8,826 matches
-
devine estetică. Dar tot ce atingem ar trebui să devină morală. Singurătatea vrea să se decidă Între indiferență și Întrebări. Și, dealtminteri, nu detaliile șederii mele aici vreau să le consemnez, ci exigențele acestei dileme. Sfinxul grec a fost adesea confundat cu leii ciudați care păzesc piramidele sau decorează intrările În templele egiptene și care nu se tem de deșert, dimpotrivă, Îi surîd. În spatele lui Oedip, sfinxul culcat pe nisip lîngă mormintele faraonilor zîmbește cu gura slută și divină. Destinul oricărui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
amintirilor? O fugă din abstract În concret? Punctul de unde un destin eronat poate relua totul de la capăt? Credința cea mai adîncă din noi, pe care nici o rătăcire n-o poate șterge? Singurătatea cea mai curată În care ochii noștri se confundă cu ochii sfinxului? Teama de vid, de vag și confuz? Plăcerea de a spune: nu sînt ca Ganimede În ghearele vulturului, suspendat În gol!? Curajul de a spune: iată un lucru pe care nu l-am trădat niciodată!? Sau pur
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
el, și nu-mi place să privesc În urmă, abandonez depărtării trecutul meu cum pasărea pentru a zbura Își părăsește umbra. Orice bucurie ne așteaptă vrea sa găsească cuibul gol, să fie singură. Menalque repetă astfel filosofia lui Tezeu. El confundă a nu mai fi cu a nu fi fost niciodată și Își Închipuie că amintindu-și Împiedică viitorul să sosească. În chiar argumentele sale apare vizibilă Înfrîngerea lor. A te asemăna cu apa izvorului Ameles care nu se putea păstra
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
face să sufăr și mă Împiedică să capăt nepăsarea stîncii. Așteptîndu-l, cu ochii la cer, mă gîndesc de multe ori că un zeu mai șiret m-ar fi lăsat pe vîrful muntelui să adorm obosit de lumină. M-aș fi confundat Încet cu stînca mea. Aș fi luat culoarea ei. Și Într-o bună zi buzele mele cenușii ca piatra ar fi surîs, semn că am fost Înfrînt, m-am lepădat de oamenii cărora le-am dat focul și m-am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că zeul nostru are o față veselă și alta dureroasă. O, de cîte ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei de pornire. Întreaga aventură constă În a Închide cercul, mai ales că Pygmalion vrea această operă nu pentru a se exprima pe sine, ci pentru sine. În fapt, În clipa cînd pieptul Galateii tresaltă la prima respirație
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
s-au acoperit de pîclă: Iason, LÎna de aur este În mîinile tale! Si dacă vrei totuși să pleci, pentru că sîngele clocotește În tine, măcar nu te grăbi să transformi speranța În amintire! Nu zori corabia! Și ferește-te să confunzi iubirea cu crima! Amintirile vor fi mai Încăpățînate decît aceste stînci pe care le spală marea... CÎți ani au trecut de-atunci? Nu mai sînt decît țărmul pe care stau și amintirile care mă caută. Iar Colchida e undeva departe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cîndva, În insula nimfei Calypso a ezitat, apoi a vrut să guste din planta lotofagilor, Însă toate acestea sînt acum foarte departe, el se află pe țărmul pe care și l-a dorit, la care a visat, unde memoria se confundă cu el Însuși; n-a crezut niciodată În zei, cu excepția Mnemosynei, iar În fața mării și-a adus totdeauna aminte, iubind-o ca și pe Calypso, că el este omul unui țărm; ceea ce contează acum este să ducă pînă la capăt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Oedip; În momentul În care Își aduce aminte totul din nou. Cunosc riscul Întîrzieni. După ce iubim ceva nu mai putem vorbi despre o iubire abstractă. Nici despre o mare abstractă, după ce-am stat aici... Ghicesc În zare marea, aproape confundată cu norii Îmbibați de apă. Și mă domină gîndul ca stînd aici am aflat mai ales cît de mult Îmi e necesară realitatea din care boala m-a scos temporar. Sentimentele mele s-au Însoțit aici cu balansul mării, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu a fost minimalist, dar nimeni nu l-ar așeza în altă Șerban parte decât la ”autori”.) Cred că deosebirea esențială ține de autenticitatea (și/sau originalitatea) demersului. Ca regulă generală, un blockbuster este rezultatul aplicării unei rețete, deci se confundă cu filmul hollywoodian. într-un astfel de caz, contează mai puțin sau chiar deloc autenticitatea și originalitatea, ci tocmai fidelitatea față de rețeta originară. Evident, aplicarea tale quale a unei rețete nu asigură automat succesul masiv de public : dacă ar fi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală : pasul de la persoana I la poezie a fost trecut cu dezinvoltură, producând versiuni tragic ridicole ale stilului tarkovskian. Exemplele sunt prea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
o lume care pare a-și fi pierdut punctele cardinale. În acest context, drumul cărții spre cititor devine sinuos, labirintic aproape, cu atat mai mult, cu cat scriitorii înșiși nu mai simt dulcea povară a responsabilității artistice. Opera literară este confundată, de cele mai multe ori, cu o scriitura descentrata, orientată mai mult spre exprimarea unei subiectivități intenționat șocante, spre respectarea regulilor de realizare a unei creații, iar nu spre surprinderea vieții, astfel încât comunicarea cu cititorii este anulată. Sincronizarea în forme aberante cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aspru dar un aer limpede. În loc de aceste vorbe frumoase, palmele mele umede, sudoarea năclăind părul. Nu mă puteam mișcă de la fereastra, sângele urca, tâmplele mi se desfăceau încet : puteam să și glumesc : poate, în sfârșit, voi pătrunde << înăuntru >>”. Naratorul, Viziru, confundă realitatea imaginației cu visul și poartă dialoguri aparente cu personaje cum ar fi Antipa. Cu acesta ar avea un contract. Personajul îi da explicații naratorului despre trăirile, percepțiile acestuia din urmă, ca și cum ar fi pătruns în sufletul lui. Se realizează
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
În cenușiul anilor anterevoluționari, când ziarele și cele două ore de televiziune glorificau performanțele iluzorii ale socialismului "multilateral dezvoltat", puțini scriitori și-au păstrat cu adevărat luciditatea. Triumful era forma de exprimare și elogiul nemăsurat ducea la sațietate. Valorile se confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînerul alb, ca de fildeș, puse de Livia pe masă, pentru micul dejun. Unde naiba am mai văzut cuțitele astea?!", mă întreb, privind cum în albul mînerului se pierd cîteva firișoare negre, ca niște vene. În viață! rîde Livia. Domnul confundă viața cu literatura scrisă de dumnealui în parfum de vodcă și aburi de cafea. Ca după aceea să vină pe la miezul nopții la urgență, să-i fac calciu bromat, că i se deranjase tensiunea. Literatura aceea, indiferent cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să pot introduce aceleași cuvinte: "tu", "voi", "măi cutare". Așa s-a întîmplat cu un inginer de la sectorul mecanic. După cîțiva de "tu" și "măi", interlocutorul s-a oprit și mi-a spus: Măi Vlădene, am impresia că mă confunzi... Nu, măi Tudore, de ce să te confund? De unde și pînă unde mă iei cu "tu" și "măi"?! Ce, sînt de-o seamă cu tine? ! Da' eu sînt de-o seamă cu tine?! Că tu ai început-o cu "tu" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
voi", "măi cutare". Așa s-a întîmplat cu un inginer de la sectorul mecanic. După cîțiva de "tu" și "măi", interlocutorul s-a oprit și mi-a spus: Măi Vlădene, am impresia că mă confunzi... Nu, măi Tudore, de ce să te confund? De unde și pînă unde mă iei cu "tu" și "măi"?! Ce, sînt de-o seamă cu tine? ! Da' eu sînt de-o seamă cu tine?! Că tu ai început-o cu "tu" și "măi", ca pe maidan... Tipul a trîntit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
punct vieții de burlac. Eu îmi închipui, iar tu știi, cu siguranță, că familia îți aduce în suflet un anume echilibru... Graur vrea să-mi întindă mîna, dar rămîne la jumătatea gestului, cu degetul arătător spre mine. Ai grijă: nu confunda echilibrul din familie cu împăcarea de sine. Peste zece ani, cînd ne-om întîlni, n-aș vrea să te descopăr împăcat cu tine însuți și cu toți. Asta în cazul că vei continua să scrii... Îmi întinde mîna, mă lovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
evreilor, de fapt, li se impune. În 1650, Dieta nobilimii maghiare hotărăște la Alba Iulia, În numele principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, obligativitatea ca evreii și grecii stabiliți În Transilvania să poarte „haine potrivit stării lor”, pentru a nu se confunda cu ungurii și, mai ales, cu militarii unguri : „Evreii să poarte haine evreiești, grecii haine grecești ; să nu umble În haine militare ungurești, sub pedeapsa de 200 de florinți” <endnote id="(5, p. 100)"/>. Peste aproape un secol, În 1741
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să-i confunde ?” Filozoful nu regretă atât că „prietenii noștri evrei [...] vor avea de suferit de la mișcarea legionară”, cât faptul că lor „le este interzis să vadă [...] tot ce e purtător de adevăr În legionarism”. Cu alte cuvinte, evreul ar fi orb nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(161, pp. 104-105 ; 35, pp. 141-148 ; 14, pp. 166-259 ; 578, p. 33)"/>. Faptul că În „Cartea solomonarului” apăreau descântece și formule magice scrise cu diverse caractere exotice, inclusiv cu „slove jidovești”, i-a făcut pe țăranii români să o confunde cu cărțile de rugăciune pe care le vedeau la evrei. Astfel, În zona Bucovinei, se credea că „taina școlii de solomonărit o știu numai jidovii, din cartea din care se roagă ei toamna, la sărbătoarea lor cea mare”. Ca atare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-o duc la Viișoara. La această dată, sigur veți fi acasă. Dacă și pe 19 august sunteți; pe 14 august trimite-mi la Viișoara, com. Tg. Trotuș (în fața numelui scrie și Prof., am un tiz și ce ușor sunt confundați profesorii!), o c[arte ] p[oștală] și anunță-ne. Multă sănătate copiilor, doamnei și ție din partea nașei și a mea. Mihai Drăgan P.S. Privitor la problema aceea, cînd ne vedem... Deci nu trimite prin poștă. Colaborarea o reiau din septembrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
j. Rechiziții cu bani pentru armată Obiceiul rechizițiilor diferitelor furnituri necesare forțelor militare pe timp de război a fost valabil până la cea de-a doua conflagrație mondială pe care am resimțit-o și noi din plin. Totuși, rechiziția nu trebuie confundată cu confiscarea sau chiar cu jefuirea deoarece această formă de aprovizionare a armatei era plătită, chiar dacă nu pe loc. Mai poate fi adăugat faptul că rechiziția funcționa În baza unei legi și nu era chiar benevolă, spre deosebire de „ofrandă” sau „donație
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că În această dispută fuseseră angrenați și „...membrii de partid depe ulița evreească”. Mai departe, evocase subțirimea funcționărească evreiască scriind că „...la Prefectură avem 3, la oficiul economic - 3, la Primărie - 3 și unul la Poliție”. o. „A nu se confunda partidul cu unele elemente ale sale” Până ce comuniștii vor trece la deratizarea, dezinsecția și dzinfecția formațiunii lor politice, fuseseră nevoiți să primească În rândurile lor chiar și cele mai declasate elemente ale societății românești postbelice precum: hoți, tâlhari, asasini, violatori
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
un orizont politic just și mai cu seamă nu am făcut cunoscut punctul de vedere al Partidului În privința naționalităților așa cum a fost expus de tov. Gheorghiu Dej. Nu am lămurit massele asupra unor probleme ce le frământă și a nu confunda partidul cu unele elemente din partid (subl.În orig.) care oricând pot foarte lesne greși. Nu am căutat ca să antrenăm la muncă massele ci ne-am mulțumit cu o Întrunire sau o ședință”. Cavalcada auto-acuzelor a continuat cu și mai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]