6,859 matches
-
repede acoperite de zgomotul armelor (Michel de L'Hospital, Duplessis-Mornay), fiecare tabără are drept unic scop și vede ca unică soluție eliminarea adversarului, după ce eșecul colocviului de la Poissy din septembrie 1561 avea să demonstreze imposibilitatea unei apropieri între cele două confesiuni. Criza politică. Acest război, de două ori fratricid, întrucît cei care se măcelăresc unii pe alții într-o dezlănțuire de fanatism și cruzime sînt creștini și francezi, este cu atît mai grav cu cît regele se dovedește incapabil de a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
li se cuvin diverse funcții în sînul Bisericilor locale. Sacramente. Pentru catolicii, sacramentele sînt semne sensibile instituite de Isus Cristos pentru a obține grația divină și pentru a sfinți sufletele; ele sînt în număr de șapte: botezul, mirungerea, penitența (sau confesiunea), euharistia (sau comuniunea, împărtășania), maslul, hirotonisire, căsătorie. Salică (lege). Lege a francilor salieni redactată în timpul lui Clovis, pe la 486-496, revizuită de mai multe ori pînă la Carol cel Mare. Această lege conține o clauză care a fost invocată în secolul
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alte cuvinte, complexat, bolnav de trecut. Marcel Proust îl numea, totuși, locul înalt al Religiei Frumuseții, iar Paul Morand nu ezita să-l vadă ca unicul refugiu european în fața agresiunii civilizației industriale. Aici, și peste tot, informația se convertește în confesiune și confesiunea ajunge la temele fundamentale ale existenței. Această alianță fixează textul lui P. între literatura propriu-zisă și literatura moralistică. Cu Mitologii subiective (1975) el se întoarce la Grecia și la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv și tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
complexat, bolnav de trecut. Marcel Proust îl numea, totuși, locul înalt al Religiei Frumuseții, iar Paul Morand nu ezita să-l vadă ca unicul refugiu european în fața agresiunii civilizației industriale. Aici, și peste tot, informația se convertește în confesiune și confesiunea ajunge la temele fundamentale ale existenței. Această alianță fixează textul lui P. între literatura propriu-zisă și literatura moralistică. Cu Mitologii subiective (1975) el se întoarce la Grecia și la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv și tema morală, esențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
secolul nostru, om al interogației, cum îl definește André Malraux. Eseistul adaugă interogației radicalismul lui de preot laic, pornit din Făgărașul natal - spațiu al oamenilor drepți și încăpățânați, sugerează el - pentru a reprima balaurul minciunii. Pentru a da altă înfățișare confesiunii (care păstrează, în esență, accentul ei acut testamentar), inventează scrisori către marile spirite (Unamuno, Camus, Erasm, Proust, Seneca, Gide) și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în viața parlamentară. Articolele din ultima vreme arată o mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
al frivolității, ci al cunoașterii de sine. Altă carte publicată de P., Deșertul pentru totdeauna (2001), constituie un original roman autobiografic, adică o autoficțiune cu o notă meditativă pregnantă. Stilul este, la suprafața textului, același: vehement subiectiv, moralistic, amestec de confesiune și speculație în jurul marilor idei, cu o prelungire a faptelor de existență spre mituri și concepte. Scriitorul își asumă (sau, mai bine zis, încearcă să-și asume) biografia și să o justifice până la un anumit punct. Vorbește despre ea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
calendaristic, din mai până în august. Naratorul (identificat cu autorul de pe copertă) a suferit un infarct și, cu moartea în față („încarcerat în mine însumi” - zice el), își reconstituie trecutul și își gândește prezentul. O face în felul său, amestecând în confesiune și meditație planurile temporale și existențiale, într-o narațiune fragmentară. Un eseist francez crede că fragmentul este un doliu al textului, o victimă a violenței interioare, un accept al violului scriptic. Definiția se potrivește eseurilor biografice ale lui P. Ca să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
aglomerată de simboluri existențialiste și morale sumbre (poate fi comparată, din acest punct de vedere, cu Biserica Neagră, scrierea lui A.E. Baconsky), o dezbatere de idei incitantă. Romanul din parabolă trăiește, ca și în cazul anterior, prin fervoarea speculației. Confesiune și dialog: acestea sunt formele specifice de existență ale literaturii lui Octavian Paler, eseist și prozator al cărui scris impecabil cadențat are mereu solemna gravitate impersonală a unui discurs întocmit în respectul deplin al regulilor elocinței clasice, deși este încărcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Prezent, 131-140; Marcea, Atitudini, 116-119; Sorescu, Ușor cu pianul, 207-220; Dumitru Micu, Un roman în două lecturi. Sala cu oglinzi, VR, 1986, 6; Aurora Hrițuleac, Privirea ca fir al Ariadnei, „Dialog”, 1986, 115-116; Rotaru, O ist., III, 871-874; Marian Papahagi, Confesiune și livresc, TR, 1988, 13; Ioan Holban, Omul de răspântie, CRC, 1988, 15, 16; Gheorghe Grigurcu, Clasicism și angajare, ST, 1988, 5; Cornel Moraru, Destin de scriitor, VTRA, 1988, 5; Michael Astmer, În căutarea punctelor de sprijin, „Dialog”, 1988, 124-125
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
De psalmodiae bono, cu privire la cântarea omofonă în biserică, au avut și au o permanentă importanță în Biserica Ortodoxă. Ele pot fi reactualizate cu succes în organizarea cântării în comun, atât în Biserica noastră Ortodoxă cât și în alte Biserici și confesiuni creștine. 3. Combaterea superstițiilor După cum ne informează istoricul Ghenadie de Marsilia, în Catehismul Sfântului Niceta de Remesiana erau cuprinse și două lucrări, care, din nefericire, nu s-au păstrat. Titlul lor era De gentilitatis erroribus (Despre erorile păgânismului) și Adversus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Churchill a condiționat (neconvingător) durata acordului de finalizarea războiului (Churchill: 1953, în Stokes: 1991, 31-32), ceea ce a contat imediat după 1945 a fost capacitatea de intimidare militară (Brogan: 1990, 156), de care Kremlinul dispunea din plin în Europa de Est. Nici celebra confesiune făcută de Stalin proeminentului lider comunist iugoslav (devenit ulterior disident) Milovan Djilas, cum că " În războiul acesta nu este la fel ca în trecut, [...] cel care ocupă un teritoriu își impune și sistemul său social. Fiecare își impune sistemul său
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
apărare a independenței" (DJTAN, fond Comitetul Regional PMR Timișoara, dosar 41, f. 4) în cadrul acestui ansamblu. Este invalidată astfel teza unor cercetători ca Stephen Fischer Galați, Mioara Anton, Florin Constantiniu, și alții, care susțin ceea ce poate fi rezumat prin pretinsa confesiune pe care Gheorghiu-Dej i-ar fi făcut-o lui Silviu Brucan imediat după lichidarea focarului revoluționar maghiar: ""Dragă Tache, dacă nu facem o cotitură de 180 de grade în relațiile noastre cu sovieticii, suntem pierduți!"" (Brucan: 1992, 72). Cu alte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
evreii din Rom�nia �cer totul ? i nu dau nimic �n schimb�, de? i �? i d? dea seama c? situa? ia această eră ? i din vina rom�nilor. Vorbind despre evreii italieni, Iorga spune: �Ei nu s�nt doar italieni de confesiune mozaic?; ei nu cunosc nici o alt? limb? , nici alte tradi? îi, nici alte ve? minte dec�ț cele italiene? ți ? i nu au avut �n trecut ? i nu au nici �n prezent rela? îi cu du? manii Italiei�35. Nu po? i s
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
într-una din cărți, că prima școală de deslușire a teatrului a fost vizionarea spectacolelor populare capra, ursul și Jienii: "Eram puternic, vital, cu o energie nebună. Lipsa tatălui mă fortificase". Energia a rămas și azi, la fel de vizibilă... Dintre multele confesiuni, mai alegem una, definitorie pentru implicarea sa în realizarea spectacolului: "Nu pot să exist decît dacă ard pînă la capăt!". Frumos spus! Și nu mereu comod, pentru cei din jur. Dar artistul nu a fost niciodată preocupat de comoditate... Sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a primit însemnele stelei oferite de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu pe Aleea Celebrităților, iar laudatio pe care l-a rostit în spectacolul de Gală, l-a determinat pe marele regizor rus să facă una din cele mai frumoase confesiuni de credință despre profesia și cariera sa, ce au marcat generații de artiști și spectatori. Acum finalizăm frumoasa aventură de a pune alături doi mari artiști ai țării: Ilie Gheorghe și Marian Râlea, într-un dialog artistic provocat de scenariul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atins culmi nebănuite, afirmându-se ca unul din cele mai serioase mișcări teatrale din lume. Regizorul și Liubov Strejenova -Veta, repetând Noaptea furtunoaasă Alexa Visarion face parte din figurile emblematice ale teatrului românesc. Și nu numai ale teatrului. Eseurile lui, confesiunile sunt de-o frumusețe și-o eleganță desăvârșită te cuceresc prin seriozitate, profunzime și candoare. E un înțelept al teatrului, al artei în general. Autor de filme, de scenarii, de spectacole radiofonice. A montat peste o sută de spectacole. A
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îl împinge pe eroul nostru să pătrundă totul cu energia disperării. Și asta explică multe. Întrebarea e când se va opri și unde se va opri. Cine a atins sublimul nu mai poate da înapoi. Un răspuns ar fi în confesiunea sa despre copilărie. Citind-o, îți dai seama că acest creator, încordat ca un arc, a rămas un copil cu visul de a călători printre stele. Ajungem iar la Eminescu "Magul-călător în stele", sau la celebrul "Micul Prinț" al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-l imaginează îndepărtează rugozitățile realității cotidiene, pentru a se împlini prin ceea ce arta are mai profund, adică prin Viața cu înălțările, cu prăbușirile ei. Iar metaforele la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat la întâmplare: Multe etape ale copilăriei mi s-au sădit în memorie, cum altele m-au însoțit lungi perioade, până când
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
proiectată cu energie într-un univers terifiant, închis, apăsat de eticheta unui sistem opresiv, dar în egală măsură devine copleșitoare aventură existențială într-un spațiu misterios,pe un "pământ gol", unde omul "îngheață" sub un cer "care arde". Cu tensiunea confesiunii, cu o izbucnire temperamentală îndeobște întâlnită în lirică, reprezentația preia un breviar de teme dezbătute, revendicate de literatura postexistențialistă, postbegkettiană, topindu-le într-o formulă proprie, ce are darul să potențeze convingător trama epică a piesei, înglobând radiografia conștiinței lui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a putea trăi în iluzie neabdicând de la realitate, dar sfidându-i violența opresivă. Șansa unei întâlniri cu prietenii este poate ultima încredere în ceea ce tăinuim în noi, și, tăinuind, trebuie odată să și împărtășim. Lumea n-are nevoie de o confesiune de moment, lumea simte și așteaptă acel ceva misterios care ar putea trimite din nou viața spre o matcă a încrederii. Acel ceva nu există, dar teatrul, arta, cultura, spriritul pot să-l nască. Adică, putem trăi, putem să obligăm
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
e frică să nu mor degeaba, și, în orice caz, dacă acest lucru se va întâmpla, aș vrea să nu mor urât, aș vrea să nu horcăie nimic înlăuntrul meu, ci să suspine. Pentru acest suspin mai cred în teatru. "Confesiune" înregistrată de Ileana Popovici 1990 Nesiguranța este acea forță care ne obligă să încercăm Stimate Alexa Visarion, ne întâlnim exact când se împlinesc trei luni de la Revoluție. Nu se poate să nu începem convorbirea noastră de la acest subiect pentru că ați
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îndrăgostit de o colegă, Doina, iubire curată, adâncă, de neuitat. Profesoarele de română, franceză, rusă și latină, doamnele Droitter, Andrieș, Popovici, Merescu, Motilică și Schifter, au fost, sunt și vor fi pentru totdeauna noblețea începutului meu artistic. Într-una dintre confesiunile dvs. regăsim următorul pasaj: "Nu pot să exist decât dacă ard până la capăt". Ce reprezintă această ardere care vă definește felul de a fi și de a vă exprima în universul teatralității? Știu că nu știu, știu atunci când nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de expresie și expurgare pentru prea plinul său tenebros, dar și un calus reparator al dureroaselor lui fisuri. Cât privește pe adulții victimizați, și ei pot apela, cu reale beneficii tămăduitoare, de obturare a breșelor interioare, la diverse activități creative. Confesiunea prin viu grai (adresată unei persoane de încredere) sau realizată în scris (prin intermediul unui jurnal intim), sunt de asemenea binevenite. Chiar dacă memoria umană este o „oglindă spartă”, care restituie doar frânturi de amintire, cum nota O. Paler (2010), întreținerea unui
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
o bună strategie de supraviețuire după o experiență traumatică. Pe această cale, suferința este scoasă la suprafață și încredințată paginii de jurnal, ceea ce provoacă un autentic catharsis și aduce măcar pentru moment un dram de distanțare și tămăduire. Când destinatarul confesiunii este o altă persoană, apare o particularitate (Cyrulnik, 2006, p. 220), deoarece atunci când te predai tribunalului altuia, într-un fel nu îți mai aparții căci desecretizându-te, te supui celuilalt și devii vulnerabil. Dar, în același timp, îl implici pe acesta
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]