7,201 matches
-
reușită și neobișnuit de volubilă... * O seară de primăvară fastă (din primăvara anului 1961) și două încăperi: 1) o sală de curs încăpătoare, puternic, cumva sărbătorește luminată, în care se desfășoară o ședință de învățământ politic cât se poate de banală și totuși neobișnuită prin caracterul ei pur formal, destins; e aproape plăcut, complicitatea doamnei asistente care „conduce” ședința e atât de evidentă încât ne permitem să vorbim lejer între noi: Care e cel mai spinos filozof?”, mă întreabă, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume. Poate de aceea am și încercat atunci sentimentul că eu de fapt am murit și doar mă întorc după un timp, pașnic strigoi de zi în chip de banal călător ITB, în locurile în care am trăit cândva și pe care nu le mai recunosc. Nu mai găsesc nimic din ceea ce mă așteptam să găsesc: străzi, case, biserici, prăvălii... O imensă suprafață, netedă ca palma, agresându-te prin caracterul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o asigură spontan - totul e în așa măsură viață, o formă de viață, uitată și retrăită acum cu un soi de cutremur al întregii ființe, doar în aparență disproporționat. Frumusețea lumii mă izbește dureros cu una din fețele ei înșelător banale, intensitatea viului mi se pare insuportabilă, de parcă aș fi într-adevăr un înviat, iar groapa învierii mele - stadionul. Senzația pe care o am e că, după un stagiu de moarte, aflându-mă într-un fel de permisie, nimeresc pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de cutii cu scobitori marca „Sun”, „made in Romania” după „American fashion”, înfățișând bicolor, pe partea de reclamă a cutiei, pe fondul unui imens soare alb răsărind, un enorm vultur roșu, ținând în cioc o scobitoare lungă cât o lance. Banal desen comercial din care, totuși, fragilele bețișoare de lemn își trag, ca printr-o vrajă, o longevitate înspăimântătoare. Între timp, au murit părinții și bunicii Doinei, cumnata și fratele ei, mama - iar tata și chiar eu am îmbătrânit; ele, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau un scurt rezumat; chiar nu pricepi că eu am lansat deja romanul-pilulă? O ții pe limbă și o sugi; salivația te privește... Iată începutul unui roman pe care oricine poate să-l continue, să-l umple cu mici întâmplări banale, până la sfârșit, dat și el din start: În ziua morții sale, care va surveni la ora 22 și 49 de minute, Ionescu Nicolae s-a trezit, mai devreme ca de obicei, fără să bănuiască, firește, nimic; dimpotrivă, simțindu-se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fără exces de moralizare - a chestiunilor litigioase, pe calea dialogului, cu ajutorul argumentelor (inclusiv al celor istorice). * Nu există și nu poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pălmuind cu dexteritate obrajii unui întreg șir de bieți oameni aliniați smirnă, plătiți pentru a întruchipa un instrument muzical sui-generis, cu clape de carne, și a face posibilă această cinică extravaganță. E mai suportabilă o asemenea originală experiență decât una - „banală” - de lagăr? Umilit a fost și tata, pe când era școlar. Născut în 1905, avea 13 ani în 1918 și nu știa o boabă românește, motiv suficient pentru ca profesorul de limbă română să-și bată joc de el, și de alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
firește cu nuanțările de rigoare), cât și unanima admirație cu gura căscată pentru zborurile cosmice. Nu tăgăduiesc, vai de mine, dreptul la admirație al acestor extraordinare performanțe. Dar atrag atențiunea că nu sunt decât performanțe, adică în fond niște lucruri banale. Lumea se minunează de așa ceva, dar nu se minunează de faptul cel mai fantastic, de miracolul cel mai amețitor, care este nașterea unui copil. Tocmai fiindcă e un fenomen natural și comun, care se întâmplă în fiecare zi și în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
face pe unii să zâmbească, dar care trebuie înțeleasă ca Meisterwerk, ca probă de promovare meșteșugărească, în spirit medieval de corporație, roman cam nefericit intitulat Noaptea de Sânziene (titlu ocupat definitiv de Sadoveanu și de altminteri de un iz folcloric banal ; mult mai frumos și mai apropriat subiectului e cel dat de traducătorul francez : Forêt interdite), deși cu inegalități și lungimi, e o realizare epică de tip obiectiv, considerabilă. Câteva episoade sunt admirabile, bombardarea Londrei, bunăoară, sau episodul portughez sau finalul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
posibilă. Mărturiseam că nu știu cum să numesc acea logică, atât de strictă căreia i se supune lirismul lui Virgil Mazilescu. Dacă aș numi-o logică a sentimentelor, ar fi exact, dar insuficient. Nu mă deranjează banalitatea formulei ; nici nu e destul de banală ca să poată fi întrutotul adevărată. Cred că ar fi mai bună chiar aceasta : logică a supunerii. Nu a supunerii la destin (deși este) ; nici, coborând la un plan mai palpabil („pe dracu administratorule eu sunt realitatea, bă, realitatea palpabilă ”), nici
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
supunerii. Nu a supunerii la destin (deși este) ; nici, coborând la un plan mai palpabil („pe dracu administratorule eu sunt realitatea, bă, realitatea palpabilă ”), nici, așadar, „supunerea la obiect” (deși este) ; ci a supunerii la poezie. Și formula asta e banală, dar spune mai mult. Virgil Mazilescu mărturisea că nu știe ce se întâmplă cu el când își compune versurile, că se pomenește pur și simplu compunându-le ; uneori la masă cu alții, în plină conversație, începeau să-l sâcâie în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
bun-simț judecă la fel ca niște negustori. E un fenomen foarte curios! Am reînceput lucrul fără plăcere, ca o mașină, și corpul meu (ca să nu mai vorbim de cap) resimte o senzație stranie: de vid și de vertij, ca să fiu banal în mod atroce și fără echivoc: îmi lipsești enorm! Ce-mi lipsește din tine? Corpul? Sufletul? Marile comunicări? Marile combustii? Ah, da, toate astea îmi lipsesc! Dar mai ales acea intimitate extraordinară care s-a dezvoltat între noi, pe care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se întâmplă cu el? E bolnav? A primit scrisoarea mea de la Sarajevo? Vineri, 23 august 1974 Gavréa, mon amour. Merci pentru poezia ta „Lunga vară fierbinte”. Îmi place mult. Mă gândesc că e o adevărată poezie: pornind de la un fapt banal și personal pentru a se înălța pe Olimp! Am găsit sensibilitatea și senzualitatea ta, mai mult decât subtile, aproape la suprafață (în bunul sens al cuvântului), ca o mângâiere ușoară care nu numai că face să vibreze pielea, dar care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la prieteni. Dar n-am scris nimic în jurnal. Moartea lui Lionel m-a îndepărtat parcă de irealitate. Cărțile au amuțit, nu le mai aud vocile. Sunt singură cu fantome, vampiri hrănindu-se cu energia mea creatoare, târându-mă către banala ladă cu gunoi a existenței fără entuziasm. Septembrie Aceeași paralizie a voinței. Uneori îmi doresc chiar moartea: să nu mă mai trezesc din somn, s-o iau haihui pe imensitatea căilor onirice. Sunt o frunză căzută deja din pomul vieții
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ea e peste tot - la radio, la TV, în natură, în cer și pe străzi! Diseară mă voi duce la cinema să văd un film oarecare. Mă voi instala într-un fotoliu confortabil, de unde voi urmări câteva ore o istorie banală. Diseară nu voi avea nici o pretenție și voi alege chiar un film prost: pentru a-mi pedepsi simțul estetic. Poetul Harry Martinsson spunea odată că „cinematograful este templul lașilor”. Lucru care nu e cu totul fals! De altfel, mă întreb
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ni s-a adresat cu un surâs fermecător și unic: „Suntem o colonie întreagă”!ĂAm văzut în această expresie toată încărcătura emoțională pe care o resimte când este vorba de români și de rememorarea plaiurilor natale! Aceste scurte evocări, aparent banale, vin să se adauge meritelor pentru acordarea înaltului titlu academic și la Iași. Se acordă astfel această onoare după titlurile primite la București, Timișoara și Cluj, pe lângă alte diplome de cetățean de onoare al mai multor orașe din țară. În
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
atenție, sau atunci când era dat afară din partid pentru „comentarii dușmănoase” sau alte abateri. Toate aceste mecanisme intime ale regimului politic patronat de Nicolae Ceaușescu sunt astăzi cercetate de o pleiadă de cercetători care încearcă să răspundă la, de acum, banala întrebare: Cum a fost posibil? De aceea, din punct de vedere istoric, orice contribuție realizată cu bună credință e menită să ridice câte puțin din vălul care acoperă istoria noastră în anii socialismului totalitar. Înțelegerea acestor resorturi profunde de către cititori
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în telefon, muzică, discuții, interferențe...", trăgând concluzia că "suntem ascultați". Dată fiind condiția mea de pion oareșicare al societății, am căutat s-o liniștesc, demonstrându-i că discuțiile noastre "bilaterale" sau cele cu nămoteniile, prietenii, cunoștințele, colegii... sunt atât de banale și lipsite de interes încât nu văd de ce cineva ar considera că merităm o atare prețioasă "atenție". În sinea mea gândeam că blocul nostru fiind nou, liniile telefonice nu erau încă "rodate", putând apărea interferențe. Îmi mai spuneam că femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
naște monștri", a spus cineva cândva. În cazul consemnărilor convorbirilor telefonice, subsemnatul, diplomat de carieră, prin fața ochilor căruia au trecut mii și mii de documente calificate "secret de serviciu", "secret ", "strict secret"..., mă întreb ce rațiune putea să impună calificarea banalelor convorbiri telefonice "casnice, domestice" în categoria documentelor "strict secrete"? Dar despre aceste probleme, nedumeriri, intrigi și "texte" care ar fi făcut deliciul lui Nenea Iancu, Farfuridi, Brânzovenescu, Coanei Joițica, Nae Girimea, Cațavencu... "aveți puțintică răbdare"! După acel sensibil "colind" din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
misiune au fost instructive și productive pentru schimbul de idei și de informații. Și în diplomație funcționează principiul "reclama sufletul comerțului". Trebuie întotdeauna să fii bine informat și bine pregătit ca să poți servi interlocutorului în materie de informații uneori chestii banale, dar astfel ambalate și prezentate încât să apară ca "știri bombă" dintr-o sursă "de primă mână". Misiunile diplomatice ale statelor occidentale la Santiago nu aveau o viață ușoară. Din primele zile după lovitura de stat militară, statele occidentale, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
precizat că Alecu și soția nu doreau să achiziționeze o locuință ci să facă un schimb de locuința, oferind "Titanul" pentru ceva mai central, "plus eventuala diferență"! De remarcat că "urechile" aparțineau unui ofițer superior, respectiv maior, și că în banala discuție erau implicate două UM: 0639 și 0625! Pe aceeași temă a locuinței, o nouă înregistrare din 16 febr. 1984: UM 0639 16 febr.1984 D00304746 Strict Secret 17febr.1984 Exemplar unic UM 0625/372 ALECU Ora 19,19. Chemat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
recurs la decizia inițială a "Instanței", dar în acele vremuri Justiția nu numai că era legată la ochi, dar se pare că nu avea ochi deloc pentru a corija nedreptățile statului. Stenograme, stenograme... care mai de care mai urâte, mai banale, mai "strict secrete"... M-am plictisit de ele și am decis să închei acest compartiment "substanțial" al dosarului cu o stenogramă al cărei conținut își merita pe deplin caracterul "strict secret", datorită convorbirii cifrate a "obiectivului" cu "obiectiva" respectiv soția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
prevederilor propriei legi de funcționare pe care "onorabilii" ori n-o cunoșteau bine, ori o încălcau cu bună știință. 11 exemplare pentru membrii Colegiului CNSAS pentru președinte și vicepreședinte cu dedicație. Găsește o formulă neutră de salut, nu cea uzuală, banală "Cu stimă", că nu vreau să mă oblig! Domnului fost președinte, că a demisionat, îi trimiți exemplarul la "Orchestra Radio" și domnului vice la Facultatea de Istorie. S-a cam lungit lista! Câte un exemplar colegilor diplomați, pentru documentare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ceea ce ai fost, profesional, atât de mult, încât nu a mai rămas nimic din tine în afară de ce ai fost ca meseriaș. Majoritatea autorilor care își scriu ,,amintirile" fie în ce formă ar fi această scriere, și mai ales sub forma banalului jurnal, obișnuiesc să explice, între-un capitol al volumului (dar mai ales în prefață), motivele care au determinat hotărârea de a se apuca de acest lucru, care nu-i deloc ușor. Sunt multe motive, unele excepțional de onorabile, fiind, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Metafora "Matrioșka" este perfect adecvată meseriei mele. Ar fi mai simplu dacă: 1. fiecare ins ar avea o structură de Matrioșka; dar există oameni care nu ascund nimic în ei sau au fie vid, dezolant, fie umplutură de lemn, fiind banale statuete fără nici o enigmă. 2. ar fi mai simplu dacă ar exista o schemă, un același cifru; dar oricine este Matrioșka, poate ascunde orice chip, individualitatea este înșelătoare. 3. ar fi mai simplu daca Matrioșka ar avea același mecanism de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]