11,066 matches
-
aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părea rău că ne părăsise Dragoș. Pe urmă a zis : „Gata !“ și s-a ridicat. Eu i-am povestit mai departe ce se întâmplase. Ea mă asculta făcând, ca orice gospodină, puțină ordine prin casă. De trei ori s-a aplecat și a ridicat de pe jos niște avioane de hârtie, trei în total, dar nu le-a pus lângă celelalte poheme și pe masa de sub fereastra care ar fi putut să dea spre mlaștini. III Coridorul 1. Deschizi o ușă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori înalți Isis s-a aplecat și mi-a; spus la ureche : „nu mai recita; pe aici umblă matematicianul Cantor și te mănâncă un matematician e ceva pe la biserica măsii cântă pe acolo dar ăsta e; unul rău și răzbunător un fel de înger exterminator“ aveam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bătut numai mama, care sunt convins că avea sentimente...“. Vizitatoarea mă privea derutată. Nici vorbă că mă socotea cretin, poate că și eram, dar, spre mirarea mea, a zâmbit. „Termină cu tanti“, a spus. „Nu-mi place...“ Vorbea încet. Își aplecase bustul spre mine. În clipa aceea mi-a devenit clar ceea ce simțeam, dar refuzam să cred : Vizitatoarea emana căldura cotropitoare a Mariei. Neștiutul schimbase placa, se auzea un charleston. Îl și vedeam pe Buster dând din codiță, mi se părea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De data asta un reflector albastru a luminat bezna până la capăt. Acolo am văzut, pe placa
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste fereastră. De data asta un reflector albastru a luminat bezna până la capăt. Acolo am văzut, pe placa de ciment mucegăită, un trup de om, zdrobit, însângerat. Nu mai avea nici formă, nici figură. Ceva nedefinit și trist
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
automobilelor. Charlotte se afla legată de banca din spate a mașinii, într-o poziție incomodă, avea răni în regiunea capului, iar dezvoltarea ei psihică nu depășea treapta adolescenței. 12. Pe urmă, reveria m-a plictisit. Am îmbrâncit vreo doi miloși aplecați deasupra mea, m-am ridicat în picioare și am rupt-o la fugă. Martorii au rămas o clipă uluiți, apoi au început să alerge după mine. Li s-au alăturat și alții. Se făcuse zarvă, strigau cât îi ținea gura
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-o întindem fiecare spre cotețul lui ? La ora asta poate mă așteaptă și pe mine cineva, că doar oameni suntem, nu fiare...“. „Te hog !“, a insistat ea. Fără să-și dea seama, trecuse pe jumătate prin geamul vitrinei, își aplecase bustul în stradă, lângă mine. * Medicul japonez Sadaio Sumide a reușit să readucă în stare de funcționare inimi congelate de șoareci și de șobolani, ținute timp de doi ani la o temperatură de -195 de grade C și apoi reactivizate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Domnul Sima s-a uitat o clipă în sus și a lăcrimat din pricina luminii prea strălucitoare. „Acum“, a oftat el, „sunt prea bătrân ca să mai recapitulez, mi-a crescut păr pe urechi, se vede cu ochiul liber...“. Apoi s-a aplecat spre mine. „Uită-te în urechea mea“, a spus. M-am uitat în urechea lui, nu se vedea nimic în afara vârfului aceluia gălbui și a golului negrucleios acoperit cu firișoare albe și încrețite. „Poate mai înăuntru“, mi-a spus, „unde
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Maria. „De mică mă sufocau...“ Pesemne însă că mi-a intuit neliniștea, s-a gândit să mă cruțe. „De data asta ne-am născut greșit, dar nu-i nimic“, a oftat ea. „Poate că data viitoare...“ Pe urmă s-a aplecat spre mine, aveam pe piept o insignă cu un șarpe. „E frumoasă“, a spus. „Mi-o dai și mie să mi o pun un pic ?“ „Ți-o dau de tot“ (mă bucuram, mi se părea că își revine). „Mai am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
somn și-și aminti brusc că în această zi, Președintele Hardie pleca spre Venus. Gândul acesta îl însufleți. Războiul împuținase comunicațiile. Între cele două planete nemaifiind decât un schimb săptămânal și nu era nevoie de o autorizație de îmbarcare. Se aplecă și manevră receptorul. Dar, fiind încă în pijama, lăsă stinsă placa video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu Janasen. Complexitatea implicată prin această precizare îl tulbura. Harta devenea valabilă. Din locul lui, văzu că era ceva scris, dar cuvintele erau ilizibile. Se aplecă mai aproape: literele erau prea mici pentru a putea fi descifrate cu ochiul liber. Janasen împinse către el o lupă. - A trebuit să găsesc asta ca să pot să mă uit, îi zise. Gosseyn ezită, apoi luă harta și o examină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de pomi care împodobea o parte centrală a grădinilor și brusc ieșiră în fața unui aerobuz. Mai mulți oameni în uniforme negre de preoți și un individ îmbrăcat somptuos, stând în picioare în iarbă, lângă avion, așteptau șareta. Preotul lucrător se aplecă, agitat, și-l împinse pe Ashargin cu capătul tocit al biciului, cu un gest brutal de nerăbdare. Zise degrabă: - Închină-te. E însuși Yeladji, paznicul criptei Zeului Adormit. Gosseyn simți o impulsiune violentă. Se răsuci și se lipi de fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
aspecte planului său, dar cât timp era "întemnițat" în sistemul nervos al lui Ashargin, antrenamentul trebuia să treacă pe primul plan. Nu avea cum să fie prea greu... Felul pasiv prin care Ashargin accepta călătoria îi juca o festă. Se aplecă, pe culoar, spre Yeladji. - Preanobile senior gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
două persoane, conștiente, separate una de alta și separate de Discipol prin bare subțiri de metal, dar umbra nu le acordă nici o atenție. Ea alunecă până la un stănog de lemn pe care zăcea corpul țeapăn al lui Gosseyn. Ea se aplecă, parcă trăgând cu urechea. Se îndreptă în sfârșit. - Trăiește! zise Discipolul cu voce tare. Părea deconcentrat, ca și cum se petrecea ceva care nu se potrivea cu desfășurarea propriilor planuri. Se întoarse pe jumătate pentru a sta cu fața la femeie printre barele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
imensă fereastră, era pusă masa pentru trei persoane. Se mai uită o dată pentru a putea evalua înălțimea ferestrei, vreo treizeci de metri. Servitorii circulau, iar mai mulți indivizi cu aspect distins stăteau în picioare ținând neglijent documente importante. Enro se aplecă deasupra mesei. Gosseyn se opri, iar dictatorul ridică unul după altul capacele strălucitoare și mirosi conținutul aburind. Se îndreptă în sfârșit. - A! zise, mantule prăjite. Delicios. Se întoarse surâzând spre Ashargin-Gosseyn. - Așează-te acolo. Indică unul din cele trei scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
obișnuit dintre oameni. Barele grilajului, subțiri, erau separate de zece centimetri. Puteau fi îndoite de un tip voinic. Dar un tip voinic inteligent nu ar încerca. Metalul era încrustat cu ghimpi. Mii de ghimpi. Se dădu înapoi învins, apoi se aplecă și examină racordul grilajului la sol. În partea de jos a barei transversale, nu erau ghimpi, dar cele de sus o protejau. Gosseyn se ridică și se întoarse spre singura lui nădejde care-i mai rămăsese - patul. Dacă ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fără să pregete spre cablurile de ieșire ale dinamului și le memoriză. Evaluă puterea la patruzeci de mii de kilowați. După aceea, cu același aplomb se îndreptă spre pilă, prevăzută cu dispozitivele obișnuite de control ale interiorului. Un funcționar era aplecat asupra unui regulator pentru a efectua rectificări de detalii verificând cadranul gradat. Gosseyn îl depăși și, cu o privire premeditată, examină interiorul pilei. Simți cum celălalt se îndrepta pe scaun. Dar până să înțeleagă natura acestei intruziuni și să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Leej, cu ochi strălucind, veni la el. - Nu-ți dai seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pus în pericol viața tuturor locuitorilor acestei planete, inclusiv pe cei din Cel Mai Mare Imperiu. Cred că ar trebui să acceptați sfaturile celor care vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Rour. Dacă sunt inofensivi cum de au învins armatele noastre? Ea se întoarse spre el, cu ochii scăpărând. - Raportul declară că nu a fost o înfrângere. Că retragerea a fost ordonată de ofițerul care i-a urmat lui Thorson. Se aplecă spre el. - Se poate ca să încercați să ascundeți o înfrângere a forțelor voastre printr-o mărturie falsă, pentru a nu-i răni orgoliul fratelui meu? Ieșită din minți, în plină criză talamică, neutraliză cu un gest efortul celuilalt de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
preajmă. "Servitori, se gândi, ocupați mereu cu sarcinile lor." Se uită afară. Sub ei se întindea o câmpie plată. Departe pe dreapta întrezări luciul apei. Sub ochii lui, marea dispăru. Aceasta îl făcu să se gândească la ceva anume. Se aplecă peste comenzi și se îndreptă aproape imediat constatând orientarea lor. Aparatul urma mereu orbita circulară fixată de el înainte de tentativa sa reușită de a pune mâna pe distrugător. Nu încercă să modifice traseul. S-au putut întâmpla atâtea între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
inima bătând, sesiză pulsul și simți respirația lentă și măsurată a lui Gosseyn, cel lipsit de cunoștință. Era una dintre experiențele cele mai ciudate ale vieții sale, să stea așa, observându-și propriul corp. Se ridică iar în picioare, se aplecă și-l prinse de subțiori. Își luă vânt și trase. Corpul se mișcă cinci centimetri. Se așteptase să-i fie greu, dar nici chiar așa. Se gândea că. dacă reușea să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el în cele din urmă, necăsătorit. ― Ei bine, în orice caz sunteți un bărbat prezentabil. Sper că jocurile să se dovedească demne de Venus, domnule Gosseyn. În timp ce se răsucea pentru a pleca, Nordegg, consăteanul din Cress-Village, îl ocoli și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ale unuia dintre aparate: șase pe cap și pe figură, celelalte pe gât, pe umeri și pe partea de sus a spatelui. Gosseyn băgă de seamă că nu era singurul curios din cameră. Ceilalți doi bărbați, Hardie și monstrul se aplecaseră înainte. Ochii albaștri și cei galbeni bruni luceau cu o sclipire avidă. Fata se ghemuise în fotoliul ei, cu genunchii strânși sub bărbie, una dintre mâini ducând țigara la buze. Aspira fumul ca un automat, dar nu-l inhala; îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]