15,743 matches
-
vom urma. În jur, pasagerii citesc, moțăie sau discută... Pentru noi românii, un drum la Paris e un eveniment. Distanța dintre Boston și Chicago e mai mare. Totul arată, însă, ca un zbor de rutină. Ca într-o cursă București-Cluj. Americanii au altă percepție a distanțelor. Nu au "complexul spațiului", ca noi. Vecina mea își face cruce și când roțile avionului ating pista. Am ajuns la Newark. La ieșirea din coridorul-burduf, mă așteaptă o funcționară a companiei "Continental" pentru a mă
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ia din siguranță, te copleșește cu îndoieli. Extinsă dincolo de aria elitei intelectuale, ea ar produce, probabil, fisuri periculoase în eficiența americană, ar șubrezi naivitatea și forța Americii, dîndu-i ceva din specialitatea europenilor de a-și analiza, până la viciu, melancoliile. Un american incult se poate ocupa liniștit de afacerile sale, fără să se încurce în speculații inutile, care ți-au legătură nici cu bursa, nici cu șansele de succes. Plutim deasupra norilor și nu se vede nimic, jos. Aș vrea să zăresc
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să se întoarcă. Aproape toți în vârstă. Unii dintre fiii românilor exilați vorbesc rău românește și se întîmplă să fie chiar în conflict, surd sau deschis, cu părinții lor. Vor să uite că se trag dintr-o țară despre care americanii nu știu mai nimic, socotind originea lor o piedică în calea integrării în societatea americană. Această a doua generație capătă "complexul originii". Când încerc să remarc asta, la biserica ortodoxă, unde particip la un cenaclu cultural ce-l comemorează pe
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pune piciorul aici, că la Cleveland poți auzi vorbe românești până și în forfota din aeroport. Făgărășenii care trimiteau, pe vremuri, de aici, scrisori în Lisa au murit demult, cu siguranță, iar copiii lor vor fi uitat limba română. Sunt americani acum. Boston Văd, pe stradă, saci de plastic plini cu haine și aflu că "sunt lucruri dăruite celor care au nevoie de ele". Fac ochii mari, însă, când aud că, în prealabil, hainele au fost date la curățat, multe având
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să pună la loc sertarul după ce-l golise. Dacă aș compara "nivelul de trai" cu "nivelul mării", e clar că media din America e mult desupra nivelului mării. Există și năpăstuiți, dar într-un McDonald e greu să deosebești un american obișnuit de un milionar intrat pentru o gustare frugală. Nici unul, nici altul nu se simt stânjeniți că nu sunt la curent cu problemele intelectualilor. În schimb, se miră când descoperă că sunt priviți de europeni cu sentimente împărțite. Și nu
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
entuziastă. O ospătăriță anunță, strigând, ca să domine rumoarea din sală, că unul dintre clienți își sărbătorește ziua de naștere. Imediat, toată lumea cântă un "mulți ani trăiască" american, după care continuă să mănânce. Mă uit în jur, puțin curios, puțin amuzat. Americanilor le place, se pare, să petreacă și să-și inventeze motive pentru a petrece. Orice pretext e bun pentru o "masă bună". O afacere, o cunoștință nouă, un prieten regăsit. Restaurantul (Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat o
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru o "masă bună". O afacere, o cunoștință nouă, un prieten regăsit. Restaurantul (Durgil Park), un restaurant renumit, și-a păstrat o jumătate de veac specificul și chiar ofertele culinare, dând o imagine despre ceea ce se cheamă aici "New England". Americanul din dreapta mea, un tânăr cu barbă și în pantaloni scurți, se distrează copios văzând că n-am nici o dexteritate în "disecarea" homarilor, dar n-o face cu răutate, ci cu simpatie. Ospătărița care ne servește se apropie de mine și-
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o ultimă privire spre tabloul lui Gauguin. Dar, oare, a te întreba mereu "ce e viața" nu e mijlocul cel mai sigur pentru a neglija s-o trăiești, pur și simplu? Nu-i exclus, îmi zic, îndreptîndu-mă spre ieșire, ca americanii să fie, măcar din acest punct de vedere, mai înțelepți decât noi.
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tip Richard Sorge sau Rudolf Roesler (strecurați de ruși în spionajul german, englez, american), grandomaniei lui Hitler, (de a dicta direcția ofensivelor și liniilor de rezistență sau a schimbării generalilor pe front, după impulsurile sale total nestăpânite) a debarcării anglo- americanilor în Italia, bombardamentelor din țară, dificultăților crescânde în aprovizionarea unităților de pr front, suportul lui psihic general diminuat și a întețirii îndoielilor privind victoria finală - nu erau pe deplin satisfăcătoare și se înmănuncheau cu atâtea alte realități necunoscute nouă în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
partea de vest a țării. Cel care a avut această idee cred că ar fi trebuit decorat cu medalia „Căderea comunismului”. Nu degeaba au venit la Berlin cu această ocazie liderii lumii întregi. Președintele nostru se află bine plasat pe lângă americani și germani, Lech Walessa a avut cinstea de a dărâma panourile gen domino, simbolizând „Zidul defunct”, ca unul care a avut un rol deosebit în confruntarea cu regimul comunist totalitar. S-a remarcat absența cancelarului german Helmut Kohl, cu rol
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la Lima ca să se bucure de vacanța de vară la Herradura sau la Ancón, dar Juan Lucas l-a convins că era mai bine să ajungă cît mai repede și să se familiarizeze cît de cît cu mediul, fiindcă altfel americanii ăștia l-ar fi luat peste picior. CÎt despre bani și În general despre partea materială nu trebuia să-și facă griji; Juan Lucas avea să-i trimită o sumă frumușică lunar, ca să-și Închirieze un apartament lîngă universitate, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste cap Într-o mulțime de afaceri noi, investind nebunește, ceva cu niște americani care se ocupau ei de tot și În felul ăsta, Între altele, dispunea de mai mult timp pentru golf. Seară de seară invita tot felul de oameni de afaceri plicticoși să ia masa În oraș și Susan prefera să rămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui Santillana care parcă spune „eu sînt tragic și interesant“ și Îi cere unele explicații despre arta lui, explicații pe care o să le repete la un pahar de whisky după Întrunirile acționarilor din New York, fiindcă de acolo Își aduce dolarii americanul ăsta care știe cum să cheltuiască și să investească aici banii, e dat naibii străinul. Mai tîrziu, cînd se Înnoptează, Întregul conținut al paginilor cu evenimente mondene ale cotidienelor se mută treptat pe la hanurile pitorești, care sînt ca niște bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Petru. A urmat o clipă de tăcere și de descumpănire, apoi Vlăjganul a Început din nou să vorbească: „dacă toți sînt teferi și nimeni nu e Sfîntul Petru, atunci nu s-a Întîmplat nimic! Saint Peter!“, traduse pentru Lang și americanul se porni iar pe rîs. În timp ce Santiago se uita cu coada ochiului la Bobby, dar o clipă mai Înainte de a simți că era fratele lui și că-l iubea foarte mult fu cuprins din nou de impulsul de a zbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dar nu foarte departe. Acasă, am început să primesc scrisori de la ea, cam o dată la două săptămâni. Scrisori pur intelec tuale, fără efuziuni. Ce mai citea, ce mai traducea... Îi plăceau mult Nabokov și D.H. Lawrence, citea în engleză postmodernii americani, făcuse o pasi une pentru Robert Coover. Avea fără-ndoială talent critic, observațiile ei nu erau la-ndemâna oricui. Abia spre sfârșitul scri sorilor insinua în ele un fel de tandrețe foarte curată. Le termina, invariabil, cu „Good night, sweet
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
geroasă de februarie. Mâinile ei, înțepenite și vinete, se încleștaseră pe volan în timp ce luneca printre rezervații. Mai întâi Winnebago, apoi vălurita Omaha. Arborii pitici de pe marginea șoselei neregulate se aplecau sub ciucurii de zăpadă. Intersecția Winnebago, terenurile pe care nativii americani din Nebraska se întâlneau la sărbătoarea Pow Wow, tribunalul tribal și unitatea de pompieri voluntari, stația de unde-și cumpăra benzină fără taxe, panoul de lemn pictat de mână pe care scria „Artizanat indian“, liceul - Căminul indienilor - unde lucrase ca suplinitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră, mese calde. Femei pricepute care-ți fac tratamente. Ar putea fi și mai rău, încuviințează Duane. Ai putea fi un terorist d-ăla afgan din Gitmo. Ăia n-o să plece nicăieri de-acolo prea curând. Da’ ce ziceți de americanul ăla de l-au prins? Tipul ăla o fi fost drogat, beat, spălat pe creier sau cum? Mark clătină din cap. Toată lumea e pe cocaină. Terapeuții, care fac ore suplimentare ca să-l convingă pe Mark că s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu protestă la apariția lui Karin. Ia uite cine-a venit! Nu-i nimic - ești și tu o cetățeană. Oricum, mișto găselniță. Patru Iulie e preferata soră-mii. Hai să-i dedicăm ziua asta, oriunde-ar fi. Ei și tuturor americanilor dispăruți. Ea nu mai spusese o vorbă bună despre sărbătoarea asta de la zece ani. Dar poate că se referise la Karin cea de zece ani. Copilașii ăia doi, cu ochii ca niște scântei aurii, bolnavi de frică și de încântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vine spre mine, tot numai un zâmbet, și zice: „Tu ești cu ăia de vor să salveze păsările alea nenorocite, nu-i așa? Ai idee câte pagube fac păsările alea?“. Iuțesc pasul, ca să evit scandalul, iar el începe să țipe: „Americanilor le-a luat sute de ani să facă niște ferme frumoase din mlaștinile astea. Și voi vreți să le faceți la loc mlaștini. Eu zic să te ferești. Fii cu ochii-n patru. E în interesul tău“. Îți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sigur are ceva legături cu statul... Puteți să tăceți toți din gură o secundă? Vă scapă esențialul. Să presupunem că tipul ăsta de l-am luat în mașină era un terorist. După multe luni. Care încerca să atace ceva foarte... american. Și să presupunem că guvernul... N-ai luat pe nimeni cu mașina, zice Rupp. N-a existat nici un autostopist. De unde știi? Mi-ai spus că nu erai acolo, în pula mea. Poate că Mark Schluter ridică un pic vocea. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceva ce crescuse înăuntru. —Aveam probleme. O pană, așa i-au zis ei. N-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Eram superfemeia. Adică, Doamne, fusesem la Waco, văzusem șiruri după șiruri de scaune de grădină și toți cetățenii ăia americani de bine care au ieșit să privească grătarul uman. Am produs o serie despre copiii de creșă din Oklahoma City. M-am ocupat de Heaven’s Gate - trei zile în șir de sinucideri în masă. Nu mă tulbura nimic. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lucruri mi se par truisme sau clișee. În afară de copil. — Cum faci ca să te calmezi și să-ți vină laptele ? Nu-i treaba ta ! Citesc titlurile de cărți de pe raftul din dreptul patului. Trec prin toți nemții, și sub ei prin americani, și când ajung la jumătate din rândul de volume despre mediul înconjurător ale lui H., cam atunci, dacă am noroc, îmi vine laptele și se calmează copilul. E o carte mai ales, una despre o lebădărie de- aici de la noi
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Doamne și zei Unii au dorit democrație Și frăție Cu americanii Și hoinarii, Alții au dorit să meargă în apus, Unii au urcat în sus, Au devenit miliardari Și șacali. Țara a ajuns în grabă De pradă La dispută Și derută. Azi părinții sunt uitați. Se omoară frați cu frați. Prostituția
Doamne ?i zei by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83192_a_84517]
-
recunoaștem tărîmul Întunecat din prima clipă cînd pășim În el și, deși nu avem mijloace, nici dovezi, nici cuvinte pentru ceea ce simțim, avem ceea ce avem, știm ceea ce știm, sîntem ceea ce sîntem. Dar ce sîntem? SÎntem niște oameni goi, sîntem niște americani rătăciți. Cerurile nesfîrșite și pustii se boltesc deasupra noastră, zece mii de oameni pășesc prin sîngele nostru. De unde vin toate - sentimentul necunoscutului, recunoașterea imediată, frînturile nelămurite de amintiri bîntuite de visuri? De unde vin toate - foamea permanentă și dorul sfîșietor? Și muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum Își vedeau de treburile gospodărești ca de obicei. Povestea despre anii ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]