8,430 matches
-
câteva versuri din creația oamenilor simpli (găsite prin cine știe ce culegere), „...din care cîteva cu vădită tentă naționalistă”, după cum explicase Necula: „Pe măsura lui sînt și armele, căci,/ Iancu pleacă din Abrud/ Unde-i aurul cel mult,/ Cu sabie de trei coți/ Să taie ungurii toți (subl.În orig.)”. Cenzorul sugerase redacției eliminarea ultimului vers dar, „Aceasta a renunțat la Întreg textul citat”. Probabil, zicem noi, din cauză că printre harnicii ziariști nimeni nu avea veleități lirice ca să-și spargă capul cu ele. Multe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tentă de naționalism”. Exemplul cel mai bun Îl găsise inserat În paginile cotidianului județean „Vremea nouă” și ele sunau așa: „Pe măsura lui sînt și armele sale/ Iancu pleacă din Abrud/ Unde-i aurul cel mult/ Cu sabia de trei coți/ Să taie ungurii toți”. Păcat că nu s-a și Întâmplat, riscăm noi să fim acuzați În anul 2013 de prea mult patriotism... d.t. Tovarăși profesori, nu vă dați mari, că nu se cade! Pe 28 decembrie 1972, șeful
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fost rănit încă din prima zi de luptă, pe 2 iulie 1941. S-a refăcut însă repede, iar în toamna aceluiași an a fost rănit pentru a doua oară, în luptele de la Odessa. În 1942, fiind rănit în luptele de la Cotul Donului, a fost luat prizonier la ruși. Într-un spital rusesc a fost operat la piciorul stâng, rămânând definitiv cu o scurtime de trei centimetri. În prizonierat a ajuns până la poalele munților Urali. Nu a scăpat din lagărele sovietice decât
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
III-a și Meritul agricol clasa a III-a, iar activitatea didactică i-a fost răsplătită prin “Gradația de merit”. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost concentrat sau mobilizat cu intermitențe pe front, participând la luptele de la Cotul Donului, Oarba de Mureș și cele din Munții Tatra, fiind rănit, în aprilie 1945, în Moravia. Pentru actele sale de vitejie săvârșite pe front a fost decorat cu Ordinul Steaua României, clasa a V-a, cu spade și panglică de
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
văzut de când am plecat din oraș și singurele băi erau ori în râul din sat unde nu puteam folosi săpun ca să nu distrugem flora, ori în ligheanul din spatele casei, suficient de mic ca să nu putem spăla mai mult de un cot, la un moment dat. De cu seară Sandra ne dă la fiecare câte un borcănaș gol să colectăm proba a doua zi la trezire, pe stomacul gol. Nu putem să ne reținem un zâmbet, gândindu-ne cum unele lucruri par
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
văd vreo zece case la un loc și mi se spune că am ajuns în centru, unde este școala și trăiesc cam 15 familii. Continuăm pe râu, doar eu și încă două persoane rămase în canoe, apoi după încă un cot al râului ne apropiem de mal de unde se vede o căsuță frumoasă de lemn și barcagiul îmi spune că am ajuns. Văd o fată de vreo 16 ani studiindu-ne curioasă și pornind către noi, acompaniată de un fel de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care le-am avut de realizat, numai de la Dumnezeu le-am obținut (atât muncitorii, cât și lucrările, chiar dacă le-am obținut prin licitații, tot cu ajutorul Domnului le-am obținut). CAPITOLUL 1 BUZĂU - Așezare geografică și religioasă La poalele dealurilor, în cotul Carpaților de curbură, se află un oraș nu prea mare (aproximativ 135.000 locuitori) dar foarte interesant în privința diverselor confesiuni religioase care s-au dezvoltat aici de-a lungul timpului, în ciuda faptului că în acest oraș - Buzău - există o Episcopie
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
zis nimănui Puneți-vă pofta-n ...cui!! Și așa deodată Se termină a mea baladă Și rămân acum Pe-al cerului drum O turmă de miei Cu trei păstorei Fiindcă ceilalți doi Au plecat 'napoi, Iar cei ce dădeau din coate Și-au pierdut funcțiile toate Iar în încheiere Eu vă zic: La revedere Și-așteptați așa: Partea doua va urma! P.S. A urmat și partea doua, dar a fost prea dură ca să o pun în carte! (Și aceasta... a mai
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
politici, atacarea sediului M.I. etc) - sosesc la București. Minerii sunt imediat transportați cu autocamioanele în Piață Universității, unde se dedau la atrocități care vor îngrozi opinia publică internațională, aruncând România pentru câțiva ani de zile la colțul istoriei. Minerii arestează, cot la cot cu poliția, devastează Institutul de Arhitectură și Facultatea de Geologie. Li se spuseseră că acolo studenții ascundeau droguri. Scop în care minerilor li se arătase o pungă cu făină (după modelul xeroxului, care fabrică dolari la liberali). Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
sediului M.I. etc) - sosesc la București. Minerii sunt imediat transportați cu autocamioanele în Piață Universității, unde se dedau la atrocități care vor îngrozi opinia publică internațională, aruncând România pentru câțiva ani de zile la colțul istoriei. Minerii arestează, cot la cot cu poliția, devastează Institutul de Arhitectură și Facultatea de Geologie. Li se spuseseră că acolo studenții ascundeau droguri. Scop în care minerilor li se arătase o pungă cu făină (după modelul xeroxului, care fabrică dolari la liberali). Este arestat de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
trebuie să se poarte copiii cu cei care le-au dat viață și i-au crescut ca să ajungă și ei în rândul oamenilor. Cred că așa e frumos și se cuvine.” Bunica Ruxanda care stătea pe pat, se sprijini în cot și cu ochii înlăcrimați i se adresă : „Marie, te cunosc de când ai venit în casa noastră, ca noră, cu câtă dragoste ai avut grijă de noi, mai mult decât fetele noastre. Ceea ce v-am dat noi este doar o mică
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pierdut rostul la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca eu, domnul sosit în vizită, să muncesc cot la cot cu el. Mergem sus la locul de muncă. Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei 20 de ani ai mei m-au ajutat să țin pasul față de gazdă și de tovarășii lui de muncă. Și eu și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca eu, domnul sosit în vizită, să muncesc cot la cot cu el. Mergem sus la locul de muncă. Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei 20 de ani ai mei m-au ajutat să țin pasul față de gazdă și de tovarășii lui de muncă. Și eu și gazda mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dreaptă îmi zboară razant 2-3 metri în fața mea. Momentan am falsa impresie că m-am împiedicat într-un rug de mure. Mă uit să văd ce s-a întâmplat, dau să merg mai departe, dar brațul stâng atins în articulația cotului nu mai vrea să mă asculte. Momentan nu simt nici o durere, dau să merg mai departe, dar nu se mai poate, apoi durerea arzătoare mă pune în imposibilitate de a mai continua. Un foc tot mai intens ne oprește lipiți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două ore continuu să transmit ordine scurte privind consolidarea poziției pe care ne aflam. Cu tot pansamentul aplicat pe rană, sângele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două ore continuu să transmit ordine scurte privind consolidarea poziției pe care ne aflam. Cu tot pansamentul aplicat pe rană, sângele se scurge din cotul zdrobit! Cu timpul simt că tremur de frig și-mi dau seama că pierderea accentuată și continuă a sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
accentuată și continuă a sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea tot mai accentuată a corpului, mă ridic din groapa ce mă adăpostise și, în cotul drept și în genunchi încep a mă târî undeva, spre înapoi... Puțin după aceea sunt prins într-un snop de armă automată... Mă fac una cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau mersul târâș spre spatele poziției, din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
alt pansament schimbat, urmat de discuția celor doi medici militari la care asistă un locotenent rănit, care mi-a spus după ce am ajuns la Spitalul Militar din Galați, că cei doi medici hotărâseră să-mi amputeze brațul stâng mult deasupra cotului zdrobit, întrucât apăruseră deja semnele unei cangrene. Mă aflam într-o stare foarte gravă, febră ridicată și eram într-o continuă agitație! Aș fi vrut să plec de acolo oricum! În seara celei de a treia zi de Paști, la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2000. Tot atunci și după aceea am gândit și am analizat acel moment al rănirii mele. Făcusem un salt înainte cu viteza mărită a unui arc foarte comprimat. Glonțul ucigaș calculat să-mi străpungă corpul m-a atins în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede înainte, mi-a fost salvarea. În cei aproape șapte ani cât am fost militar vorbeam ostașilor mei despre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și mai departe... Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză și ne balansează tot mai tare. Brațul stâng, aflat într-un ghips până la vârful degetelor, scapătă din fașa de care era legat și mi se frânge din nou cotul. Un instantaneu țipăt de durere și până la Brașov temperatura corpului depășește 380, iar la Făgăraș ajung în situația de a nu mai fi transportabil pe mai departe. În stare gravă sunt coborât din trenul sanitar și lăsat ca pacient al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de lângă Râmnic. Rămân o noapte în Râmnic la o cunoștință, care m-a scutit de a mai merge la fața locului, deoarece a dat un telefon la o persoană cunoscută, de la care am aflat de dispariția colegului Goleanu Gh., la Cotul Donului. Altă tragedie! De aici telefonez la Focșani după alt coleg, despre care aflu că lipsește momentan din localitate și merg cu trenul prin Mărășești în căutarea altui coleg. Îl căutasem pe la băile Călimănești - după o informație - și el se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ori zodia în care m-am născut? Aceeași zodie cu a tatălui meu care a luat parte la Primul mare Război Mondial și n-a avut nici o cât de mică zgârietură. Eu m-am ales cu o mână ruptă din cot, pentru care am fost ostracizat și arătat cu degetul, fiindcă fusesem rănit în Răsărit. Mi-am ascuns cât am putut această invaliditate și de autorități, dar și de cei care mă înconjurau, fiindcă nu voiam să inspir mila nimănui! Nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-am revenit. Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Atunci am fost pus în fața unui potențial pericol și a fost leacul contra spaimei de moarte de mai târziu! În ultima acțiune din război mergeam spre inamic și n-am simțit spaima morții, deoarece am simțit apropiat cotul ostașilor mei, cotul acelora pe care i am instruit și i-am pregătit pentru momentul suprem! Am privit totul cu liniște, cu seninătate și acceptasem sacrificiul suprem în ceasul acela de grea cumpănă pentru mine și pentru Țară! A fost un moment de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
exteriorul comunei Pantelimon se aflau două unități militare. De acolo trăgeau fără încetare". Da! Era Bateria I de la Divizion. "Norocul nostru a fost că se aflau la o oarecare distanță. Ne-am culcat imediat la pământ, ne-am târât pe coate și ne-am adăpostit pe unde am putut". Ei erau în fața cimitirului pe când Bateria I era în spatele acestuia, gard în gard. M. M.: Pe astea cine le-a organizat? S. B.: Au spus că au primit ordin de la Militaru. M.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]