7,234 matches
-
Mogoșeștii Frumoasei, Mogoșeștii Gălăței, Budești, Mânjești și Vocotești, având în total 1947 de locuitori. În comună funcționau o moară de vânt, două de apă, două școli cu 101 elevi, și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Codru a aceluiași județ, având 2668 de locuitori în satele Budești, Mogoșești, Hadâmbu și Mânjești, și în cătunul Schitu Hadâmbu. În 1950, comuna a fost transferată raionului Iași din regiunea Iași. În 1968, a revenit la județul Iași, reînființat. Singurul obiectiv
Comuna Mogoșești, Iași () [Corola-website/Science/301293_a_302622]
-
În scurtul istoric autorul arată că “în anul 1670 descendenții răzeșilor împroprietăriți odată cu Burgel-Șoimanu și-au strămutat gospodăriile și tot avutul mai la nord cu 2 km de satul lor într-un loc mai prielnic și ferit, mai în inima codrului. Satul vechi părăsit de răzeși se numea Popești și era așezat la locul numit Prisaca. Numele și-l trage de la locul denumit “P’o cracă”. Așezarea satului mai în inima codrului și în vecinătatea mănăstirii Dobrovățului, a scutit răzășii mai
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
un loc mai prielnic și ferit, mai în inima codrului. Satul vechi părăsit de răzeși se numea Popești și era așezat la locul numit Prisaca. Numele și-l trage de la locul denumit “P’o cracă”. Așezarea satului mai în inima codrului și în vecinătatea mănăstirii Dobrovățului, a scutit răzășii mai târziu de jafurile și silniciile făptuite de beneficii fanarioți păstrându-și răzășiile și drepturile până în zilele noastre.” Autorul nu indică sursele documentare folosite. Mai târziu, peste mai mult de un sfert
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
județeană DJ244F, care o leagă spre nord de Răducăneni (unde se intersectează cu DN28) și Grozești. Suprafața cultivabila este de aprox. 1000 hectare. 40% din teritoriul comunei este pădure, aici situându-se și dealul Moșnei, care face parte din ansamblul Codrii Iașilor, cu punctul culminant numit "Movila Cetățuii". Defrișările în zonă sunt foarte mici, ele rezultând mai mult de pe urma operației de rărire a arborilor, efectuate de direcția silvică Răducăneni și mai puțin de pe urma defrișărilor propriu-zise, acestea având, preponderent, caracter ilegal. Perimetrul
Moșna, Iași () [Corola-website/Science/301295_a_302624]
-
Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș și de la acel drum de la Văratic în drumul Țiului la Zbereni, iar alt drum sau cărare nu era, acum și pe unde este Sticlăria era codru și huci de nu putea răzbate nimene”. În tradiția orală a satului este amintită existența unei mori de apă,dar și a unei cariere de piatră, părăsite acum mai bine de o sută de ani, ce a constituit un potențial
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
de Iași, amintește de primarul din Tomești în legătură cu o problemă de învățământ. La acea dată, Tomeștiul era deja un cvasicenru administrativ pentru patru sate: Tomești, Goruni, Vlădiceni și Chicerea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Codrul a județului Iași și era formată din satele Tomești, Goruni, Chicerea și Osoi, având în total 2767 de locuitori. Existau în comună trei biserici și două școli. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având aceeași alcătuire, plus
Comuna Tomești, Iași () [Corola-website/Science/301313_a_302642]
-
numele de "Kisképed". Sub ocupația otomană ea era locuită de români, fapt relevat și de recenământul general organizat de austrieci în 1717, după ce au cucerit Banatul. Satul s-a construit la marginea pădurii Dumbrava, care în trecut făcea parte din codrii de stejar ai Silagiului, ce acopereau, până spre sfârșitul secolului XVIII, mii de hectare. Acest lucru a facilitat construcțiile din lemn, care să găsea din abundență. Biserica din lemn este monument istoric. Între 1830 - 1840, la Căpăt au fost colonizate
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
așa de mare," "La sărmani da ajutoare”" </poem> Născut în 1670 că fiu de mici nobili români din Măgoaja în fostul comitat Solnoc-Dăbâca, conform legendei intra în conflict cu nobilii regionali și decide să lupte împotriva nedreptăților sociale. Fuge în codrii Maramureșului și „haiducește”. Cu anii, terorizează nobilii locali, care vor să-l prindă, dar, potrivit legendelor, reușește să scape de fiecare dată. Potrivit datelor existente, Grigore Pîntea, fiul lui Cupșa Pîntea și al Malinei (n. Costan), s-a născut în
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
(în , colocvial "Somkút", în trad. "Fântâna Cornului", în , în trad. "Cornu Mare") este un oraș în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Buciumi, Ciolt, Hovrila, (reședința) și Vălenii Șomcutei, și din satele Buteasa, Codru Butesii și Finteușu Mare. Localitatea are o populație de 7.565 locuitori (2011) și a fost declarată oraș prin Legea nr. 83/2004, împreună cu alte trei localități din județul Maramureș: Tăuții-Măgherăuș, Săliștea de Sus și Ulmeni. Etimologia numelui localității: din
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
ar traduce top. rom. Fântâna Cornului) + suf. top. -a + de-terminantul Mare. Atestat documentar în anul 1358 (Somkuth) , orașul Șomcuta Mare are în componență următoarele localități: Buciumi, Vălenii Șomcuței, Hovrila, Ciolt, de rang III și localitățile aparținătoare: Finteușu Mare, Buteasa și Codru de rang V. Împrejurările și data când a apărut această localitate nu pot fi precizate cu exactitate din lipsă de documente. Chiar de la primele atestări documentare, Șomcuta Mare are o populație preponderent românească. Lucrul acesta este dovedit de toate știrile
Șomcuta Mare () [Corola-website/Science/300095_a_301424]
-
tot felul de flori - împânzesc malurile văilor, luminișurile pădurilor sau plaiurile ondulate de sub centura împădurită a masivului. Dincolo de regiunea fânețelor începe pădurea de fag, care acoperă în mare parte poalele masivului. Fagul se dezvoltă aici puternic, înalt și drept, alcătuind codrii cu adevărat măreți. Pentru frumusețea pădurilor de fagi argintii de pe Valea Bâlei ca și pentru celelalte valori turistice ce se găsesc de-a lungul ei (stâncării, lacuri și cascade), această vale a fost declarată de Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
din județul Arad, Crișana, România. Localitatea Chereluș este situată în partea de vest a țării, la "granița" dintre Banat și Crișana. Este una dintre cele mai străvechi vetre românești și arădene din pridvorul “Țării Zarandului “ Comunitățile umane de sub poalele Munților Codrului și Zarandului, de pe firul Crișului Alb până la Câmpia Aradului, incep sa evolueze în epoca bronzului și fierului, când în spațiul arădean apare o mare bogăție de dovezi arheologice, care atestă cele mai vechi comunități dacice din Transilvania și Banat. Urme
Chereluș, Arad () [Corola-website/Science/300287_a_301616]
-
etimologică de „clanuri/triburi înrudite", ca argument aducându-se sensul „înrudit", pe care termenul "bajanaq/bajinaq" îl are în limbile turcice. Potrivit unei alte ipoteze etnonimul ar fi însemnat „pădurean”. Istoricul ungar György Györffy a evidențiat faptul că mai mulți codri din Europa de est amintesc, prin numele lor, de acest popor: i erau descriși în De administrando imperio, lucrare a împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul, ca „populație nomadă, care se deplasa în funcție de ploi și de locurile de pășunat” și că „erau
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
țării lor. Daniil Alexandrovici, cel mai tânăr fiu al lui Nevski, o fondat principatul având capitala la Moscova, până la urmă reușind să-i alunge pe tătari din Rusia. Foarte bine plasat în centrul sistemului de râuri rusești și înconjurat de codri și de mlaștini de nepătruns, Principatul (Cnezatul) Moscovei a fost la început unul dintre vasalii Cnezatului Vladimirului, dar în scurtă vreme situația s-a schimbat, Moscova absorbindu-și fostul suzeran. Un factor extrem de important în ascensiunea Moscovei a fost colaborarea
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
longitudine, în partea de sud vest a județului Maramureș, fiind mărginită de comuna Băsești la nord, com. Bicaz la vest, com. Hodod la sud-vest iar la est și sud de orașul Cehu Silvaniei. Oarța de Jos face parte din zona Codru, o zonă care se întinde pe teritoriul județelor Satu Mare și Maramureș,de o parte și de alta a munților Codru a căror altitudine maximă este de 669 m. fiind o ramură a munților Meseș. Distanța până la Baia Mare, capitala județului Maramureș
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
com. Hodod la sud-vest iar la est și sud de orașul Cehu Silvaniei. Oarța de Jos face parte din zona Codru, o zonă care se întinde pe teritoriul județelor Satu Mare și Maramureș,de o parte și de alta a munților Codru a căror altitudine maximă este de 669 m. fiind o ramură a munților Meseș. Distanța până la Baia Mare, capitala județului Maramureș este de 52 km, iar cel mai apropiat oraș este Cehu-Silvaniei(jud. Sălaj) aflat la o distanță de 10 km
Oarța de Jos, Maramureș () [Corola-website/Science/301582_a_302911]
-
Depresiunea Baia Mare este o unitate morfostructurală cu o întindere de aproximativ 900 km pătrați, având ca limite naturale: spre nord, munții vulcanici ai Masivului Gutâi, spre est Dealurile Cavnicului, spre sud, Depresiunea Copalnicului prin Colinele Curtuiușului, iar spre vest, Munții Codrului prin Piemontul Codrului. Depresiunea Baia Mare are o altitudine medie de 200 de metri, fiind dominată de lunci și terase ale râurilor Lăpuș, Săsar, Someș. Relieful este așezat pe verticală. Există o fâșie înconjurătoare compusă din piemonturi, glacisuri, sau dealuri, apoi
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
o unitate morfostructurală cu o întindere de aproximativ 900 km pătrați, având ca limite naturale: spre nord, munții vulcanici ai Masivului Gutâi, spre est Dealurile Cavnicului, spre sud, Depresiunea Copalnicului prin Colinele Curtuiușului, iar spre vest, Munții Codrului prin Piemontul Codrului. Depresiunea Baia Mare are o altitudine medie de 200 de metri, fiind dominată de lunci și terase ale râurilor Lăpuș, Săsar, Someș. Relieful este așezat pe verticală. Există o fâșie înconjurătoare compusă din piemonturi, glacisuri, sau dealuri, apoi o zonă de
Rus, Maramureș () [Corola-website/Science/301589_a_302918]
-
perioada comunistă, în anii 1970 iar sfințirea ei a avut loc în anul 1980. La intrare satul este străbătut de valea cea Nouă, un pârâiaș ce izvorăște și cade din pădurea Bârsăului, apoi pe valea Asuajului ce izvorăște din dealurile Codrului, celebră zonă folclorică și apoi alunecă liniștit spre râul Sălaj, iar apoi se înșiruie spre centrul de comuna Ariniș. Populația este de etnie română. Din vechime majoritatea pământurilor aparțineau, cumpărate fiind de la localnici, baronului de Manău, Hirsch Dezideriu. Costumul popular
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
folclorică și apoi alunecă liniștit spre râul Sălaj, iar apoi se înșiruie spre centrul de comuna Ariniș. Populația este de etnie română. Din vechime majoritatea pământurilor aparțineau, cumpărate fiind de la localnici, baronului de Manău, Hirsch Dezideriu. Costumul popular din zona Codru se încadrează în tipologia costumului din zona de vest a țării noastre, diferit de celelalte zone prin croială și compoziție. Costumul codrenesc se caracterizează prin sobrietate și eleganță. Este confecționat din pânză țesută în casă în lățime de cca 50
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
în denumirea localnicilor zisă Ciubota, precum și narcisa albă sălbatică ("Narcissus"), zisă Cocorată de localnici, și care crește mai ales pe Tău. Animalele sălbatice întâlnite în teritoriu sunt mistrețul, iepurele sălbatic, căprioara și cerbul iar în iernile mai geroase coboară din codru și lupul. Se întâlnesc mai rar rațe sălbatice, găina sălbatică și fazanul precum și prepelițe. Despre hărnicia oamenilor amintim că este perpetuă și provine din trecut din vremurile comuniste. Într-un sat mic erau șapte familii nescrise în CAP, familii care
Rodina, Maramureș () [Corola-website/Science/301587_a_302916]
-
Bârsei, Siliștea Sibiului, Sadova Câmpulungului, Vrancea precum și de pe Valea Bârgăului au lăsat totul - case, averi - și au plecat cu familiile și turmele lor spre Moldova, atrași fiind de intinsele plaiuri, de apele bune și de vetrele de sat străjuite de codri de nepătruns. În anul 1820: în Cartografia Moldovei din sunt prezentate satele existente din acea perioadă și starea locuitorilor: “[...] șăd pe moșia M-rei Neamț, loc de munte, hrănindu-se cu alte moșii străine. Chiverniseala și aliverișul lor cu vite, lucrul
Comuna Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/301662_a_302991]
-
care înseamnă ”mocirlos”. Descoperirile arheologice atestă pe aceste meleaguri urme de civilizație încă din paleoliticul superior (situl din Poiana Roman), aceasta făcând din Lapoș cea mai veche așezare omenească din județul Prahova. Trecând vremea, în secolul al XIII-lea, în codrii din aceste părți încep să se stabilească călugări. Astfel aducem la cunoștință existența schitului Doroftei, unde existau chili din piatră. Acest schit a dispărut, nemaipăstrându-se urme, dar localnicii susțin faptul că acest Sfânt Părinte (Doroftei) este întemeietorul comunei. Singurul
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
legată de numele unei domnițe care a părăsit locurile natale din pricina năvălirii tătarilor și a pribegit spre apus. Ajungând pe dealul Istrița, a văzut în vale, spre sud, un câmp deschis, având în mijloc un lac și spre vest pădurea (Codri Vlăsiei). A hotărât așadar să-și așeze aici stânile. Apoi au apărut și casele, ridicate cu ajutorul slujitorilor săi. Localitatea Fulga făcea parte în această periodă din județul Saac (Săcuieni), urmând ca din anul 1845 să aparțină de județul [[Prahova]]. La
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
înțeles și au lucrat cot la cot, rezultat al strădaniei lor fiind satul de acum. Coborârea din munți, după spusele bătrânilor în 1924 iar în acte în 1925, a fost ceva imens de greu pentru moți. Să părăsească munții cu codrii săi pentru câmpie, ceva enorm de greu. Astfel, în prezent, satul reprezinta o "citadela" a moților, a românilor.
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]