7,814 matches
-
sfâșietoarele cuvinte înecate în plâns: „Gicușonr, mamă, dacă ești tu...” ! O, dacă harul care l-a ocrotit pe Virgil în marea lui încercare nu i-ar fi șters de pe trup semnele grozăviilor prin care a trecut în timpul martirizării sale, inima bieților săi părinți nu ar fi rezistat. Dar Dumnezeu i-a cruțat de această ultimă lovitură. În cerneala cu care s-a așternut pe hârtie această mare pledoarie în favoarea idealului legionar sunt stropi de sânge, sânge tânăr românesc, care a înroșit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ruptă ca să fie salvată coroana"195. Regina Maria gîndește ca o mamă disperată: "Devine tot mai insuportabil; în așa măsură încît ne întrebăm adesea cu toată seriozitatea dacă se află în deplinătatea facultăților mintale. Ce blestem atîrnă asupra capului acestui biet băiat? De ce este el sortit să semene în jurul lui semințele propriei sale distrugeri? Ce se întîmplă cu el? Este foarte tragic să-i vezi pe cei care credeau în el și-l considerau o victimă înțelegînd treptat unul cîte unul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la Jandarmeria locală. Prefectul județului Turda, așa cum procedează adesea oficialitățile regimurilor corupte, administrase înțepătura mai mult ca să exaspereze decît să dea o lovitură zdrobitoare. Îi interzisese lui Codreanu să ia cuvîntul, dar nu declarase întrunirea ilegală. Și o mulțime de bieți țărani simpli umpluseră pînă la refuz curtea bisericii. Dintr-o dată, un murmur să înălță din mijlocul mulțimii. Un bărbat negricios și chipeș îmbrăcat într-un costum popular românesc alb a intrat în curte călare pe un cal alb. S-a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
urîte și zgomotoase", unde lumina îl orbește, iar aerul este poluat de reziduurile fumului și înnegrit de particulele de cărbune. Aici, în locuința lui dintr-un colț al unui bloc, expus unui mediu în continuă schimbare și dezordonat, trudește acest biet om modern. Truda lui îl stoarce (de toată vlaga) și îl forțează să-și caute refugiu în plăceri care îi distrug nervii bolnavi. Martirul acesta al unei civilizații absurde e singur. Familia este (doar) o amintire. Atunci cînd nu este
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
contribuției lor, ci în funcție de loialitatea lor față de România. Este interesant faptul că Iorga a spus puține lucruri bune sau rele despre numeroșii (și foarte controversații!) țigani din România. Iorga era în primul și în primul rînd istoric. Politicianul ocupa un biet loc doi. Naționalismul său cultural i-a dominat și scrierile istorice. El nu respecta nici o abordare filosofică și nici o lege istorică și nu aparținea nici unei "școli istorice", considerate de el ca fiind prea restrictive și rigide. Era un naționalist romantic
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la Misle, iar copiilor ei le-a fost refuzat dreptul de a studia. Pentru Boeru lucrurile au mers bine în Germania de după război. S-a căsătorit cu o nemțoaică înstărită, căreia i-a povestit cum "comuniștii au ucis-o pe biata lui soție...", comițînd conștient delictul de bigamie, întrucît știa că aceasta este în viață și închisă. Cu averea soției sale a profitat de posibilitățile oferite de Miracolul Economic din Germania postbelică și a devenit foarte bogat. În toți acești ani
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
E gravată cu o frumoasă ancoră încâlcită și cu simpla inscripție „Mutulică 1879-1918“. M-a nedumerit cumplit, până ce mi-am dat seama că „Mutulică“ trebuie să fi fost un marinar surdomut care nu și-a putut dobândi nici o altă identitate. Bietul amărât! Și acum să ne reîntoarcem la Capul Shruff. Fațada dinspre drum nu e prea interesantă, dar prin solitudinea situării ei prezintă o ciudată discordanță. Casa în sine e o vilă construită din cărămidă, cu două frontispicii, bovindouri la parter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
doi ani după apoteoza lui Lizzie în Ariel, toată lumea se întreba „ce s-o fi întâmplat cu Lizzie Scherer?“. Îi eram atât de recunoscător pentru declinul ei, încât acest simplu fapt a făcut-o să „supraviețuiască“ în mintea mea. Dar biata fată nu mi-a insuflat niciodată un sentiment de culpabilitate. În memoria mea, imaginea ei poartă o aură de curaj și adevăr. E poate unica femeie (cu o singură excepție) care nu m-a mințit niciodată. Iar amintirea suferințelor ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
salvarea lui Hartley“. În structura acestui gând exista un fel de violent salt anticipat, de parcă mă simțeam îmbrâncit înainte de ceva ce exista în viitorul îndepărtat. Ura, gelozia, frica și dragostea primitivă plină de jind clocoteau laolaltă în mintea mea. O, biata mea fată, biata mea fată scumpă! Mă frământa supliciul unei iubiri protectoare, posesive, și durerea usturătoare a gândului că nu am fost în stare să o apăr de o viață nefericită. Cum aș alinta-o, cum aș alina-o, cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
În structura acestui gând exista un fel de violent salt anticipat, de parcă mă simțeam îmbrâncit înainte de ceva ce exista în viitorul îndepărtat. Ura, gelozia, frica și dragostea primitivă plină de jind clocoteau laolaltă în mintea mea. O, biata mea fată, biata mea fată scumpă! Mă frământa supliciul unei iubiri protectoare, posesive, și durerea usturătoare a gândului că nu am fost în stare să o apăr de o viață nefericită. Cum aș alinta-o, cum aș alina-o, cât de desăvârșit aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când era necesar, propria ei inteligență inventivă o înșela. Mi se părea interesant faptul că Rosina își amintea perfect de momentul când farurile mașinii ei mi-o revelaseră pe Hartley, lipită de stâncă. — Aveam impresia că o s-o zdrobesc pe biata băbuță ca pe un gândac. Zău, Charles, e o babă, biata de ea, nu poți să negi lucrul ăsta. — Iubirea are alt mod de a gândi. De acord, iubirea e oarbă ca un liliac... — Liliecii au un radar. Radarul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Poate oare suferința să înceteze? Așa cum se uita țintă la mine, cu ochii dilatați, într-o bruscă pauză de uimire, m-am întrebat dacă e nebună, dacă mintea ei a luat-o complet razna, sau dacă nu-i decât o biată epavă, sau poate că devenise un gen de stranie făptură spiritualizată, rafinată de suferință? Să fi fost acel ciudat aer de sălbăticie al frumuseții ei din tinerețe, pe care l-am iubit și l-am venerat, primul impuls profetic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iluzie. E ca un basm cu zâne. Când ceasornicul bate ora douăsprezece din noapte, totul se spulberă și se preface în nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James se apleca peste apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-se și prăbușindu-se. Aștept. Lui Peregrine urmează să i se discearnă o distincție pentru serviciile sale în slujba păcii. Rosina a plecat în America, să turneze un film. Am luat prânzul pe rând cu Rosemary, cu domnișoara Kaufman, cu bietul Fabian, și cu un tânăr actor frenetic, pe nume Erasmus Blick. Desigur, nu mi-am mai dat osteneala să notez aici că sunt întruna sâcâit de oameni de teatru care au reluat vechiul joc. Când or să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
situația, am hotărât, aproape pe ascuns, că o consider pe ea drept o mincinoasă. Pentru a mă ușura de povara propriului meu atașament torturat, am început, cu acea viclenie caracteristică egoului uman care se autoprotejează, să văd în ea o biată scorpie isterică; și mila degradantă pe care i-o purtam, și în care mă străduiam să văd un soi de compasiune spirituală, a fost începutul de cale al evadării mele. Nu puteam îndura spectacolul victimei plângăcioase, captive în cămăruța sordidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bun început, și să mă desprind de atașamente? Istoria s-a încheiat? Te poți oare schimba cu adevărat? Mă îndoiesc. Sau dacă se produce vreo schimbare în tine, aceasta trebuie măsurată cu a suta mia parte dintr-un milimetru. Când bietele fantome se dizolvă, îți rămân obligațiile obișnuite și interesele obișnuite. Poți însă încerca să trăiești calm, să săvârșești infime lucruri bune, și să nu faci rău nimănui. Pentru moment, nu mă pot gândi la infime lucruri bune pe care le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cutare, cutare. De multe ori io am luat bătaie, pentru că erau unii bătrâni care nu puteau să facă norma, și sunt martori că zâceam: Eu n-am făcut norma! Și rămâneam eu și luam bătaie în poartă. Că băteau pe bieții oameni bătrâni fără motiv, doar că n-a’ făcut norma... Da’ dacă nu putea’ să o facă? Nu puteau! Uite, cum sunt eu acuma. Io nu mai pot să fac ce-am făcut... (râde - n.n.) Tot un brigadier ar fi
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
la mine. Prințul Uruzov nu a primit încă nici o veste. Urmașul la tron a fost proclamat împărat. Luni, 2/14 martie Vreme mohorâtă. Ora 9 deja prefectul Poliției la mine. Detaliile despre atentat oribile, a doua bombă i-a sfâșiat bietului împărat picioarele și pântecele. A murit lipsit de cunoștință, o oră mai târziu. Ora 10 Boerescu la mine. 10½ Slăniceanu, care s-a întors din Berlin, prin Essen, unde a rămas două zile la Krupp. Este încântat de misiunea sa
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Unii, în special din tabăra conservatoare, l-au considerat corupt (Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub domnia lui Carol I, ediție de Stelian Neagoe, Humanitas, București, 1994, p. 189). Alții îl credeau cinstit, așa cum încearcă să demonstreze Sabina Cantacuzino: „...bietul Radu Mihai, atât de calomniat de inamicii Partidului Liberal, a murit sărac, deși ocaziunile de a se îmbogăți nu i-ar fi lipsit în împrejurările în care și-a exercitat funcțiunea de prefect de poliție” (Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 114
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
semăna mult cu cel dintâi, dar nu e menționat în nici o biografie a marelui muzicant. El ne spunea că numele îi vine de la un oraș în Spania (Avila). Era de o violență nespusă și martiriza strașnic, deși o iubea, pe biata lui nevastă. Când îl apucau nebuniile, răsturna masa cu tot serviciul, spărgând pahare, sticle, trântea ușile de tremura casa” (Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 26). Pentru biografia sa: G.Z. Petrescu, Viața și opera lui Carol Davila 1828-1884, Cultura Națională, București
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Lorena, cetățean chilian, născută la 14 august 1963 în localitatea Santiago, Chile, fiica lui Eduardo și Leonor, domiciliată în București, str. Arutela nr. 2, sectorul 6. 32. Rimawi Munir Abdul Karim, cetățean iordanian, născut la 1 noiembrie 1961 în localitatea Biet Rimă, Iordania, fiul lui Abdul Karim și Mukiesh, domiciliat în Timișoara, str. Emil Zola nr. 13, județul Timiș. 33. Fares Saddedin Ryad, cetățean iordanian, născut la 4 mai 1944 în localitatea Haifa, Iordania, fiul lui Saddedin și Farizeh, domiciliat în
HOTĂRÎRE Nr. 133 din 8 martie 1995 pentru acordarea cetateniei române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/112423_a_113752]
-
întuneric?” (L. Blaga, p. 338), „Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!” (M. Eminescu, I, p. 151) Sensul de ‘apartenență’ maschează uneori sensuri circumstanțiale: • spațialitatea (genitivul locativ): „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,/Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu, I, p. 140), „ În cenușa vetrei veghea un motan cu șapte capete...” (M. Eminescu, P.L., p. 12); • temporalitatea: „...La lucru-i osândiră/ Și le subjugă munca vieții lor întregi (M.Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai împlinită într-un timp trecut foarte îndepărtat dar, eventual, și anulată, în rezultatele ei, din perspectiva prezentului comunicării: „Așa; mi-a murit câinele, mor și eu... - Coane, are a face, că eu îl crescusem de mititel. Mi-l adusese bietul boier, D-zeu să-l ierte, de la niște mocani...” (D. Zamfirescu) Perfectul compus din propoziția: „Eu l-am sfătuit să se ducă acolo.” prezintă acțiunea verbului a sfătui ca împlinită în momentul comunicării și nimic altceva. Mai mult ca perfectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
speciale (anacolut), prin imperativ, subiectul vorbitor nu mai exprimă o poruncă, o rugăminte, un sfat sau un îndemn, ci face doar o constatare, afirmă desfășurarea unei acțiuni verbale: „În sfârșit, ce s-o mai lungim degeaba! pune-te biata împărăteasă, biată să nu fie! cu cucoanele din casă, ia-l pe copil, desfașă-l, spală-o - că era fetiță - primește-o, aleargă de-i caută sân... mă rog...” (I. Creangă) Imperativul, un imperativ dramatic, este sinonim, în aceste situații, cu indicativul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]