vedere al modelării actuale a reliefului Câmpia Ploieștiului este afectată în principal de procese de eroziune și acumulare fluvială, care au loc de-a lungul albiilor, dar și de procese caracteristice suprafețelor orizontale interfluviale ("tasarea, sufoziunea") sau frunților de terase ("pluviodenudarea"). Procesele de tasare și sufoziune se manifestă în spatiile acoperite cu loess și dau naștere unor crovuri. în această câmpie crovurile sunt într-o fază
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
de vest a județului Neamț, pe malurile râului Bicaz. Este străbătută de șoseaua națională DN12C, care leagă Bicazul de Gheorgheni. În ansamblu, teritoriul comunei Tașca este așezat pe culmile vechilor munți cristalini și sedimentari, după care relieful coboară treptat până la albia râului Bicaz. Comuna se suprapune peste zona flișului intern cretacic și peste zona flișului extern cretacic paleogen din Carpații Orientali. Înălțimile reliefului se mențin în jurul a 1000-1558 m: vârfurile Sima (1118), Floarea (1039), Bâtca Negrii (1458). Singurele resurse ale substratului
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Barcea Mică (în ) este un sat ce aparține municipiului Deva din județul Hunedoara, Transilvania, România. Satul este situat la jumătatea drumului între orașele Deva și Hunedoara la marginea albiei râului Cerna (cea care se varsă în Mureș) și urcă pe dealurile dinspre est. Coordonate geografice: 45°49'00" latitudine nordică și 22°56'60" longitudine estică. Satul este situat la 4,1 km față de Deva, pe traseul DN 68B
Bârcea Mică, Hunedoara () [Corola-website/Science/300538_a_301867]
-
sau descinderea pe cursul unor canioane sau cascade - Cascadă Săritoarea O categorie specială de turism se practică în satul Stănija, unde Ioan Cătălina, căutător de aur autorizat, însoțește și inițiază grupuri de turiști în expediții de căutare a aurului în albia râurilor. Un eventual traseu ar putea fi cel ce pornește din zona Cotoncu și se continuă spre Muntele Brădișor - Grohaș - Tarnița - Almașu Mare, pe teritoriul județului Albă, - Fericeaua - Dealul Ungurului - Stănija. Acest traseu merită să fie străbătut pentru că turiștii vor
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
o societate locală care prelucrează bușteni de rășinoase în diferite sortimente de cherestea. Din 1962 s-a început extracția și prelucrarea bazaltului din Magura-Sarbi și folosirea lui la căile ferate, pentru modernizarea și întreținerea drumurilor și pentru nevoile populației. Din albia Mureșului, în care se află cantități mari de sedimente (nisipuri), se extrag mecanizat mai multe sortimente de balasturi. Pe teritoriul comunei Ilia funcționează un numar de 7 cazane de fabricare a țuicii de prune. În domeniul serviciilor, la Ilia există
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
cap confecționat din pâslă, piele, care se punea pe cap fie ca apărătoare, fie pe sub scutul de zale în timpul luptelor); cică= coadă împletită, cosiță la fetele nemăritate; copșie (=copcie)= orificiu sau ansă (toartă) pentru încheiat nasturele, butonieră, cheotoare; ciupă, șiupă=albie pentru îmbăiat (scăldat) copii mici. -"cu litera D" -dârg=unealtă cu care se scoate pâinea din cuptor sau cu care se adună grâul în grămezi după batoză înainte de vânturare (nescos din pleavă); durău=loc, teren în pantă destul de înclinată și
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
de dreapta, unii fiind permanenți, alții temporari. Printre cei mai importanți afluenți se numără Pârâul Satului, Pârâul Bârza (De sub Coastă), Pârâul Cânetelii, Pârâul Recea. Deși în ultimii ani seceta prelungită a dus la scăderea considerabilă a nivelului apei până la uscarea albiei, aceste pâraie pot oricând să producă mari pagube prin revărsare, așa cum s-a întâmplat nu o dată în trecut. Inundații cu destule pagube s-au produs nu numai în 1970, 1975, 1998 ,dar sunt date și despre efectele revărsărilor din 1857
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
Sub Teiuș, Samoilă, La Plopi, Recea, Fântâniță etc. Există și câteva izvoare sărate în satul Bârza, cătunul Vale, cel mai cunoscut fiind cel de la Stanul. După inundațiile din 1970 și 1975, între Sânger și Tăureni, satul Moara de Jos, pe albia Pârâului de Câmpie, s-a amenajat un lac piscicol în suprafață de circa 40 hectare; înainte acest loc era o întindere de stuf și trestie, mlăștinos, cunoscut ca un rai al păsărilor de baltă. Tot în această perioadă Valea Șarchii
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
și Dâmbovița, caracterizate prin dispunerea izolată a depresiunilor limitrofe munților, ceea ce evidențiază slaba influență a tectonicii și originea lor predominant eroyivă, de contact, așa cum se prezintă și comunele Corbeni și Arefu. Râul Argeș formează în Corbeni un complex care cuprinde albia, lunca și terasa joasă. Dacă albia a suferit modificări morfologice importante, ca urmare a lucrărilor de regularizare și a acumulărilor Vidraru și Oești, în profil longitudinal acesta cunoaște meandre simple care au fost stopate împotriva eroziunii fluviale (la confluență cu
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
a depresiunilor limitrofe munților, ceea ce evidențiază slaba influență a tectonicii și originea lor predominant eroyivă, de contact, așa cum se prezintă și comunele Corbeni și Arefu. Râul Argeș formează în Corbeni un complex care cuprinde albia, lunca și terasa joasă. Dacă albia a suferit modificări morfologice importante, ca urmare a lucrărilor de regularizare și a acumulărilor Vidraru și Oești, în profil longitudinal acesta cunoaște meandre simple care au fost stopate împotriva eroziunii fluviale (la confluență cu Berindești pe o lungime de 2500
Comuna Corbeni, Argeș () [Corola-website/Science/300617_a_301946]
-
și la 20 km de Curtea de Argeș pe DJ703I Merișani - Brădet. Eșantioane de lemn pietrificat au fost găsite pe: Valea Vâlsanului, Valea lui Topor și Valea Frumoasă. Aceste probe confirmă existența vegetației în zonă din neozoic - paleogen. Oase pietrificate adunate din albia Vâlsanului și de pe dealurile din jurul satului atestă prezența în zonă a animalelor preistorice și a omului. Au fost găsite până în prezent: un șold, un fragment de șold și o măsea de "Dinotherium giganteum". Măseaua de Dinotherium gigantisim găsită la Râpa
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
lui Miron. Depe partea stângă, râul primește afluenți pâraiele: Fata Moartă, Paltinul, Pietrosul, Clăbucul, Ghioina, Sărățelul, Curița, Lada, Bărăcea și Cuciur. Unele dintre aceste pâraie nu au nicio însemnătate, apa lor secând mai totdeauna. Numai ploile abundente le mai reînvie albia amintindu-ne uneori cu neplăcere de prezența lor căci, produc stricăciuni gospodăriilor aflate în jur. Pârâul Curița izvorăște din spatele muntelui „Măgura Cașinului”, din coastele dealului „Chioșuri” și adună până la vărsarea în Cașin afluenți de dreapta, pâraiele: Bulziș, Sârbul, Sihastru, Brăduleasa
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
iar înspre răsărit cu comuna Buciumi situată deasupra pe dealul cu același nume. Pochița este o așezare umană exclusiv la dreapta apei Cașinului, asemeni „Cotul lui Briceag”. Marea parte a Pochiței, asemeni Vlașcăi, este situată la un nivel jos, apropriat albiei de curgere a râului, astfel, la inundații puternice, apa a făcut ravagii gospodăriilor aflate la acest nivel. Există în Pochița și case construite mai sus, pe terase ale dealului Podu Mare, fiind astfel ferite de revărsările violente ale apei, însă
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
sondaj de opinie, aparținând revistei săptămânale americane TIME, Balul din Mai al colegiului St John's a fost votat ca fiind "a șaptea cea mai grozavă petrecere a lumii." Colegiile Trinity, Clare, și St John's sunt situate chiar pe albia râului Cam, așa cum sunt de altfel situate și colegiile Backs, St Catharine's (numit cu afecțiune "Catz"), Queens' și Trinity Hall. Ca atare, când mai multe baluri sunt ținute simultan, râul este luminat în culori multiple generate de reflexiile luminilor
Balul din Mai () [Corola-website/Science/300749_a_302078]
-
ce seamănă cu urma uriașă a unei copite de cal. În pustiul Arabiei aceste pustiuri sunt mai adâncite în partea frontală, situată în direcția vântului. "Vadi" sunt culoare alungite, care se extind pe o lungime de câțiva km, amintind de albiile unor râuri. Prin acțiunea de coraziune și deflație, versantul care stă în calea vânturilor dominante este mai abrupt, în timp ce partea opusă are o pantă domoală, permițând chiar unele acumulări incipiente de nisip. În lungul acestora dar și a uedurilor funcționale
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]