7,023 matches
-
königlich" ("crăiesc, regal") se referea la coroana regală a Boemiei pe care Împăratul Austriei o avea de asemenea. Guvernul și instituțiile jumătății ungare a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu parcimonie în practica administrației de stat din interiorul granițelor, probabil din considerație pentru majoritatea negermană din Imperiul Austriac
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
statul a fost numit așa și oficial. Monarhul (vezi Uniune personală) domnea în Cisleithania ca Împărat al Austriei, iar în Transleithania ca Rege Apostolic al Ungariei. La instigarea lui Francisc Iosif, în sensul unei uniuni reale, precum aceea consimțită prin Compromisul din 1867, politica externă, armata și marina de război erau administrate de ministere comune, responsabile pentru ambele părți ale monarhiei; miniștrii erau numiți de către monarh și trebuiau să nu fie în același timp miniștri într-unul din cele două state
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
fi cu adevărat soluționată primește astăzi în principiu răspunsuri mai degrabă afirmative decât negative. Concepte de reformă pentru salvarea monarhiei au fost dezvoltate destul, însă erau adesea nefezabile și nepractice. Unul dintre aceste concepte a fost chiar implementat în 1867: Compromisul cu Ungaria. Realizarea dualismului s-a făcut însă din cauza dificultății în care intrase hegemonia germană în Austria după înfrângerile din războiul italian și din războiul austro-prusac. Spre deosebire de unificarea Germaniei și de unificarea Italiei prin care au apărut două noi state
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
care intrase hegemonia germană în Austria după înfrângerile din războiul italian și din războiul austro-prusac. Spre deosebire de unificarea Germaniei și de unificarea Italiei prin care au apărut două noi state naționale, în cazul Monarhiei Dunărene s-a implementat doar un pur compromis la nivelul puterii cu maghiarii. Puterea asupra celorlalte popoare ale monarhiei, care constituiau o majoritate în cadrul populației totale, era împărțită între Viena și Budapesta. Maghiarii au dobândit astfel, ca națiunea "cea mai dezvoltată" pe lângă nemți, și o poziție dominantă pe
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
se contraziceau uneori și erau adesea confuze. El a urmat un parcurs în zig-zag între un federalism etnic și unul istoric-tradițional, se întorcea câteodată înapoi la trialism și a sprijinit un fel de centralism diminuat. În 1905, prin așa-numitul "Compromis morav", au fost stabilite patru legi regionale, care trebuiau să ușureze soluționarea problemei naționale germano-cehe și să conducă astfel la un Compromis austro-ceh. Cunoscutul principiu al personalității a lui Karl Renner prevedea o împărțire teritorială în cercuri / departamente (de. "Kreise
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
întorcea câteodată înapoi la trialism și a sprijinit un fel de centralism diminuat. În 1905, prin așa-numitul "Compromis morav", au fost stabilite patru legi regionale, care trebuiau să ușureze soluționarea problemei naționale germano-cehe și să conducă astfel la un Compromis austro-ceh. Cunoscutul principiu al personalității a lui Karl Renner prevedea o împărțire teritorială în cercuri / departamente (de. "Kreise"), în care statutul autonom depindea de indivizii propriu-ziși. În esență, lupta naționalităților înainte de 1914, chiar și în formele sale radicale, cu excepția propagandei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a italienilor și a rutenilor, s-a concentrat cu precădere asupra reformării Dublei Monarhii, nu asupra scopurilor și metodelor care ar fi putut duce la soluționarea acestei reforme. Însă în 1914, Dubla Monarhie era încă foarte departe de realizarea unui compromis național care să satisfacă cu adevărat toate părțile. Pentru ca un posibil stat federal habsburgic format cel mai adesea din părți de națiuni să poată exista, chiar și conceptele de federalizare trebuiau să dea greș. După compromisul cu Austria, s-a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
departe de realizarea unui compromis național care să satisfacă cu adevărat toate părțile. Pentru ca un posibil stat federal habsburgic format cel mai adesea din părți de națiuni să poată exista, chiar și conceptele de federalizare trebuiau să dea greș. După compromisul cu Austria, s-a ajuns în cadrul jumătății maghiare a monarhiei, în 1868, la un compromis croato-maghiar, prin care "Croației și Slavoniei" li s-a acordat o autonomie limitată. Însă în celelalte părți ale Ungariei, tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
posibil stat federal habsburgic format cel mai adesea din părți de națiuni să poată exista, chiar și conceptele de federalizare trebuiau să dea greș. După compromisul cu Austria, s-a ajuns în cadrul jumătății maghiare a monarhiei, în 1868, la un compromis croato-maghiar, prin care "Croației și Slavoniei" li s-a acordat o autonomie limitată. Însă în celelalte părți ale Ungariei, tensiunile dintre diversele grupuri etnice s-au acutizat. La baza încordării relațiilor s-a găsit atât politica de maghiarizare a guvernului
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
și au reacționat prin legea marțială și prin ordine de arestare împotriva conducatorilor slovaci. În Viena și în Boemia s-au format guverne slovace în exil, însă speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
filme, a fost cel mai productiv an al industriei de film austriece din vremea monarhiei. În Budapesta zilelor noastre, oraș universitar din 1777, a fost construit încă din 1837-1847 Muzeul Național și din 1864 palatul Academiei Ungare de Științe. După compromisul din 1867, Ungaria s-a străduit să facă din propria ei capitală o concurentă a Vienei. Buda (în germană "Ofen"), aflată pe malul drept al Dunării, care era cu al ei palat regal de multă vreme cel mai însemnat oraș
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
legală inferioară (engleza) este de fapt limba vorbită de majoritate. În India, unde sunt folosite zeci de limbi, dintre care 18 sunt oficiale, pentru a ușura comunicarea, limba folosită în parlament nu a fost aleasă dintre acestea, ci, ca un compromis, a fost aleasă engleza.
Limbă oficială () [Corola-website/Science/296701_a_298030]
-
a fost pusă la 8 mai 1873. Sinagoga a fost construită între anii 1873-1878 în stil neo-maur în capitala Ducatului Bucovinei din Imperiul Austro-Ungar. Ceremonia de inaugurare a sinagogii a avut loc la 4 septembrie 1877. S-a realizat un compromis între diferitele grupuri. Slujba nu a fost modernizată în întregime. Exista un cantor ("Hazzan") și un cor, dar sinagoga nu dispunea de orgă. Rabinul își ținea predica în limba germană și Tora era citită în fața credincioșilor și nu în direcția
Templul din Cernăuți () [Corola-website/Science/317033_a_318362]
-
liberală din aprilie 1848. Și maghiarii și cehii au boicotat formulele experimentate de habsburgi. Cehii au boicotat politic masiv din 1861 până în 1879. Ungurii au boicotat parlamentul vienez din 1863 până în 1865. În cele din urmă se ajungea la un compromis austro-ungar. Francisc Deak, unul dintre liderii politici unguri (Lajos Kossuth fiind în exil), a publicat în 1865 un articol care schița dualismul austro-ungar.Proiectul pentru încheierea și elaborarea Pactului Dualist și instituțiile comune au fost elaborate. Ungurii au renunțat la
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de încoronare a lui Franz Joseph ca rege al Boemiei și Moraviei. Dar ungurii s-au opus, astfel, împăratul a renunțat la ideea trialismului. Ceho-moravii au boicotat parlamentul vienez până în 1879, în cele din urmă recunoscând parlamentul vienez printr-un compromis. După 1879 venise la conducere guvernul conservator condus de Edward Taaffe, premier până în 1893. S-a realizat o conciliere cu cehii, însă germanii din Ceho-Moravia au boicotat dieta de la Praga. Au fost acceptate concesii în favoarea cehilor. În 1880, limba cehă
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
S-a ajuns până la aceea că galerele trimise de cei din Basel erau cât pe ce să înceapă o luptă navală cu galerele papei, în fața turnurilor Constantinopolului. Papa Eugen al IV-leaci s-a părut împăratului un partener mai predispus spre compromis și, pe deasupra, locul desfășurării conciliului de la Ferarra, pe care îl acceptase papa, le convenea grecilor mai mult decât îndepărtatul Basel. La 24 noiembrie 1437, Ioan VIII Paleologul a ieșit în larg cu opt corăbii împodobite, însoțit de patriarhul Iosif II
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
vom purcede, totuna, vom fi blestemați. Atunci, să ne unim mai bine, și las să ne blesteme! Discuțiile dintre greci ajungeau până la insulte reciproce. Ortodocșii își cedau, pas cu pas, pozițiile, în principala chestiune-Filioque. Papa n-a acceptat formula de compromis purcede de la Tatăl prin Fiul. Ca și până acum, asupra mitropoliților și episcopilor de la Răsărit se exercitau presiuni, nu li se dădeau bani, iar, totodată, însuși Eugeniu IV îi învita cu râvnă la ospețe pe cei care i se păreau
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
face apel la Roma împotriva împăratului romeilor și a patriarhilor. Hotărârea pronunțată asupra problemei Purgatoriului este foarte încurcată. În linii mari, unirea de la Florența a fost o victorie importantă, dacă nu deplină, a catolicismului și mai puțin o formă de compromis. La 5 iulie 1439, 40 de prelați și papa Eugeniu IV, pe de o parte, și împăratul bizantin, cu 33 de ierarhi de-ai săi-pe de altă parte, au semnat textul unirii. Au refuzat să-și pună semnăturile Eugenikos, care
Ioan al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317744_a_319073]
-
jurat credință lui Władysław, cu condiția ca acesta din urmă să le asigure anumite previlegii și să mențină ortodoxia. În aceste condiții, trupele poloneze au reușit să intre în oraș și să ocupe Kremlinul. Regele polonez s-a opus însă compromisului, hotărând să ocupe el tronul Rusiei și să convertească țara la catolicism. Aceste decizii au făcut să crească sentimentele antipoloneze și anticatolice în rândul rușilor. În același timp, decizia poloneză nu a fost nici pe placul suedezilor, care au declanșat
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
a plăcut noua poziție de soție a Marelui Duce însă curând voia să se întoarcă în Italia și Franța. Populația din Mecklenburg-Schwerin nu voia ca suverana să trăiască în altă parte iar Anastasia era criticată. S-a ajuns la un compromis iar Marele Duce și soția lui locuiau la Schwerin cinci luni pe an, în restul anului puteau locui unde voiau ei cu condiția ca viitorii copii să fie născuți la Schwerin. După ce fiica ei cea mică Cecile s-a născut
Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei () [Corola-website/Science/318052_a_319381]
-
a început din localitatea Püspökladány de pe linia Szolnok-Debrecen. Pe acest traseu au fost realizate 14 poduri. La 22 aprilie 1858 traseul a fost pus în funcțiune. La început, calea ferată a fost exploatată de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România
Calea ferată Püspökladány–Oradea () [Corola-website/Science/319550_a_320879]
-
pentru că nu cererea nu era suficientă. În același timp, un parteneriat al Partidului Democrat a lui Kyprianou și EDEK Lyssaridis a respins spiritul ideilor Ghali și a afirmat că atât Vasiliou și Klerides au fost la fel de dispuși să facă un compromis. Parteneriatul a fost puternic susținut de către Biserică și candidatul său a fost Paschalis Paschalidis. Paschalidis nu s-a descurcat la doilea tur de scrutin, cu toate acestea, Partidul Democrat a făcut o înțelegere cu Klerides l-au susținut. Astfel Klerides
Alegeri în Cipru () [Corola-website/Science/319554_a_320883]
-
catolică. În timpul restabilirii romano-catolicismului în Anglia sub conducerea Mariei I,unii protestanți au fost persecutați și unii au admis credința lor în exil. Localitatea religioasă a Elisabetei:sub conducerea Elisabetei I,stabilitatea politică și religioasă a fost menținută prin intermediul unui compromis atât în doctrină,cat și în practică între anglicanismul lui Henry al VIII-lea și cel al lui Eduard al VI-lea. Actul de Supremație(1559)-afacerile religioase în Anglia au fost restaurate odată cu moartea lui Eduard al VI lea
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
37 poduri de lemn, dintre care cel mai lung este cel de peste râul Criș (în și în ). Traseul feroviar Szolnok-Arad a fost pus în funcțiune la 25 octombrie 1858 și exploatat la început de compania Căile Ferate ale Tisei. După Compromisul austro-ungar din 1867 o parte din acțiunile societății au fost preluat de statul ungar; în 1880 a urmat naționalizarea completă și transferul către compania feroviară ungară de stat MÁV. După sfârșitul primului război mondial și recunoașterea Unirii Transilvaniei cu România
Calea ferată Szolnok–Arad () [Corola-website/Science/319594_a_320923]
-
a fost nevoit să acorde o constituție după modelul francez. O dispută a apărut cu privire la natura jurământului pe care ar trebui să-l depună membrii Camerei Deputaților. Cum un acord nu a putut fi atins iar regele a refuzat un compromis, revoltele au continuat în stradă. În cele din urmă, regele a ordonat armatei să le înăbușe și a dizolvat parlamentul național la 13 martie 1849. Deși Constituția nu a fost niciodată abrogată în mod oficial, regele s-a întors pentru
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/319604_a_320933]