KorAP: Find »[drukola/base=demografic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...265 266 267 ...269 >

6,725 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

chiar dacă plecarea lor a ușurat competiția locală pentru slujbe și locuințe. În 1973, banii expediați acasă de muncitorii din străinătate reprezentau 90% din câștigurile de export ale Turciei și 50% din câștigurile de export ale Greciei, Portugaliei și Iugoslaviei. Impactul demografic al acestor transferuri de populație a fost semnificativ. Deși imigranții erau oficial „temporari”, ei și-au părăsit casele definitiv. Ei nu se vor Întoarce decât eventual peste mulți ani, pentru a se pensiona. șapte milioane de italieni și-au părăsit

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
curând să fie televizat, de regulă În weekenduri. Doar tinerii ieșeau În număr mare. Iar gusturile lor În materie de divertisment Începeau să se schimbe. La sfârșitul anilor ’50, economia europeană a Început să resimtă serios impactul comercial al valului demografic. Mai Întâi s-au dezvoltat foarte mult produsele pentru bebeluși și copii: cărucioare, pătuțuri, scutece, mâncare și Îmbrăcăminte pentru copii, echipament sportiv, cărți, jocuri și jucării. A urmat expansiunea școlilor și serviciilor educaționale, dând naștere unei noi piețe de uniforme

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
inițiativă precum Legea reformei asigurărilor sociale din RFG (1957), care le garanta lucrătorilor o pensie În funcție de salariul avut În momentul pensionării și indexări ulterioare În funcție de costul vieții, avea să devină o povară insuportabilă pentru buget În noile circumstanțe economice și demografice. Privind retrospectiv, e limpede că egalizarea forțată a salariilor În Suedia social-democrată a redus economiile private, inhibând astfel investițiile viitoare. Era clar Încă de pe atunci că redistribuția efectuată de guvern și compensațiile sociale fixe Îi favorizau pe cei care știau

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
odinioară problematic) erau acum direct interesați de susținerea valorilor și instituțiilor statului democratic. Un câștig pentru social-democrați ca și pentru creștin-democrați, așa cum au sesizat ambele partide. și mai important, era o pierdere pentru fasciști și comuniști. Aceste schimbări reflectau transformările demografice deja menționate, dar și un nivel fără precedent de siguranță personală și o mobilitate socială și educațională sporită. Occidentalii erau acum mai puțin legați de locul, ocupația, nivelul de venit și clasa socială În care se născuseră, așa că nu se

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
durau aproximativ 20 de ani și luau sfârșit la moartea unuia dintre soți. La jumătatea anilor ’70, mariajele durau peste 35 de ani, iar dreptul la divorț era solicitat din ce În ce mai asiduu. Între timp, explozia postbelică a natalității (baby-boom) anihilase argumentele demografice Împotriva contracepției, făcând din opoziția răspicată a autorităților ecleziastice o poziție izolată. Tot mai puțini oameni participau la mesă În Europa de Vest. Indiferent de motive - mobilitatea geografică și socială a sătenilor până nu demult supuși, emanciparea politică a femeilor, declinul școlilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
resentimente și mai iritată de neajunsurile vremii. Un simptom pregnant al acestui paradox poate fi văzut - destul de concret - Într-un domeniu În care statul progresist din Est și din Vest era neobișnuit de activ: planificarea și lucrările publice. Împreună, creșterea demografică și urbanizarea rapidă care au urmat celui de-al doilea război mondial ridicau probleme fără precedent pentru planificatorii urbani. În Europa de Est, unde multe centre urbane fuseseră distruse sau pe jumătate părăsite În timpul războiului, douăzeci de milioane de oameni au migrat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de muncă. Ei erau astfel sortiți navetei cu mijloace de transport inadecvate - sau cu mașinile proaspăt cumpărate, care solicitau și mai mult infrastructura urbană. Dar urâțenia caracteristică arhitecturii urbane din Occident În acești ani nu poate fi atribuită numai presiunii demografice. „Noul Brutalism” (cum l-a botezat criticul de arhitectură Rayner Banham) nu era un accident sau o scăpare. În Germania de Vest, unde multe dintre orașele mari au fost reconstruite cu o lipsă șocantă de imaginație sau viziune, sau la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
spre sfârșitul anilor ’60 au atins amploarea maximă abia În deceniul următor. Iar geografia politică a deceniului e Înșelătoare: cele mai importante evenimente nu s-au produs Întotdeauna În cele mai cunoscute locuri. Spre mijlocul deceniului, impactul social al exploziei demografice postbelice se simțea pretutindeni. Europa era plină de tineri: În Franța anului 1968, populația cu vârste cuprinse Între 16 și 24 de ani era de 8 milioane, adică 16,1% din total. Altădată, o astfel de explozie ar fi restricționat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
necesare zilnic din oraș. Aspect crucial: deși erau În multe cazuri vechi de sute de ani, universitățile europene nu aveau fonduri proprii, finanțarea lor depinzând integral de oraș sau de stat. Pentru ca Învățământul superior să răspundă În timp util valului demografic care afecta deja școlile primare și secundare, inițiativa ar fi trebuit așadar să vină de la centru. În Marea Britanie și, În mai mică măsură, În Scandinavia s-au construit noi universități În zone „verzi”, la marginea orașelor de provincie: Colchester și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
doreau mai puțini - sau, cel puțin, voiau să aibă un cuvânt de spus. Cererile de acces la informația despre contracepție și la contraceptive datau din primii ani ai secolului XX, dar s-au accelerat la un deceniu după apogeul exploziei demografice. Association Maternité a apărut În Franța În 1956 pentru a cere drepturi contraceptive; patru ani mai târziu Îi succeda Mouvement Français pour le Planning Familial, schimbarea de nume indicând clar o evoluție a stării de spirit. Campania pentru diverse libertăți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
el „recunoaște și garantează dreptul la autonomie al naționalităților și regiunilor care o alcătuiesc și solidaritatea tuturor”. Statutele de autonomie aferente recunoșteau realitatea străveche a diversității lingvistice și a sentimentului regional În statul spaniol până atunci ultracentralizat: ele menționau importanța demografică disproporționată a Cataloniei În special și importanța tendinței autonomiste În țara Bascilor și Catalonia deopotrivă. Dar ce le era permis unora nu putea fi refuzat altora. În patru ani, Spania s-a divizat În 17 regiuni cu administrație proprie, fiecare

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
natalității va rămâne deasupra ratei mortalității: vor exista suficienți plătitori de impozite care să suporte perioada de pensie a părinților și bunicilor lor. Ambele prezumții erau acum puse sub semnul Întrebării, dar cea mai izbitoare se dovedea eroarea de calcul demografică. La Începutul anilor ’80, În Europa de Vest, numai Grecia sau Irlanda atingeau cota de Înlocuire a populației (2,1 copii per femeie). În RFG, cifra era de 1,4. În Italia avea să scadă și mai mult, În scurt timp: dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Uzbekistan și Tadjikistan -, populația crescuse cu peste 25% față de 1970. În decursul deceniului următor, dacă populația Ucrainei a crescut cu doar 4%, cea din Tadjikistan s-a mărit cu aproape 50%. Rusia europeană, se temeau conducătorii ei, era sub amenințarea demografică a minorităților interne: după cum a admis un Leonid Brejnev suferind la Congresul al XXVI-lea al partidului din februarie 1981, „chestiunea naționalităților” nu era rezolvată. Dacă ocupația Afganistanului s-ar fi soldat cu instalarea unui guvern stabil și prietenos la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
presus de toate, să câștige suficient timp pentru a propune un program de „reforme”. La urma urmei, Zidul a fost deschis cu același scop cu care fusese ridicat și Închis cu o generație În urmă: pentru a opri o hemoragie demografică. Această tactică disperată a avut succes În 1961 și, Într-un anumit sens, și În 1989: surprinzător de puțini est-germani au rămas În Berlinul de Vest sau au emigrat În Germania Federală odată ce au fost siguri că, dacă se Întorc

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sociale. Pentru naționaliștii sârbi, Kosovo avea o semnificație istorică: era ultima fortăreață a Serbiei medievale În calea oștirilor turcești și locul unei bătălii istorice În 1389. Pentru unii intelectuali și politicieni sârbi, preponderența albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare istorică - și amintea de faptul că În Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că pierd teren În defavoarea minorităților altădată supuse, care beneficiaseră de egalitatea federală aplicată riguros de Tito4. Kosovo era deci

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nici pe departe statul-națiune cel mai mic sau cel mai sărac. Dar nu se știe dacă majoritatea scoțienilor, după ce și-au asigurat o oarecare aparență de independență și ceva din substanța ei, țin să meargă mai departe. Constrângerile geografice și demografice, precum și lipsa de resurse naturale care au făcut Scoția dependentă de Regatul Unit sunt neschimbate; iar la sfârșitul anilor ’90, În Scoția, ca peste tot, naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se poate spune despre descendenții emigranților scoțieni

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ar fi simplificat - În timp - sistemul prea Încărcat de reprezentare națională la vârf, În Comisie; În Consiliul Europei, el propunea un sistem de vot care s-a dovedit, după unele negocieri, acceptabil pentru toată lumea și echitabil din punct de vedere demografic. Nu se știa dacă noile dispoziții vor asigura majorități clare În chestiunile dificile, cu atât mai mult cu cât pentru subiectele Într-adevăr controversate precum impozitarea sau apărarea s-a decis (la insistențele britanicilor, dar spre ușurarea nemărturisită a multor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În Londra și În sud-estul Angliei Între 1992 și 2002 a crescut cu 700.000; numărul real era Însă cu mult mai mare. Ca urmare, imigrația, deși descurajată continuu și controlată riguros În toată Europa Occidentală, era Încă un factor demografic major: o treime dintre copiii din cartierele londoneze sărace nu vorbeau engleza ca limbă maternă. E vorba despre copiii refugiaților („azilanți”, cum li se spunea În jargonul vremii, al căror număr explodase În urma războaielor iugoslave), dar și ai muncitorilor imigranți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
anumită „idee” de Europă (reiterată În varii convenții și tratate) ghidează Uniunea din care fac parte acum europenii, ea nu oferă decât o imagine parțială a vieții pe care o duc ei aici. Într-o eră a tranziției și reconfigurărilor demografice, europenii de astăzi sunt mai numeroși și mai eterogeni ca oricând. Orice descriere a situației lor de ansamblu la Începutul secolului XXI trebuie să constate În primul rând această varietate și să cartografieze contururile și hotarele Întrepătrunse ale identității și

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
nu continuitățile cu gloria de altădată - sau tragediile de demult -, ci mai degrabă discontinuitățile. Trecutul - trecutul revoluționar, trecutul țăranilor, trecutul lingvistic, dar mai presus de orice trecutul recent, de la Vichy la Alger - nu oferea soluții pentru viitor. Învinsă de transformările demografice și cele două generații de mobilitate sociogeografică, istoria Franței, odinioară impecabilă, părea gata să se șteargă din memoria națională. Teama de o eventuală dispariție a avut două efecte. Unul a fost diversificarea patrimoniului oficial: colecția de monumente și artefacte admirate

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
1 - nivelul minim mondial. Conform prognozei pentru 2040, multe țări europene se puteau aștepta ca populația lor să scadă cu o cincime, dacă nu mai mult. Nici una dintre explicațiile clasice pentru declinul fertilității nu se aplica acestui Început de criză demografică. țări sărace ca Moldova și țări bogate ca Danemarca se confuntau cu aceeași problemă. În țări catolice precum Italia sau Spania nu era neobișnuit ca tinerii (căsătoriți sau nu) să stea cu părinții până după 30 de ani; În Suedia

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din afara Europei, care majorau cifra populației totale și erau mult mai predispuși la procreație. În 1960, numai 1,3% din copiii născuți În Germania aveau un părinte străin; 40 de ani mai târziu, procentul era de 20%. De fapt, scena demografică europeană nu era foarte diferită de cea de peste Atlantic: la Începutul noului mileniu, rata natalității la americani scăzuse și ea sub nivelul de Înlocuire. Diferența este că numărul imigranților care intrau În SUA era atât de mare (iar printre ei

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
imigranților care intrau În SUA era atât de mare (iar printre ei se aflau atât de mulți adulți tineri), Încât se anticipa că, În viitor, fertilitatea totală În Statele Unite o va depăși sistematic pe cea din Europa. și, cu toate că scăderile demografice anunțau pe ambele continente probleme cu pensiile publice și alte angajamente În deceniile viitoare, sistemele de asistență socială din Europa erau incomparabil mai generoase și, astfel, mult mai periclitate. Dilema europenilor era cât se poate de limpede: ce se va

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
obligați să apeleze la sectorul privat pentru asigurări sociale. Toate aceste opțiuni implicau riscuri foarte mari din punct de vedere politic. Pentru mulți adepți ai pieței libere și critici ai statului asistențial european, principala problemă a Europei nu era scăderea demografică, ci rigiditatea economică. Gravă era nu insuficiența salariaților, pe moment sau În viitor, ci existența unor legi care garantau un salariu și un loc de muncă sau pensii și ajutoare de șomaj atât de mari, Încât oamenii nu aveau nici un

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
34 „Ideea de Europa” 685 igienă rasială 342 Iliescu, Ion 573, 626, 632, 637; recunoașterea participării la Holocaust 731-732, 754 INAS - vezi Institutul Național pentru Asistență Socială (INAS) independența Transnistriei 595-596 indexare a salariilor În funcție de inflație 423 India 258-259 indici demografici; În perioada postbelică 306-313; În secolul XXI 719; vezi și rata natalității industria constructoare de mașini 89 industria oțelului, dispariția 423 inflație 93, 418; rate În diferite țări 419-420; riscurile inflației 424 informatori 48 infracțiuni postbelice 48 Ingrao, Pietro 197

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]