9,933 matches
-
în războiul Malvinelor, când s-a situat nu de partea vecinei și a apropiatei sale "de sânge" Argentina, ci de partea Marii Britanii!). După retragerea Chile din Pactul Andin (1976), sub Cubillos, atenția s-a îndreptat către aria Pacificului, deschizându-se ambasade în Filipine și Noua Zeelandă și stabilindu-se relații diplomatice cu Indonezia, Singapore, Thailanda, Malaiezia, Tonga, Tuvalu, Papua-Noua Guinee... Una din marile probleme ale orgoliosului general Pinochet era izolarea sa internațională nimeni nu vizita Chile (cu o singură excepție, confratele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avea să-l coste pe Hernan Cubillos funcția, fiind înlocuit de René Rojas Galdames, diplomat cu o largă carieră, fost ambasador la Vatican, în Argentina și în Spania. Acesta era Chile la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era Ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în Chile și criză de idei la ambasadă! Și eu în mijlocul acestui deșert, ca micul prinț al lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
carieră, fost ambasador la Vatican, în Argentina și în Spania. Acesta era Chile la sosirea mea în noiembrie 1979 și aceasta era Ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în Chile și criză de idei la ambasadă! Și eu în mijlocul acestui deșert, ca micul prinț al lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în Chile nu era o misiune diplomatică oareșcare, din mai multe puncte de vedere: era ambasada unei țări comuniste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și aceasta era Ambasada României la Santiago de Chile! Criză politică, economică și diplomatică în Chile și criză de idei la ambasadă! Și eu în mijlocul acestui deșert, ca micul prinț al lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în Chile nu era o misiune diplomatică oareșcare, din mai multe puncte de vedere: era ambasada unei țări comuniste într-o țară capitalistă condusă de o dictatură militară. Ambasada României de la Santiago rămăsese, după lovitura militară din septembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de idei la ambasadă! Și eu în mijlocul acestui deșert, ca micul prinț al lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în Chile nu era o misiune diplomatică oareșcare, din mai multe puncte de vedere: era ambasada unei țări comuniste într-o țară capitalistă condusă de o dictatură militară. Ambasada României de la Santiago rămăsese, după lovitura militară din septembrie 1973, singura misiune diplomatică a unei țări comuniste europene, celelalte închizându-se imediat după lovitura militară, la comanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lui Saint Exupéry, pășind cu o floare în mână! Ambasada R.S. România în Chile nu era o misiune diplomatică oareșcare, din mai multe puncte de vedere: era ambasada unei țări comuniste într-o țară capitalistă condusă de o dictatură militară. Ambasada României de la Santiago rămăsese, după lovitura militară din septembrie 1973, singura misiune diplomatică a unei țări comuniste europene, celelalte închizându-se imediat după lovitura militară, la comanda Moscovei. Ca atare, în logica autorităților militare chiliene, cele două elemente de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
lovitura militară din septembrie 1973, singura misiune diplomatică a unei țări comuniste europene, celelalte închizându-se imediat după lovitura militară, la comanda Moscovei. Ca atare, în logica autorităților militare chiliene, cele două elemente de mai sus puteau fi interpretate că Ambasada României era menținută pentru a fi "ochii și urechile" celorlalte state comuniste, ceea ce impunea o supraveghere specială. Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de idei, de informare. Închiderea unei ambasade este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
că Ambasada României era menținută pentru a fi "ochii și urechile" celorlalte state comuniste, ceea ce impunea o supraveghere specială. Noi am rămas fiindcă în diplomație trebuie să ai mereu posibilități de dialog, de schimb de idei, de informare. Închiderea unei ambasade este un gest extrem, care nu se justifică decât în situații extreme. În 1967, cu prilejul "războiului de 6 zile" dintre evrei și arabi, România a fost singura țară comunista europeană care nu a rupt relațiile cu Israelul și bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
extern, am concluzionat că noi, personalul misiunii diplomatice, "suntem în tranșee, soldați în misiune", de aceea am găsit normală "aglomerația pe metru pătrat" de "ochi albaștri", gândind în același timp că, având în vedere contextul local agravant, "soldații" trimiși la Ambasada României de la Santiago sunt "militari de elită". Mergând cu logica și argumentația de mai sus, îmi explicam și trimiterea mea ca șef de misiune: predecesorul meu în funcție, secretar II și "ofițer acoperit", fusese "mirosit" de autorități, se băgase în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
graba a fost atât de mare încât, așa cum am arătat mai sus, a plecat spre patrie fără "micul echipament", acesta fiindu-i expediat ulterior!). Mutarea MAE român a fost, zic eu, inteligentă: în stolul de "ulii cu ochi albaștri" de la Ambasada României la Santiago de Chile, a fost trimis "porumbelul" Alin Săvescu, șef de misiune, secretar I, cu studii nu la "Academia de bune maniere" de la Băneasa, ci licențiat în istorie și filologie la o universitate de prestigiu! Cum se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sau prusacii) Americii Latine"! Peste tot mi se vorbea politicos și ultimele lor cuvinte erau, indiferent dacă erau militari, civili, funcționari de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Señor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea la Santiago, relațiile ambasadei noastre cu militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cuvinte erau, indiferent dacă erau militari, civili, funcționari de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Señor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea la Santiago, relațiile ambasadei noastre cu militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Señor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea la Santiago, relațiile ambasadei noastre cu militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre, ceea ce nu numai că era în contradicție cu Convențiile internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
internaționale de la Viena privind regimul misiunilor diplomatice, dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se aproviziona cu alimente, medicamente etc. Printr-un protest al șefului misiunii la Ministerul Relațiilor Externe "asediul" a fost ridicat, ambasada și diplomații ei fiind însă ținuți în continuare "sub lupă". Întâlnirea cu decanul Corpului diplomatic a fost de asemenea interesantă. În toate țările Americii Latine, țări catolice, prin tradiție decanul Corpului diplomatic este reprezentantul Sfântului Scaun Santa Sede. Nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cât și în forumurile internaționale. Din primele zile după 11 septembrie 1973, sediile misiunilor diplomatice occidentale, dar și ale unor state latino-americane, au fost asaltate de zeci și sute de chilieni care pătrundeau cu forța sau sub diverse motive în ambasade, cerând "azil politic". Datorită numărului mare de asasinate, arestări, dispariții, Santiago devenise un "tribunal internațional" unde puteai să întâlnești zeci și zeci de avocați și experți juriști veniți pentru a apăra interesele patrioților chilieni, atunci când instanțele mai puteau acționa! Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu știu dacă traduceau ce spunea "Excelența Sa" sau spuneau ce trebuie spus! Și așa mai aflam și noi câte ceva din gândirea "Fiilor Cerului"! Situația Corpului diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979 nu mai era septembrie 1973. Căutau să nu mai fie atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
diplomatic la Santiago nu era de invidiat. Știam că eram tot timpul urmăriți, ascultați, supravegheați. Ambasadele erau supravegheate non-stop din clădirile vecine, orice plecare sau sosire înregistrată și raportată. Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979 nu mai era septembrie 1973. Căutau să nu mai fie atât de "vizibili" peste tot, stăteau la pândă, dar din umbra. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Oficialitățile militare căutau să stabilească un echilibru în poziția lor față de ambasade și diplomați. Noiembrie 1979 nu mai era septembrie 1973. Căutau să nu mai fie atât de "vizibili" peste tot, stăteau la pândă, dar din umbra. Motivând asigurarea "securității ambasadelor", aveau "forțe de ordine" în fața acestora pentru a le "proteja" de asaltul zilnic al chilienilor ce doreau azil politic, dar se fereau să intervină brutal, întotdeauna existând "după gard" fotografi și cameramani. Șefii de misiuni erau uneori chemați la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
doar cu frica și un picior în ghips, dar cu mașina "CD" făcută zob! S-a constatat ulterior că îi fuseseră tăiate cablurile de frână, dar cine le tăiase nu s-a aflat! Accidentul a făcut vâlvă în mediul diplomatic, ambasada Italiei a înaintat o notă de protest la Ministerul Relațiilor Externe, care a răspuns că "regretă cele întâmplate și că se vor face verificări", excluzându-se orice "implicare", MRE menționând, în finalul notei, formula de protocol: "Ministerul Relațiilor Externe al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ministerul Relațiilor Externe, care a răspuns că "regretă cele întâmplate și că se vor face verificări", excluzându-se orice "implicare", MRE menționând, în finalul notei, formula de protocol: "Ministerul Relațiilor Externe al Republicii Chile folosește acest prilej pentru a reînnoi ambasadei Republicii Italiene asigurarea înaltei sale considerațiuni"! Nu-i așa că militarii lui Pinochet aveau "stil"? De la această întâmplare șefii de misiuni și ceilalți diplomați și-au sporit atenția față de securitatea lor și a autoturismelor diplomatice, șoferii nemaiavând permisiunea de a părăsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au felicitat, avansând în glumă ideea unei "fructuoase colaborări între Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Pinochet și România socialistă". Aveam nevoie și de astfel de momente de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare. Eram prezenți la acțiunile protocolare organizate cu ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei..., cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de destindere, încordarea zilnică, non-stop, solicitându-ne la maximum atenția, nervii, capacitatea de analiză, sinteză și concentrare. Eram prezenți la acțiunile protocolare organizate cu ocazia zilelor naționale de celelalte ambasade sau cu alte prilejuri. Cele mai "gustate" erau recepțiile de la ambasadele SUA, Franței, Angliei, Spaniei, Argentinei, Braziliei..., cu ocazia prezenței în portul Valparaiso a navelor-școală ale marinelor militare naționale. Mai erau și invitațiile la dejunuri de lucru și la dineuri, venite din partea altor șefi de misiuni cu care întrețineam relații cordiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cordiale: decanul Corpului Diplomatic, ambasadorii Franței, Spaniei, Turciei, Israelului, Greciei, însărcinatul cu afaceri al Italiei... Îmi amintesc de scena primei mele întâlniri cu ambasadorul Israelului. Aveam fixată vizita de prezentare la ora 11,00, la fără 5 eram în fața porții ambasadei, am fost condus în salonul elegant de primiri, a apărut ambasadorul, m-a invitat să iau loc, au sosit cafelele, sucurile și fursecurile și l-am întrebat pe ambasador în ce limbă putem conversa în franceză, engleză, germană sau spaniolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Spre surprinderea mea, Excelența Sa, cu un zâmbet, mă întrebă la rândul său: "De ce să nu vorbim românește?!" Era născut în România, copilărise și studiase la noi și avea tot felul de amintiri plăcute despre anii petrecuți "în țară". Deși bugetul ambasadei era minuscul și fondurile de protocol ca și inexistente, mai dădeam și eu din când în când mese în ambasadă pentru șefi de misiuni, directori din ministere, oameni de afaceri, membri ai diasporei. Mobilizam toate tovarășele, inclusiv soția, discutam un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]