6,658 matches
-
valorilor păgânismului muribund, făcând din el instrumentul acelei reacții extreme față de creștinismul triumfător care, după efemera paranteză iuliană, urma să dea greș În scopurile ei. b) Isisxe "Isis" și zeitățile ciclului egiptean Când Herodot (secolul al V-lea Î.Hr.), curios observator al cutumelor și obiceiurilor popoarelor barbare, notează că „nu toți egiptenii Îi cinstesc În același fel pe aceiași zei, În afară de Isisxe "Isis" și Osirisxe "Osiris", despre care spun că ar fi Dionysosxe "Dionysos"; pe aceștia În schimb Îi venerează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu numai că duce la formarea unui stil creativ de rezolvare a problemelor, dar are efecte și asupra dezvoltării personalității elevilor. Elevul se obișnuiește să abordeze fără teamă problemele, să le analizeze și să le rezolve. Este stimulat să devină curios și deschis, să îndeplinească cu plăcere sarcinile. Nu mai puțin important este și impactul în planul relațiilor interpersonale. Elevii învață să-și cunoască propriile capacități și să le compare cu ale celorlalți colegi din clasă, capătă încredere în forțele proprii
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Claudia INOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93135]
-
1976) nota importanța rezultatului lui Arrow: „Subiectul a debutat cu ceea ce a părut o problemă minoră legată de regula majorității (intranzitivitatea - vezi Condorcet). „Este doar o curiozitate matematică” au spus unii [Dahl și Lindblom, 1953, p. 422]. Totuși, intrigați și curioși în privința acestei mici crăpături, cercetătorii nu au dezarmat în fața posibilei irelevanțe a problemei și au început să îi acorde din ce în ce mai multă atenție. Ceea ce au descoperit, pare acum a fi o cavernă gigantică în care cad aproape toate ideile noastre despre
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cu atîta mîndrie afirma, un "om al secolului al XIX-lea"16. Somerset Maugham scria undeva: "Uneori, un om supraviețuiește timp de o perioadă considerabilă dintr-o epocă în care își avea locul într-una străină lui, și atunci celor curioși li se oferă unul dintre cele mai neobișnuite spectacole din comedia umană". În ultimul deceniu al vieții sale, Iorga a oferit de multe ori un asemenea spectacol. Înainte de aceasta i se spunea în mod curent "Apostolul", iar alteori "profesorul națiunii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un Comitet Internațional pentru o Uniune Vamală Europeană. Trei ani mai târziu, un secretar de stat din Ministerul de Externe britanic se declara „stupefiat” de amploarea interesului continental pentru ideea paneuropeană. Mai concret, primul război mondial a reușit, În mod curios, să-i facă pe francezi și germani să realizeze cât de mult depind unii de alții. După ce confuzia postbelică s-a risipit, iar Parisul a abandonat eforturile inutile de a smulge Germaniei reparații de război, În 1926, Franța, Germania, Luxemburg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Hrușciov. Erau mai ieftine decât armele convenționale și Îi permiteau să mențină relații bune cu industria grea și de apărare, deturnând În același timp resurse spre producția de bunuri de consum. În plus, după cum vor constata ambele părți, aveau efectul curios de a diminua riscul unui război major. Din cauza armelor nucleare, Moscova și Washingtonul erau mai agresive În aparență - era important să pară pregătite și capabile să le folosească -, dar mult mai temperate În realitate. Pentru americani, ele mai prezentau un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Berlin: aproximativ 16% din populația țării. Celor cu studii (viitorul Germaniei de Est) li s-au alăturat mii de țărani care au fugit de colectivizare În 1952 și muncitori care au abandonat regimul după represiunea violentă din iunie 1953. Statutul curios al Berlinului era așadar o rușine publică, un dezastru pentru imaginea regimului comunist din Germania de Est. În decembrie 1959, amabsadorul sovietic În RDG comunica plin de tact Moscovei că „prezența În Berlin a unei frontiere deschise și, ca să spunem
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-au limitat la negocieri colective, managementul cererii și diverse predici. Pentru un stat care naționalizase arii vaste ale economiei după 1945 și care a fost până În 1970 responsabil de cheltuirea a 47% din PNB, această prudență pare un paradox curios. Dar statul britanic, deși deținea sau administra mare parte din sectoarele de transport, medical, educațional și de comunicații, nu s-a lăudat niciodată cu vreo ambiție strategică de ansamblu la nivel național; În practică, economia a fost lăsată pe seama propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
promiteau să liberalizeze economia fără a renunța la un sistem just de servicii și recompense. Impozitul progresiv și asigurarea medicală universală au fost aplaudate de britanici nu pentru că erau „socialiste”, ci pentru că le păreau instinctiv mai drepte. În mod similar, curiosul efect regresiv al sistemului britanic de alocații și servicii cu valoare fixă - care avantaja exagerat clasa de mijloc - părea acceptabil pentru cei mai mulți fiindcă era, cel puțin În aparență, egalitarist. Cea mai importantă reformă a guvernului laburist În anii ’60 - introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
abține să nu remarce că unii dintre comuniștii prezenți acolo erau aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția pe care acum o proslăveau. și acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei din comunism a fost, În mod curios, opera comuniștilor: abia În iunie, imitând cu bună știință precedentul polonez, ei au convocat convorbiri la masa rotundă cu partidele de opoziție. Gest care a stârnit un oarecare scepticism În rândurile maghiarilor anticomuniști: pentru ei, reînvierea lui Nagy, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prăbușea, Albania, Bulgaria, Grecia și chiar Turcia puteau fi implicate Într-un conflict. Abuzurile permanente - masacrele - lui Miloševiæ asupra albanezilor din Kosovo i-au atras așadar inevitabil condamnarea din partea statelor occidentale, care În cele din urmă au intervenit. În mod curios, se pare că el nu a anticipat acest lucru, În ciuda avertismentelor În serie primite În vara anului 1998 din partea secretarului de stat american Madeleine Albright (care a spus că Miloševiæ va fi „personal răspunzător”), a președintelui francez Jacques Chirac și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era de partea Partidului Comunist (nereformat și perfect legal), ce rămânea, cu cei 160.000 de membri ai săi, cea mai mare formațiune politică din țară. XXIItc "XXII" Vechea Europă - și cea Nouătc "Vechea Europă - și cea Nouă" În mod curios, Europa pare incapabilă să ia măsuri decisive la ea acasă. Richard Holbrooke Si c’était à refaire, je commencerais par la culture. („Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș Începe cu cultura.”) Jean Monnet E perfect posibil să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capăt, aș Începe cu cultura.”) Jean Monnet E perfect posibil să unești oricât de mulți oameni Într-un sentiment de iubire, câtă vreme rămân În afară destui care să fie ținta agresivității celor dintâi. Sigmund Freud Cum se explică această curioasă combinație Între șomajul cronic a 11% din populație și sentimentul general de prosperitate relativă al celorlalți? Beatrice Webb (1925) Dispoziția scizionară a anilor ’90 nu se limita la țările din fostul bloc comunist. În Vest se manifesta aceeași dorință de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legată de Anglia prin Actul Unirii din 1707, a fost dintotdeauna un teritoriu aparte. Conștiința ei de sine se bazează nu atât pe distincții lingvistice sau religioase, care (deși reale) au devenit secundare pentru cei mai mulți locuitori, cât pe un melanj curios de superioritate și resentiment. Căci, așa cum mulți dintre clasicii literaturii engleze moderne sunt de fapt irlandezi, mulți dintre corifeii gândirii sociale și politice de limbă engleză din secolul al XVIII-lea Încoace (David Hume, Adam Smith, John Stuart Mill ș.a.
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dacă am putea cerne semnele vremii noastre și, știindu-i părțile bune și pe cele rele, să ne croim cu chibzuință un loc Într-Însa. Haideți, În loc să scrutăm În van zarea Întunecată, să privim calm Împrejur, doar puțin, la scena curioasă pe care ne aflăm. Thomas Carlyle Creatorul Europei a făcut-o mică și chiar a sfărâmat-o În părticele, pentru ca noi să ne găsim bucuria nu În mărime, ci În diversitate. Karel Åapek În Europa eram asiatici, pe când În Asia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră tendințelor din presa scrisă, reducând mult proporția știrilor externe. În consecință, televiziunea europeană prezenta la sfârșitul secolului XX un paradox curios. Programele de divertisment variau foarte puțin de la o țară la alta: constantele programului, de la un capăt la altul al continentului, erau comediile și filmele străine, „reality show-urile”, jocurile și concursurile. Diferea doar traducerea emisiunilor importate: dublate (În Italia), subtitrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și apoi să elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
printre constituenții esențiali ai unei școli românești de arte aplicate: Se va remarca imediat un caracter special datorat acestei influențe a Artei naționale românești de care am vorbit mai sus. Formulele acestor ornamente par să provină din Arta bizantină. Lucru curios, după o lungă eclipsă, aceste decoruri tradiționale au fost conservate, cine ar fi crezut? ... pe ouăle de Paști!"196. Oscar Spaethe realiza în spiritul revival-ului bizantin două lucrări, Fiat lux (1903) și Sfântă bizantină (1904). Ambele lucrări par să fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și sgronțuros, în crăpături, ca și în părțile lui netede, vedeam desenându-se figuri în gesturi de rugăciune, cavaleri medievali în zale, alergând pe cai repezi, oameni disperați ridicând mâinile spre cer; vedeam valuri, flăcări și o serie de motive curioase și fără legătură între ele, dar foarte sugestive"453. Pictorița descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta unei sensibilități care va ghida opțiunile artistice ulterioare. La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atitudini hieratice, după o coregrafie misterioasă. "Descoperisem la stânga urcând la etaj, o sală plină cu vitrine, în care stăteau înșirate rând la rând sute de mici bronzuri vechi pe piedestalele lor. Erau atât de originale aceste statuete cu formele lor curioase... Primitivismul lor, verva și spontaneitatea gesturilor, m-au făcut să înțeleg frumusețea viziunei decorative în sculptură. [...] Desenam, ca în atâtea rânduri, pe genunchi, pe o foiță ruptă din carnet, și cu un creion ciunt găsit în pungă: grupuri de personagii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Gauguin se manifestă în acest punct, Cecilia Cuțescu-Storck fiind la curent cu pictura acestuia. "Impresionistul Gauguin își urmărea ca un vizionar drumurile și visurile lui, inspirându-se din țări poetice, departe de civilizație, de unde culegea toată lumina și, din aspectele curioase ale locurilor și ale ființelor tahitiene, reda toată frumusețea exotică în tablourile lui"520. Inspirația pe care i-o oferă pictura tahitiană a lui Gauguin este ușor decelabilă. Cu ocazia expoziției românești de la Bruxelles din anul 1929, în articolul "O
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în timp ce cu cealaltă mână confidentul îi asigură un cerc protector. Această mâna pare pictată parcă după canonul iconografiei bizantine, întreaga scenă este organizată pentru a păstra atmosfera hieratică într-un nucleu dens. În spatele Salomeei se află un cortegiu de femei curioase, una dintre ele duce în mână un instrument cu corzi, sugerând faptul că prețul acestui cap este dansul pe care fiica Herodiadei îl oferise lubricului tetrarh. În grația Salomeei putem bănui virtuți coregrafice, se distinge de toate celelalte personaje înveșmântate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al femeii fatale și al războiului sexelor, ci o posibilitate de expiere a păcatului, prin propria suferință. Personajul care duce lira se face ecou al acestei suferințe, pe chipul femeii se poate descifra tristețea. Celelalte personaje alcătuiesc un grup al curioșilor, un zid uman care dublează zidurile propriu-zise ale cetății și care închide perspectiva pentru o mai bună focalizare a prim planului, dar și orice posibilitate de retragere a Salomeei din fața ororii pe care o reprezintă capul supliciatului. Un alt tablou
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
locuirii. Relevant pentru universul decadent este acest complex habitațional prin care se realizează un transfer de personalitate, de substanță, între locuitor și locuință. Este ceea ce constată și Walter Pater pe filiera "filozofiei" spiritiste a lui Swedenborg, în capitolul " Două case curioase. Biserica din casa Ceciliei"" din Marius epicurianul: ""Casa în care ea trăiește, afirma scriitorul mistic german citat anterior, este a unui suflet ordonat, care nu viețuiește orbește înaintea ei, ci, dincolo de experiențele sale trecătoare, se reconstruiește și redecorează creând multe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unde ni se oferă o formulă plastică a caracteristicii esențiale a poeticii argheziene, care consistă pentru cei mai mulți dintre comentatori, În Îngemănarea echilibrată dintre autenticitatea unei inspirații viguroase și forța de prelucrare a unei tehnici artistice de o originalitate desăvârșită. Este curioasă reacția „stăpânului” la ascultarea cântecului de vioară: „... ascultând-o a jucat / Stăpânul ca un țap Înjunghiat”. Dar cântecul nu e de fapt, după cum versurile o arată fără echivoc, decât expresia cea mai directă a „durerii surde și amare” și de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]