8,109 matches
-
slăbit al Bizanțului printr un puternic țar sârb. Și pe mare, războiul civil aducea imperiului noi pierderi. În 1346, genovezii reluaseră insula Chios, devenind baza principală a companiei comerciale Giustiniani, în mâinile căreia va rămâne până la mijlocul secolului XVI. Teritoriul bizantin se reducea acum la Thracia și insulele din nordul Mării Egee și la alte posesiuni din îndepărtatul Peloponez. Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
comerciale Giustiniani, în mâinile căreia va rămâne până la mijlocul secolului XVI. Teritoriul bizantin se reducea acum la Thracia și insulele din nordul Mării Egee și la alte posesiuni din îndepărtatul Peloponez. Dar mai gravă era ruinarea economică și financiară a statului bizantin. Populația nu mai putea plăti impozitele , căci anii de război civil întrrupsesră lucrul agricol în Thracia, care constituia posesiunea esențială a imperiului (țara care fusese jefuită și de bandele turcești, semăna cu un deșert). În anul 1349, genovezii din Galata
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
Bosfor intrau în visteria genoveză și căuta să pună capăt acestei situații. El reduce tarifele vamale din Constantinopol pentru cea mai mare parte a mărfurilor de import, ceea ce avea ca efect atragerea în număr mare de vapoare comerciale în portul bizantin, făcându-le să evite portul genovez Galata. Genovezii, grav afectați de această măsură, luau armele și, în ciuda tuturor măsurilor luate, imperiul va fi înfrânt. La 5 martie, cele 9 corăbii construite pe banii aceștia au fost arse, chiar sub ochii
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
imperiul va fi înfrânt. La 5 martie, cele 9 corăbii construite pe banii aceștia au fost arse, chiar sub ochii orășenilor, într-o luptă navală cu escadra Galatei. Când războiul între Constantinopol și Galata lua sfârșit, începea războiul în apele bizantine între Genova și Veneția. Genovezii preluau controlul întregului comerț în Marea Neagră; genovezii barau trecerea vapoarelor străine de comerț venețiene care se sustrăgeau controlului (1350). Veneția se înțelegea cu Petru al IV-lea de Aragon și cu Cantacuzino care se alătura
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
porțile din bazinul Mării Egee. În 1070 comandantul selgiucid Suleyman Kutalmish, un văr îndepărtat al lui Malik Shah și un fost pretendent la tronul Marelui Imperiu Selgiucid, a venit la putere în Anatolia de vest. În 1075 el a cucerit cetățile bizantine de la Niceea () și "()". Doi ani mai târziu, s-a declarat el însuși sultanul unui stat independent selgiucid și a stabilit capitala la . Cu excepția secolelor al XII-lea și al XIII-lea, când sultanatul a suferit de pe urma cruciadelor și invaziei mongole
Sultanatul de Rum () [Corola-website/Science/317549_a_318878]
-
armeni în Ardeal în timpul marelui principe Géza (972-997) și al regelui Ștefan cel Sfânt (997-1038), care s-au alăturat hazarilor și ungurilor la cucerirea regatului. Imigrarea armenilor în Moldova a avut loc în mai multe etape : în 1045 (când împăratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul a invadat Armenia), în 1064 (când turcii selgiucizi din Persia au cucerit capitala armeană Ani), în 1239 (când tătarii au invadat Armenia și au distrus multe localități), în 1313 (când a avut loc un cutremur
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
an stabilit după calendarul care folosea numerotația după Anno Domini. Armenii folosesc propria numerotație a anilor, calendarul armean începând din anul 552 (A.D.), considerat anul 1 al erei armene. În plus, pe atunci, în Moldova se exprimau anii conform erei bizantine, care calcula anii de la facerea (zidirea) lumii; data creației (Annus Mundi) era fixată cu 5508 de ani înainte de întruparea lui Iisus Hristos. Într-o conferință ținută la 23 ianuarie 1929 la Uniunea armeană din Paris, istoricul Nicolae Iorga afirma că
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
fost fiul împăratului Andronic al III-lea Paleologul și al . Bunicul din partea mamei este contele . Prima soție a fost Elena Cantacuzino și a doua soție a lui a fost Maria de Brabant. A urmat, după tatăl său, la tronul imperiului bizantin în 1341, la vârsta de 9 ani. Între 1347 - 1354 a domnit alături de Ioan al VI-lea Cantacuzino și între 1353 - 1357 a domnit alături de Matei Cantacuzino. După încheierea luptelor cu Cantacuzinii (cu Ioan al VI-lea Cantacuzino), a ocupat
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
domnit alături de Matei Cantacuzino. După încheierea luptelor cu Cantacuzinii (cu Ioan al VI-lea Cantacuzino), a ocupat tronul mult dorit. Ce-i drept, despotul Moreei, Manuel Cantacuzino, s-a separate de Paleolog și a păstrat pentru sine puterea asupra părții bizantine a Peloponesului. La sfârșitul războiului civil dintre cei doi Ioani, Imperiul oferea o priveliște mohorâtă. Tracia, cutreierată în lung și în lat de detașamente de mercenari, se transformase într-un pustiu, visteria era secătuită, armata nu exista, Constantinopolul zăcea în
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
sinod ecumenic. Demersul disperat al Paleologului nu le/a adus romeilor-în afară de promisiuni și subsidii bănești neînsemnate, împăratul n-a obținut nimic.. Pe când se întorcea acasă, el a avut de suportat o rușine nemaivăzută: venețienii l-au reținut pe suveranul bizantin și i-au cerut să-și plătească datoriile, amenințându-l cu închisoarea pentru datornici, ca pe cel mai amărât milog. Andronic IV, care rămăsese pe tron ca regent , n-a depus nici un effort ca să-și salveze tatăl. Nefericitul monarh a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă Poarta de Aur a capitalei, folosind pentru aceasta marmura de la bisericile ruinate din oraș. Atunci când lucrările au luat sfârșit, Baiazid, amenințând cu războiul, a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Manuel al II-lea al Bizanțului (greacă: Μανουήλ Β΄ Παλαιολόγος, "Manouēl II Palaiologos") (n. 27 iunie 1350 - 21 iulie 1425) a fost un împărat bizantin din 1391 până în 1425. Fiul mijlociu al lui Ioan al V-lea Paleologul s-a încoronat în primăvara anului 1391. Noul împărat era un dușman neîmpăcat al turcilor. Încă pe atunci era despotul Thessalonicului, el plănuia să ridice o răscoală
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
Cercul asediului Constantinopolului s-a strâns și mai mult și Manuel II a început iar să-i asalteze pe suveranii creștini cu scrisori ce implorau salvarea. Însă nici regii Aragonului și Angliei, nici dogele Veneției nu le-au dat nimic bizantinilor. Numai regele Franței, Carol VI, a trimis în ajutorul ,capitalei orașelor’’ 1200 de cuirasieri, în frunte cu viteazul marelal Boucicaut, care scăpase din prizonieratul turcesc, iar marele cneaz ortodox al Moscovei, Vasilii I, a trimis bani. Atunci basileul , urmând exemplul
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
dorință de a-și trimite armatele în îndepărtatul Orient, deși i-a arătat multă bunăvoință oaspetelui imperial. În februarie 1401, basileul s-a întors în Franța.Paleologului i s-au oferit iarăși distracții și diverse manifestări de simpatie. Deoarece împăratul bizantin avea o înfățișare foarte impunătoare (,Cândva, Baiazid, dușmanul lui, spusese despre el că până și acela care nu știe că acesta este basileu, numai văzându-l, ar zice că trebuie să fie împărat’’ cf lui Sphrantzes), pictorii din Paris i-
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
sunt tot ce vor izbuti ei să ia cu sine din Franța. Regele avea, tot mai des, accese de nebunie și, cu fiecare zi, speranța lui Manuel de a se întoarce acasă în fruntea armatelor din Occident se topea. Ambasada bizantină a produs o anumită impresie asupra părții cultivate a aristocrației europene. Manuel II însuși strălucea prin cultura și talentul său de scriitor. În condițiile unei insuficiențe acute de resurse, împăratul acesta nu uita nicicând să susțină cu bani știința constantinopolitană
Manuel al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317671_a_319000]
-
autocratică, un „țar”. Prin asumarea acestui titlu, suveranul Moscovei a încercat să sublinieze statutul său de conducător de prim rang, de împărat, egal al Împăratului Bizanțului sau al Hanului. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele, precum „vulturul bicefal”, care este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
a încercat să sublinieze statutul său de conducător de prim rang, de împărat, egal al Împăratului Bizanțului sau al Hanului. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele, precum „vulturul bicefal”, care este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Hanului. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina, curtea de la Moscova a adoptat termenii bizantini, ritualurile, titlurile și emblemele, precum „vulturul bicefal”, care este și astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
au disputat controlul asupra regenței până în 1547, când Ivan a preluat frâiele conducerii. Ca o reflectare a noilor ambiții imperiale ale Moscovei, încoronarea ca țar a lui Ivan a fost un eveniment grandios, copiat după procesiunile de încoronarea ale împăraților bizantini. Bazându-se pe sprijinul unui grup de boieri, Ivan și-a început domnia printr-o serie de reforme folositoare. Astfel, au fost promulgat un nou cod de legi, iar armata și puterea locală au fost reorganizate. Aceste reforme au fost
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
în alfabet grecesc: "Άγιος Δημήτριος"), este un sanctuar creștin ortodox cu hramul Sfântului Dumitru, ocrotitorul orașului Salonic. Este principalul sanctuar dedicat acestui sfânt. Biserica datează de pe vremea când orașul Salonic era cel de-al doilea oraș ca mărime din Imperiul Bizantin. Face parte din situl "Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic", se află pe lista monumentelor care fac parte din Patrimoniul mondial UNESCO, din 1988. Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi
Biserica Sfântul Dumitru din Salonic () [Corola-website/Science/317660_a_318989]
-
creștin ortodox cu hramul Sfântului Dumitru, ocrotitorul orașului Salonic. Este principalul sanctuar dedicat acestui sfânt. Biserica datează de pe vremea când orașul Salonic era cel de-al doilea oraș ca mărime din Imperiul Bizantin. Face parte din situl "Monumentelor Paleocreștine și Bizantine din Salonic", se află pe lista monumentelor care fac parte din Patrimoniul mondial UNESCO, din 1988. Prima biserică datează din secolul al IV-lea și a fost construită pe locul unor băi romane. A cunoscut o primă organizare în secolul
Biserica Sfântul Dumitru din Salonic () [Corola-website/Science/317660_a_318989]
-
distrus o mare parte din oraș și când au fost distruse acoperișul și pereții superiori ai bazilicii. Fotografiile alb-negru și acuarele color de bună calitate, care au ajuns până în zilele noastre, ne oferă posibilitatea să apreciem lucrările de artă timpurie bizantină care au fost pierdute în timpul incendiului. În bazilică sunt depuse moaștele Sfântului Dumitru, izvorâtorul de Mir.
Biserica Sfântul Dumitru din Salonic () [Corola-website/Science/317660_a_318989]
-
Termenul se referă la pretențiile anumitor orașe sau state europene de a fi considerate succesorul de drept al Imperiului Roman („prima Romă)” și al Imperiului Bizantin („a doua Romă”). La scurtă vreme după cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea Fatih, sultanul Imperiului Otoman pe 29 mai 1453, au existat voci care au ridicat Moscova la rangul de „”, „Noua Romă” . Această idee a început să fie
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
pe 29 mai 1453, au existat voci care au ridicat Moscova la rangul de „”, „Noua Romă” . Această idee a început să fie subliniată puternic în timpul domniei lui Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei, care era căsătorit cu principesa bizantină Sofia Palaiologhina. Sofia era nepoata lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit. Din acest motiv, Ivan a pretins că este moștenitorul legal al Imperiului Bizantin. La început, noțiunea de „A treia Romă” nu a
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]
-
marele cneaz al Moscovei, care era căsătorit cu principesa bizantină Sofia Palaiologhina. Sofia era nepoata lui Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat al Imperiului Roman de Răsărit. Din acest motiv, Ivan a pretins că este moștenitorul legal al Imperiului Bizantin. La început, noțiunea de „A treia Romă” nu a avut în mod necesar o natură imperială, ci, mai degrabă, una apocaliptică. Scopul folosirii acestui termen era acela de subliniere a rolului Rusiei ca ultimu bastion al creștinătății, prăbușită sub loviturile
A treia Romă () [Corola-website/Science/317693_a_319022]