7,752 matches
-
pe niște gângănii agitate, forfotind de zor și producând un zumzet de neînțeles, fad, prinși într-un ritual care, de sus, nu mai avea niciun sens. De fapt, nimic nu mai avea sens, s-a gândit Cristi imediat, văzând în depărtare mărețul Kiseleff cum devenise o simplă dungă trasată de un copil pe o hârtie. Toate mărunțișurile de zi cu zi, toate problemele, dar și succesele deopotrivă, cărora oamenii le dau atâta impor- tanță, erau brusc inutile. Toată eleganța și rafinamentul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Batignolles, am găsit discul ! Zaraza ! Și atunci, domnule, ți-am văzut mutrișoara ta aranjată și elegantă, să leșinăm și alta nu. Uite-l, mă, pe Vasile al nostru, care ne cânta pe stradă, să dormim liniștiți, când bubuiau tunurile la depărtare și nu mai știam care suntem vii și morți și unde ni-s ai noștri, chiar el e ! Două săptămâni am tot băut de bucurie ! Mergeam la cafenele și ne lăudam, ziceam : Ehe ! Cristian Vasile, qui chante Zaraza, est notre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Mare. Vin eu mâine la prânz și vă spun tot ce aflu. — Mâine-dimineață, mă, Mariane, unde te duci la ora asta ? Lumea doarme. — Acum trebuie să afle, cine știe în ce încurcătură s-a băgat maestrul, țipă el, deja în depărtare. — N-am întâlnit asemenea circ în viața mea, își pune Cornel mâinile în cap. Măi, dacă se ducea în pauză, poate se evita toată scena asta. — Îl înhățau direct din stradă, tot aia era. — Da, dar nu-l mai umileau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Zaraza. — Anunță-i că vin imediat, oftă Cristi, care voia să stea în liniște câteva clipe, să se bucure nespus de acea noapte calmă de iarnă a lui 1941, în care nu se auzeau niciun obuz și nicio rafală în depărtare. De luni bune nu mai fusese atâta pace. Doar viscolul șuiera puternic afară și un aer rece ca gheața intra pe sub corturi. În rest, niciun zbierăt, niciun ordin în seara aceea, nicio trupă trimisă pentru a inspecta zona ; după atâta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
concepției comuniste Încă În vigoare, „clasa muncitoare“. Bucureștiul a devenit un teren al Înfruntării Între manifestanții antiguvernamentali și trupe de șoc muncitorești aduse din Întreprinderi. Și-au făcut apariția și mineri, de la exploatările de cărbune din Valea Jiului (400 de km depărtare de București), avanpremieră a unor episoade penibile și sângeroase care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stare de veghe nu dura mai mult de treizeci de secunde, un montaj rapid care necesita totuși Klonopin: un atac asupra școlii, „Mi-e atât de frică“ șoptit pe telefonul mobil, sunetele seci, ca de artificii, auzindu-se undeva în depărtare, ricoșeul unui glonte care doboară la pământ un elev de clasa a doua, împușcăturile la întâmplare din biblioteca școlii, sângele împroșcat pe extemporalul neterminat, bălțile roșii formate pe linoleum, catedra năclăită cu viscere, profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
răspunsul imediat a fost negativ. Am stors încet chiloții și i-am întins pe balustradă, la uscat. Am sorbit din pahar, după care am dat peste cap o înghițitură mare. Am inspirat adânc și mi-am aruncat o privire în depărtare, spre pădure. Noaptea se scălda în întunecime, iar întunericul era amețitor. Sunetul vântului păru să se amplifice, când l-am văzut pe Victor stând din nou în picioare, privind fermecat spre pădure, vântul călduț vălurindu-i blana aurie. Am privit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan care mă putea scoate momentan din stupoarea mea. În depărtare soarele ricoșa din domul clădirii artelor, iar cerul începea să se întunece. Vara indiană se evapora rapid în dimineața aceea. Parcarea studenților era situată în spatele Hambarului și când am trecut pe sub arcada de metal de la intrare un val de greață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
prin mine până la epuizare. După ce mi-am revenit am început să scanez la întâmplare șirurile mașinilor parcate, iar teama frenetică s-a întors atunci când am simțit mirosul sărat al mării deși știam că Pacificul se afla la mii de mile depărtare, iar norii dădeau rapid cu spatele și ciorile zburau deasupra parcării nepavate, prăfuite. Mi se părea că temperatura scadea cu grade întregi în fiecare secundă și în timp ce mă uitam la cele aproximativ două sute de mașini din parcare am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am azvârlit păpușa pe câmp, unde a aterizat imobilă. Frunzele moarte săltau în briza care vălurea câmpul. Auzeam ropotul unui râu, sau erau valurile care se zdrobeau de țărm? Terby se pomeni imediat învăluit de un nor de muște. În depărtare păștea un cal - poate la treizeci de metri de unde stăteam - iar în momentul în care muștele s-au năpustit asupra păpușii calul și-a scuturat capul și a luat-o la galop mai departe pe câmp, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe cale de a se despica. Eram mahmur și mă durea tot trupul de parcă fusesem bătut și continuam să rod Klonopin în speranța că își va face efectul. Am aruncat o nouă privire câmpului care părea să mă privească și în depărtare am observat căpițele de fân și dincolo de căpițe se legăna un șir de palmieri. Un break bej coti în parcarea pustie și se opri lângă Range Rover. Robert Miller își făcu apariția, întâi burta, îmbrăcat în blugi roși și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai curând posibil, a venit răspunsul. Afară, stand în parcarea cu pietriș (care se transforma încet într-un covor de nisip de plajă), Miller a dat o serie de telefoane în timp ce eu priveam un nou șir de palmieri răsărind în depărtare. A venit după mine până la Four Seasons, unde un valet a parcat microbuzul lui Miller, iar când urcam în apartamentul de hotel ca să luăm cheile de la casă am discutat despre onorariul său. Dacă se dovedea că aveam o casă infestată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apropii de peretele din sticlă ce desparte sala de așteptare a aeroportului de lumea de afară. În stânga mea observ un terminal în jurul căruia se agită niște echipe tehnice, în dreapta se înalță un povârniș înalt, roșiatic, parcă retezat, pierzându-se în depărtare, acolo de unde se văd decolând și aterizând avioane. Pământul Spaniei, un loc aflat la limita dintre civilizații, între bătrâna Europă și Lumea Nouă de dincolo de Atlantic. Peste două ore, vom fi chiar pe muchia linsă de valurile marelui imperiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întregul traseu al Trenului Literaturii. Lisabona - cea mai vestică metropolă a Europei, succedând cu două ore mai târziu Bucureștiului, fus orar pe care îl împarte doar cu Londra - îți dă izbitoarea senzație de capăt de lume, un fior metafizic în fața depărtărilor pe care le deschide Oceanul. Tocmai de aceea ar fi fost preferabil să fi călătorit de la Est spre Vest, nu invers, cum au stabilit organizatorii - este și părerea colegilor mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze la Lisabona într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nord, o pajiște netedă, asemenea unui covor persan, în partea de est. Alei pitorești de plopi și carpeni deschid o priveliște adâncă, învăluită într-o ușoară pâclă, în care vezi sclipind la soare un viaduct întins peste râul Garonne. În depărtare, la limita ținutului Landes, o linie de chiparoși limitează podgoriile domeniului. Vizităm casa scriitorului în grupuri de 15 persoane, la intervale de aproximativ 20 de minute, cât durează excursia. Această ordine este supravegheată cu strictețe de Michel Pierre, întrucât turiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Parisului noaptea, contemplată de pe colina Montmartre, m-a impresionat mai mult. Priveliștile văzute din Turn au, în general, o stilistică previzibilă, clasicistă: Le Palais de Chaillot, școala militară și uriașul Câmp al lui Marte. Dar, curios detaliu, la nord, în depărtare, învăluite într-o pâclă, se văd building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
impresioniștii francezi, Matisse, Degas, Manet, Picasso, Gauguin, Rodin, pictură italiană din secolele timpurii... Celebrul tablou Madonna Litta al lui Leonardo da Vinci - o Marie cu pruncul Iisus în brațe și două ferestre ogivale tăiate în fundal, prin care se întrevăd depărtările albastre ale cerului. Femeia în grădină de Claude Monet, care îmi amintește de ritmul prozei lui Proust. O „violență armonizată” a culorilor în Camera roșie de Matisse... Din păcate pentru mine, „observ” și ramele coșcovite, strâmbe, ale ferestrelor de la sălile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Daguet de la Cahiers Bleus. La Lisabona și la Vilnius m-am simțit într-un spațiu benefic, fast, cum spui. Momente dificile am avut, într-o noapte, la Madrid, încercând cu Nicolae Prelipceanu să ajungem la Colmenar, la vreo 15 kilometri depărtare de locul unde pullman-ul defect ne abandonase, după miezul nopții; și la hotelul din Leningrad (nu eram în Sankt-Petersburg decât scriptic), și într-o duminică pustie la Kaliningrad, într-o bibliotecă uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
forurile politice”, dar și cu unii colegi, prestigioși încă, opuși mai perfid și mai tenace unei reveniri la realele valori decât chiar unii activiști ai partidului!... Cum se explică această „uitare” a tinereții noastre curate, fertile și luptătoare? Numai prin depărtarea fizică de două decenii? Cum de poți uita formidabila, geniala operă poetică a lui Nichita, despre care un Richard Wilbur sau Robert Bly, poeți americani de vârf, aveau păreri entuziaste, Nichita, despre care Matei - de altfel, ca și alți universitari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde. Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai, atârnând spre lună. Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi, dar și aceasta este altceva decât nimic Mă voi face depărtare ca să-ți încap în ochi, ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii, ca să-ți încap în gură. Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi. Pe mine însumi mă dor, în scurta trecere. Mi-am întins privirea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rău. Cum dreptul de a ocupa o anumită suprafață de pământ este dublat peste tot de obligația de a investiga subsolul, câmpurile de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici vreun paralitic dornic să se vindece căzând de pe un acoperiș, puteam cel puțin spera să zăresc o pânză în depărtare, vreun cioban pe coline, vreo prostituată înlăcrimată, cu părul despletit și cu picioarele goale la colțul străzii. Nimic. De ce nu și pescuitul miraculos, mă rog frumos? Sau pe Charlton Heston în rolul cine știe cărui Moise recepționer la hotelul-dormitor din colț? Cel
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, hărțuit de diavol. Un teleferic optimist, pe care-l poți lua
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Biserică se măsoară după vechimea lui. Și că anterioritate înseamnă întâietate (și noi am crezut la fel vreme de două mii de ani). Marile puteri care au inspirat faimosul statu-quo au călcat în picioare această regulă sacrosanctă. Monofiziții și nestorienii (din depărtările Asiei) siro-indienii și asiro-chaldeenii n-au un loc recunoscut lângă mormântul lui Hristos. Aici nu încap decât trei confesiuni solid confirmate și protejate prin articolul 62 al Tratatului de la Berlin (1878): grecii ortodocși, armenii ortodocși și romano-catolicii reprezentați de franciscani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
16 cm.). 5 pagini. Lista nominală a Administrației pădurii Râșca (Silvicii); Simion Murafa (Orhei și Soroca); Răzeși și mazili de la Nistru. IX Carnet 1921-1935 (8 x 9,5 cm.). 65 pagini. Zicători, Note din Transilvania, repertoriu lexical. Deva (cf. vol. Depărtări); idei pentru Hanu-Ancuței; Zimbri (semnalare); Lizuca (note pentru Dumbrava minunată). X Carnet 1925, 1926 (13 x 18 cm.). 74 pagini. Călătorie (cu Liviu Rebreanu) la Berlin, luna mai 1926. Două scrisori provenind de la familia Sturdza (paginile 16-17), una de la Dieppe-Franța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]