9,447 matches
-
departe și țăran. Ceea ce s-a consolidat În secole de-a rândul a cunoscut o ruptură tragică În cei cincizeci de ani de comunism. Cotele insuportabile de-a lungul câtorva decenii și dările de tot felul i-au făcut viața amară și l-au alungat spre oraș, spre centre industriale, unde era nevoie de forță de muncă, iar de muncă țăranul nu s-a ferit niciodată. S-a produs astfel a doua dezrădăcinare. Prima avusese loc odată cu venirea barbarilor. Acum veniseră
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mâncare și relaxare; p. 123, r. 5 6: „știu că am tras o durdură bună căutându-te” frica de a nu îndeplini o sarcină poate fi uneori foarte puternică, motivantă; r. 13 15: „tot omul are un dar și un amar; și unde prisosește darul nu se mai bagă în samă amarul " binele și răul sunt coprezente în viața omului, însă concentrarea asupra binelui duce la neglijarea, chiar anihilarea răului; p. 126, r. 18 19: „Harap-Alb, mergi sănătos! De-am fost
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a fost investită de societate, aceea de a forma viitori adulți. Profesorul nu este profesor fără elevi. Prin natura sa profesia de profesor presupune lucrul cu indivizii în formare. Binecuvântare sau blestem, cadrul didactic poartă pe umeri povara dulce sau amară a responsabilității de a „lansa în viață” tineri pregătiți să facă față provocărilor unei lumi în permanentă schimbare. Iubit sau urât, adorat sau detestat, aprobat sau dezaprobat, profesorul are misiunea de a completa sau de a desăvârși formarea viitorilor cetățeni
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
pe care Camil Petrescu îl folosește în Patul lui Procust pentru a justifica și a ,,autentifica” povestirea pe care Fred Vasilescu vrea să o ,,ofere” unui romancier : ,, -... Poate că are să-ți folosească odată, în vreo carte dea dumitale, adăogă, zâmbind amar. Și parcă mi-a pierit și mie somnul... Mi-au adus aminte întâmplările dumitale de o mare iubire a mea.” (p.80) Următorul capitol debutează chiar cu povestea în sine, fără nici o altă introducere. Hasnaș se întoarce în trecut fără
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
parcă de o scurtă însuflețire la apropierea pământului.” - vol.I, p.138; ,, Luna dispăruse și noaptea își regăsise singurătatea, plenitudinea. Stelele sclipeau timid, aburite, depărtate, fără nici o putere împotriva întunericului care se ridica parcă din pământ, odată cu toate acele miresme amare de frunze proaspete și sevă. În fața ferestrelor, crengile negre se clătinau la răstimpuri, aproape fără zgomot, ca prin somn.” - vol.II, p.136. Asemenea fraze, destul de neobișnuite pentru stilul lui Eliade, sunt intercalate între replicile personajelor umplând cel mai adesea
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
impulsul unui drog. și nu se mai poate elibera de-acest impuls malefic. în comportamentul (acțiunile) ei recunoaștem ceva din trăirile unui cleptoman, Magda furându-și, cu bună știință, liniștea - care este un prețios dat divin. și cu un zâmbet amar am zice (ieșind din ficțional, firește!): Dacă ar fi cunoscut acel ghid de supraviețuire emoțională, scris de talter Riso, ce bine-ar fi fost?! și totuși, ne întrebăm: De ce-și supune prozatorul eroica atâtor experiențe de natură psihopatologică? în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de arbuști și de flori. Ai fi spus că e o grădină particulară. Și chiar se simțea o mireasmă ce venea de-acolo. Amestecul acesta de parfumuri de flori, aproape că îi simțeam gustul, o aromă dulce, densă, de cireșe amare, de dafin roz, de jacarande și de bougainvillé. J. Valin, Autopsie d'un menteur, Gallimard, p. 68 Remarcăm, de asemenea, că romanticii (Bernardin de Saint-Pierre, Rousseau, Senancour...) dau dovadă de o "sensibilitate auditivă" deosebită 15. (48) La gura acestei căldări
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ce permite abstractizări corecte, bază pentru analiza științifică a realității. Reamintim că senzația este reflectarea în conștiință a unor însușiri izolate ale lumii exterioare, așa cum sunt cele sesizate de organele de simț; exemple de senzații: alb, roșu, mat, dur, dulce, amar, cald, elastic, vâscos, aromat. Percepția este reflectarea în conștiință a unui lucru sau fenomen, împreună cu toate însușirile sale, fiind deci o sinteză a tuturor senzațiilor pe care le produc, inclusiv relațiile dintre aceste senzații. Percepem un lucru în momentul în
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
ar fi fost! Chiar și la începutul secolului următor lucrurile stăteau cam la fel. Dar acesta este un determinism, totuși, simplist. În ce mă privește, rămân la părerea mea că dimensiunile unei opere de artă nu sunt importante. Rădăcinile sunt amare de Zaharia Stancu are vreo două mii de pagini, în cele cinci sau șase volume ale sale, iar asta nu ne împiedică deloc să spunem că, din punct de vedere literar, e un rahat cu perje! Iar din "capodopera" lui Petru
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
când firesc nu mai credeam, am avut revelația întâlnirii Soniei. Nu mai puteam să merg pe stradă. Pluteam. Am făcut eforturi imense să o ajut să nu se îndepărteze de modelul după care credeam că a fost creată. În România amară și cenușie a anilor '80 mi se părea un dar infinit apariția neașteptată a Soniei. Să nu crezi că acest model era un pat al lui Procust pentru ea! Nu. Asemănarea, bineînțeles, nu putea merge oricât de departe. Nici nu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
l-am văzut niciodată atât de mâhnit. Parcă plângea ființa lui Breban. Avea o mâhnire, cum să spun?, rece, inflexibilă, ca atunci când tocmai descoperi că lumea este altfel decât ți-ai imaginat-o. Nu se plângea deloc, ci doar constata amar că el și Matei Călinescu au avut prietenii diferite unul față de celălalt. Era oarecum uluit, cum uluit ești când o valoare sigură, intangibilă îți este furată cu seninătate, incredibil, într-o secundă. Părea că Breban asista la viața sa și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ce stimulează secreția intestinală. Secretina stimulează nu numai secreția pancreatică exocrină și pe cea biliară, dar și pe cea a celulelor duodenale. Secreția biliară. Bila, produsul de secreție al hepatocitelor, este eliminată în duoden în timpul digestiei. Este alcalină (pH 7-8), amară, compusă din 98% apă, electroliți, pigmenți biliari, săruri biliare, colesterol, lecitină. Prin sărurile biliare reduce tensiunea superficială și determină emulsionarea grăsimilor, favorizând digestia acestora. Are și efect de activare a lipazelor. Reglarea secreției biliare se face prin factori nervoși și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
a oferit niciodată așa multă satisfacție, deși este plină de atâtea plăceri și atâta cinste, în timp ce viața mizerabilă a acestora li se pare atât de fermecătoare și o socotesc dulce și suavă deși în realitate este atât de dură și amară». Cavalerul i-a răspuns cu multă înțelepciune: «Iubitorilor vieții adevărate și a gloriei veșnice viața noastră li se pare mult mai mizerabilă și stupidă. În comparație cu bogățiile cerești, ei socotesc palatele noastre, veșmintele și bogățiile pământești drept gunoaie (cf. Fil 3
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cont de nicio limită a justiției formale, a procedurii. Tocmai în acest ultim sens crede Concetto Marchesi că trebuie interpretate versurile iar noi nu putem spune că el se înșeală întrutotul. Tot el subliniază 117 că "Acesta este un reproș amar adus procedurii urmate de împărat care, pentru a împiedica un proces public, a vrut să-l lovească pe poet fără nicio altă hotărâre judecătorească și a mușamalizat, în mod ipocrit, cruzimea efectivă a pedepsei prin blânda ordonanță a relegării / expulzării
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
funeraliile mele, ca și cum ar fi fost pe cale să-și pună fratele pe rug: m-a strâns la piept și m-a consolat când eram deprimat și și-a amestecat lacrimile cu ale mele până la sfârșit. O, de câte ori, protector nefericit al amarei mele vieți, mi-a oprit mâinile mele pregătite pentru un gest fatal (chiar împotriva mea însumi!). O, de câte ori nu mi-a spus: Va putea fi îmblânzită furia zeilor și nu spune că nu te poate ierta". Dar, mai ales, îmi
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și elegiile IV, III și XVI din Ponticele, și poemul satiric Ibis: este vorba de C. Iulius Iginus 303. În scrisoarea Tristele, III, XI, 31 și urm. Ovidiu îl apostrofează: "Nemilosule, de ce chinui o umbră, un simulacru, cu cuvintele tale amare? Crezi că toate delictele mele sunt adevărate, dar în același timp, gândește-te că în ele e mai mult greșeală decât vină; și iată că, exilat din Roma, am plătit pentru ele satură-ți bine inima o dură pedeapsă, prin
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o pătrundere neobișnuită din partea altor vizitatori intermitenți și mult, mult mai indiferenți decât Catherine Durandin. Judecata acestei opere complexe, științifice și literare deopotrivă, asupra României și a românilor este, așa cum va putea lesne să constate cititorul acestui dialog, mai degrabă amară; ceea ce nu are cum să știe acest cititor dacă nu i-a citit și operele consacrate propriei sale patrii, Franța, este faptul că acest amar esențial este expresia publică a unui interes profund, vibrant și atât de personal încât se
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și a românilor este, așa cum va putea lesne să constate cititorul acestui dialog, mai degrabă amară; ceea ce nu are cum să știe acest cititor dacă nu i-a citit și operele consacrate propriei sale patrii, Franța, este faptul că acest amar esențial este expresia publică a unui interes profund, vibrant și atât de personal încât se confundă cu o exigentă și severă iubire. Știind bine asta, și amintindu-mi de o întâmplare pe care prietena mea mi-o povestise cu o
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care străbăteau până la București nu lăsau să se înțeleagă că s-ar fi decis acolo ceva care să modifice situația din România. Zvonurile referitoare la reuniunea de la Moscova a șefilor de stat din Tratatul de la Varșovia, la 5 decembrie, ofereau amara satisfacție a disprețului general față de Ceaușescu, dar nicio perspectivă a înlăturării lui de la putere. Pe 14 decembrie, o foarte serioasă tentativă de revoltă la Iași, prea puțin cunoscută până azi de opinia publică, deschide seria evenimentelor care vor duce la
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dezbătut în fel și chip acest episod prea puțin edificator al evenimentelor din România lui 1989, chiar și în zilele în care traduc și revăd acest text, și când deshumarea zadarnică a celor doi a răscolit memorii, sentimente și reflexii amare. Nu voi relua aceste considerații. Îmi mențin totuși părerea că trebuie să luăm în seamă observațiile unor personaje dintre cele mai bine informate, în frunte cu Cornel Burtică și Ștefan Andrei, cândva apropiați ai lui Ceaușescu, marginalizați ulterior, asemenea lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
eronată. Punctul de pornire al dialogului meu cu Catherine Durandin care e fără niciun dubiu istoricul francez cel mai informat cu privire la România, pe care o cunoaște foarte bine și o iubește cu inteligență și pasiune, cu un discernământ critic deseori amar, dar niciodată indiferent a fost refuzul de a inventa o idilă. Scopul nostru comun în această conversație a fost analiza onestă, fără menajamente, dar, dincolo de acest angajament constitutiv al istoricului și al martorului veridic pe care îl împărtășim, a rămas
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
să înfrângă instinctul înrobitor, criticul nu putea decât să disprețuiască gagurile și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a surâsului melancolic sau a zâmbetului amar. Era, cum se zice, un agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la fel ca ilustrul său predecesor și model, Titu Maiorescu. De aceea, nu chiar fără motiv
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de a ferici pe cineva (asemeni lui Eminescu, cel din Mite și Bălăuca) cel puțin atâta timp cât rămâne intactă "taina" ce păstrează nealterată unitatea "eului". Altminteri, "ora de iubire" se plătește scump, cu prețul unui sacrificiu asumat nu fără o anume, amară, voluptate: înstrăinarea de sine, pierderea identității și, în ultimă instanță, evadarea sufletului din "amforă" (prozatorul recurge frecvent la metafora "fumului"). Pentru a trăi cu adevărat, eroul lovinescian trebuie să moară puțin. Scurt spus, chiar dacă aduce, pe moment, mângâierea promisă, confesiunea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de texte, dar și la fizionomia, la semantica lui. Teodor T. Burada a publicat două variante de Caloian („Arhiva”, Iași, 1904), în care „maica bătrînă” ocupă locul principal: Iene, Iene, Caloiene, Mă-ta te cată, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Și mi te plînge, Cu lacrămi de sînge. Iene, Iene, Caloiene. Este un bocet pe care fetele din convoiul ritualic al Caloianului îl rosteau „cu amar” cînd se duceau să îngroape păpușa de lut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ta te cată, Prin pădurea rară, Cu inima amară, Prin pădurea deasă, Cu inima arsă. Și mi te plînge, Cu lacrămi de sînge. Iene, Iene, Caloiene. Este un bocet pe care fetele din convoiul ritualic al Caloianului îl rosteau „cu amar” cînd se duceau să îngroape păpușa de lut. Textul luat în sine pare unitar și bine structurat. El se constituie dintr-un simplu nucleu mărginit la două grupuri de versuri „identice”, în fond invocații, destinate să accentueze starea emoțională acută
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]