7,991 matches
-
în bibliotecă. Numeroasele sale opere, schițe și povestiri în majoritate, sunt scrise sub semnul unei mari tensiuni a spiritului creator, rezultat al impactului dintre două culturi și două civilizații, străine, dar complementare, o inedită și inexplicabilă, aproape, sinteză. Fiecare dintre bijuteriile epice ale lui Sadegh Hedayat pare scrisă ca și cum ar fi ultima, ca și cum fragmentul ar oglindi întregul, iar acesta e gata să se prăbușească. „Mi-e teamă doar că mâine mor și nu m-am cunoscut încă“ (Bufnița oarbă) e semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fetiță zglobie nu s-ar fi lovit de cufărul cerșetorului. „O -își spuse eadar e cutia moșului ce cerșea aici, eu am să o iau acasă, am să o pictez atât de frumos încât întreaga lume va fi uimită de bijuteria mea și apoi am să o vând, iar cu banii voi cumpăra medicamentele de care are nevoie mama mea”. Căci auzise ea pe doctor când spunea că numai un medicament foarte scump îi va salva viața, ori ei erau săraci
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
-spuse blând doctorul- deși îmi pare tare cunoscută..de unde o ai? - Păi.. zise fetița încurcată- era a cerșetorului de la pod...dar el a murit și eu am găsit-o și am pictat-o și uite ce frumoasă e acum o bijuterie, nu-i așa? Dar eu am încercat să o deschid dar nu am reușit. Vrei să o deschizi tu pentru mine? Doctorul se scărpină gânditor în cap, era deja târziu.” Cum de a apărut fetița asta tocmai acum să mă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
calmau lucrurile în branșa construcțiilor; treceam prin ea în pantaloni de piele și ghete îmblănite, simțind încă pe față o arsură ușoară de soare și vânt. În amurgul timpuriu, lumina din galantarele magazinelor de sport, ale cofetăriilor, ale buticurilor cu bijuterii sau suvenire cădea pe carosabil, unde tălpile săniilor cu cai trasau dâre paralele. Și ferestrele de la Grand Hotel se umpleau de o lumină albastră, care îți permitea să distingi slabele contururi ale zăpezilor alpine drept linie de demarcație a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de săptămână abia de ne mai întâlneam, nici noi nu mai plecam împreună în concediu. Mama își petrecea zilele de vacanță, de cele mai multe ori, singură sau se asocia cu soțiile altor jucători de curling; ele povesteau despre călătorii sau despre bijuteriile pe care le primiseră în dar, povesteau ca să treacă sub tăcere ce știa toată lumea, că bărbații lor stăteau seara la bar, beau whisky și aveau prietene. Gaston D. o cazase pe a lui chiar în hotelul vecin, ceea ce a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar viața mea se schimbase și la asta contribuise din plin Marcela Rusu, cea care mă bătuse ca să-mi intre în cap că teatrul este o chestie serioasă, nu șuetă de golani fără căpătâi. Turneele cu Filumena... au fost niște bijuterii. Jucam peste tot și era frigul dracului, România începuse să fie doar a lui Ceaușescu, dar ne așteptau prim-secretarii cu tot ce aveau și puteau, erau chefuri puternice și participa și Marcela cu dârzenie (îi plăceau whisky-ul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dat seama, cred, și m-a lăsat să fur, parcă mi-a transmis un fel de mesaj. A doua zi l-am văzut în spectacol. Fantastic, avea la vremea aceea aproape optzeci de ani și izbutea să facă podul, iar bijuteriile lui, pantomimele lui Bip erau mai tinere și mai incredibile ca oricând. Priveam din fundul sălii fascinat, evolua în fața mea un om care știa pentru ce trăiește. Am jucat și eu Mantaua cu o disperare nebună, doream să fiu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
urâți și totuși talentați? Nu eram chiar toți urâți, exagera și el, ba aș zice că erau și destui frumoși, dar, ce e drept, noi ceilalți eram cam majoritari. Ne-a chemat într-o zi acasă la el, era o bijuterie de apartament, frumos întreținut, nici nu ai fi zis că e casă de burlac, și ne-a oferit, în semn de mare onoare, să bem cafea din ceștile lui japoneze. Trebuie să știți că era renumit pentru ceșcuțele lui la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
anume vorbim, mai exact? Gânditor, Six Își puse mâinele una Într-alta, apoi le desfăcu, ca pe urmă să-și Încrucișeze brațele În jurul corpului, cum face o fată cu eșarfa la o petrecere. Mă privi Întrebător. — Confidențial, desigur, am mormăit. — Bijuterii, Îmi răspunse. Vedeți dumneavoastră, Herr Gunther, fiica mea a murit fără a lăsa un testament, iar În lipsa acestuia, toate bunurile Îi rămân soțului ei. Paul a făcut un testament, prin care lăsa totul Reich-ului. Clătină din cap. Vă vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Îmi iubesc țara. Și nimeni nu dă mai mult ca mine. Dar pur și simplu nu suport gândul că Reich-ul urmează să se Îmbogățească și mai mult pe socoteala mea. Mă Înțelegeți? — Cred că da. — Și nu e numai asta. Bijuteriile au fost ale mamei ei, așa că pe lângă valoarea lor intrinsecă, pot să vă zic considerabilă, au și o valoare sentimentală. — Cât valorează? Schemm se amestecă În discuție pentru a oferi date și cifre: — Cred că vă pot fi eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un fluierat involuntar, care-l făcu pe Schemm să se Încrunte. Îmi Întinse niște poze. Văzusem pietre prețioase mai mari, dar numai În fotografii ale piramidelor. Six reluă povestirea cu o descriere a istoriei acestora: — În 1925, piața mondială a bijuteriilor a fost saturată de pietrele prețioase vândute de către rușii În exil sau scoase la vânzare de către bolșevici, care descoperiseră o comoară ascunsă În pereții palatului prințului Iusupov, soțul nepoatei țarului. În același an, am achiziționat câteva În Elveția: o broșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Cartier și cântărește peste 100 de carate. Nu e nevoie să spun, Herr Gunther, că de așa ceva nu va fi deloc ușor de scăpat. — Într-adevăr, nu va fi ușor. Poate că pare cinic din partea mea, dar valoarea sentimentală a bijuteriilor mi se părea insignifiantă acum, În comparație cu valoarea lor materială. — Spuneți-mi despre seif. — Eu l-am plătit, zise Six. Așa cum tot eu am plătit pentru casă. Paul nu avea prea mulți bani. Când a murit mama lui Grete, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
părea insignifiantă acum, În comparație cu valoarea lor materială. — Spuneți-mi despre seif. — Eu l-am plătit, zise Six. Așa cum tot eu am plătit pentru casă. Paul nu avea prea mulți bani. Când a murit mama lui Grete, i-am dat ei bijuteriile, iar În același timp am pus să fie montat un seif pentru ca ea să și le poată ține acolo atunci când nu erau În căsuța de valori de la bancă. — Așadar, le purtase destul de recent? — Da. Ne-a Însoțit pe mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
profesionist și, mai mult decât atât, din experiența mea, foarte rar o treabă executată de un profesionist implica și crimă. Voiam doar să mă aud și pe mine vorbind, ca variație. — Cine ar fi putut să știe că ea ținea bijuteriile În seif? l-am Întrebat. — Eu, zise Six. Grete nu ar fi spus nimănui. Nu știu dacă Paul n-o fi spus. — Și avea vreunul dintre ei dușmani? — Nu pot da un răspuns În ce-l privește pe Paul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de opinie, zise Six. Dar care bărbat nu are, uneori, altă părere decât ginerele său? Puse vătraiul jos. Eu am rămas tăcut vreun minut. În cele din urmă, spuse: În legătură cu investigația dumitale, aș prefera să-ți limitezi acțiunile la găsirea bijuteriilor. Nu vreau să-ți vâri nasul În treburile familiei mele. Îți voi plăti onorariul, oricare ar fi acesta... — 70 de mărci pe zi, plus cheltuielile aferente, am mințit eu, sperând că Schemm nu verificase acest aspect. — Mai mult, companiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era o plăcere să faci curat În ea. Și vă pot spune că nu se spărgeau În figuri. N-am văzut-o nici măcar o dată cheltuind bani mulți pe lucruri. Avea multe haine frumoase, dar nimic să-ți ia ochii. — Dar bijuterii? — Cred că avea niște bijuterii, dar nu pot să zic că-mi amintesc să o fi văzut-o purtându-le, numai că eu mergeam acolo doar În timpul zilei. Pe de altă parte, s-a Întâmplat ca odată, când am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
curat În ea. Și vă pot spune că nu se spărgeau În figuri. N-am văzut-o nici măcar o dată cheltuind bani mulți pe lucruri. Avea multe haine frumoase, dar nimic să-ți ia ochii. — Dar bijuterii? — Cred că avea niște bijuterii, dar nu pot să zic că-mi amintesc să o fi văzut-o purtându-le, numai că eu mergeam acolo doar În timpul zilei. Pe de altă parte, s-a Întâmplat ca odată, când am luat o jachetă de-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În timp ce tușea, articulă: — Dacă e veritabil - zâmbi și dădu din cap dintr-o parte În alta - e veritabil? Sigur e veritabil, căci altfel de ce mi-ai arăta o poză așa de frumoasă? Ei, atunci pare să fie Într-adevăr o bijuterie deosebită. — A fost furată, i-am spus. — Bernie, din moment ce ești aici, nici nu mi-am Închipuit că ar fi pe undeva Înțepenită În vreun pom, așteptând pompierii s-o dea jos. Ridică din umeri. Dar despre un așa colier frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
scoată niște bani? Depinde. — De ce? am Întrebat, răbdător. Dacă persoana În posesia căreia se află marfa este evreu sau arian. — Hai, măi Weizmann, că nu-i nevoie să te strofoci atâta de dragul meu. Pe bune, Bernie, serios. Acum piața de bijuterii e la pământ. Sunt mulți evrei care părăsesc Germania și care, pentru a-și finanța emigrarea, trebuie să-și vândă bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
măi Weizmann, că nu-i nevoie să te strofoci atâta de dragul meu. Pe bune, Bernie, serios. Acum piața de bijuterii e la pământ. Sunt mulți evrei care părăsesc Germania și care, pentru a-și finanța emigrarea, trebuie să-și vândă bijuteriile de familie. Cel puțin, ăia care sunt Îndeajuns de norocoși Încât să aibă ce vinde. Și, așa cum poți bănui, obțin prețuri foarte mici. Un arian și-ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ar permite să aștepte până când piața Își revine. Un evreu, nu. Tușind În reprize scurte, explozive, se mai uită o dată, lung, la fotografie și pieptul i se zgudui un pic când adăugă: — Ce pot să-ți spun e că o bijuterie ca asta nu e de nasul meu, e mult peste nivelul la care lucrez. Sigur, mai cumpăr și eu câte un mărunțiș. Dar nimic atât de valoros Încât să-i intereseze pe băieții de la Alex. Ca și tine, și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
destui oameni În Berlin care ar putea fi amatori să-l cumpere. Cine, de exemplu? — Ar putea fi interesați tipii care fac atât afaceri legale, cât și pe sub tejghea, ca Peter Neumaier. Are un magazinaș Înfloritor pe Schlüterstrasse, specializat În bijuterii vechi. Ar putea fi genul lui. Am auzit că are mălai berechet și că poate plăti În orice monedă. Da, eu unu’ m-aș gândi că merită Întrebat. Scrise numele pe o bucățică de hârtie și continuă: — Mai e apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-i place arhitectura modernă, Bernie. Știi ce Înseamnă asta? Weizmann scoase un chicotit și adăugă: Înseamnă că eu și el avem ceva În comun. — Mai e cineva? — Poate. Știu și eu... posibil. — Cine? — Ilustrul nostru prim-ministru. — Göring? Cumpără el bijuterii furate? Vorbești serios? — O, da, afirmă el. Omul ăla are o pasiune pentru deținerea de obiecte scumpe. Și nu Întotdeauna e atât de preocupat de modul În care le obține, cum ar putea fi. Știu sigur că are o slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vorbești serios? — O, da, afirmă el. Omul ăla are o pasiune pentru deținerea de obiecte scumpe. Și nu Întotdeauna e atât de preocupat de modul În care le obține, cum ar putea fi. Știu sigur că are o slăbiciune pentru bijuterii. Când lucram la Friedländer, venea destul de des la magazinul acestuia. Era sărac pe vremea aia - cel puțin, prea sărac ca să cumpere ceva. Dar Îți puteai da seama că ar fi cumpărat mult dacă ar fi putut. — Isuse Hristoase, am exclamat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
diamante pe care l-a șterpelit unu’ dintr-o reședință de pe Ferdinandstrasse acum câteva zile? Sper că nu aveți nimic Împotrivă dacă arunc o privire prin sertarul lui Emmy, soția dumneavoastră, să văd dacă Îl are ascuns pe undeva printre bijuteriile ei?“ — Chiar că ar fi o treabă demnă de diavolul Însuși să găsești ceva acolo, spuse Weizmann cu vocea Întretăiată de surescitare. Scroafa aia grasă este aproape la fel de mare ca el. Pun pariu că ar putea alăpta tot tineretul nazist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]