7,081 matches
-
cu o meserie din ce Înveți tu acolo - și să vin să lucrez cu el. Îți dau 15 lei pe zi, mi-a spus, convins că e greu de rezistat la o asemenea ofertă.” Nu prea vedeam cum s-ar descurca filologul În noua țară. Dacă știam că e fiu și nepot de fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Apoi Începea să plângă, cu capul pe masă, și nu era posibil să scoți vreo explicație de ce plânge. Încerca să răspundă, nu cred că știa nici el de ce, și Începea să plângă și mai tare... Iar acum trebuie să mă descurc eu cu această Întrebare: oare de ce plângea atât de amarnic, ca un copil rămas orfan?”. New York, februarie 2004 (Familia, nr. 6/2004) Cu mâna stângă, cu mâna dreaptătc "Cu mâna stângă, cu mâna dreaptă" Brusca detentă social-politică, În 1989, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
condensarea posibilităților. Revenind la problema mâinilor, adică a mâinii drepte și a celei stângi, mărturisesc cinstit că nu mi-a fost chiar ușor să mă deprind cu socotelile simultane. Mi-a luat foarte mult timp până am reușit să mă descurc ca lumea, dar o dată deprinsă dexteritatea, nu are cum să dispară așa ușor. La fel ca mersul pe bicicletă sau înotul. Nu vreau să spun că nu mai exersez. Trebuie s-o fac, chiar permanent, pentru a simți cum progresez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Habar n-aveam la ce să mă aștept. S-a întors spre mine și mi-a spus ceva, dar buzele i s-au mișcat prea repede și nu am putut descifra cuvintele. — N-ai putea vorbi mai rar? Nu mă descurc foarte bine cu cititul pe buze. Ea silabisi răspicat: „Îmbrăcați și încălțați astea“. Nu prea aveam chef să port manta de ploaie, dar îmi dădeam seama că obiecțiile nu și-ar fi găsit rostul. Mi-am scos tenișii și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cel mult o dată pe săptămână. Îmi beam cafeaua. — A, chiar... Cum se face că ai reușit să te înțelegi cu ea? Prin telepatie? — I-am citit pe buze. Am urmat un curs pentru adulți și am învățat cât să mă descurc puțin. Pe vremea aia n-aveam alte griji, așa că m-am gândit că poate o să-mi folosească vreodată și așa ceva. — A, bravo! Ai făcut treabă bună. Și eu mă descurc puțin. Vrei să exersăm și noi doi? Dacă nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un curs pentru adulți și am învățat cât să mă descurc puțin. Pe vremea aia n-aveam alte griji, așa că m-am gândit că poate o să-mi folosească vreodată și așa ceva. — A, bravo! Ai făcut treabă bună. Și eu mă descurc puțin. Vrei să exersăm și noi doi? Dacă nu vă supărați, nu țin neapărat, i-am răspuns eu prompt. Prefer să vorbim normal. — Ai dreptate, cititul pe buze e o tehnică destul de primitivă și prezintă o seamă de inconveniente. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pot bea nici o picătură. Am băut prea multă acolo jos. Și abia aștept să ajung acasă să mă culc. — Păcat! — Îmi pare rău, dar... — Nu-i nimic. Te conduc la lift. Coridoarele sunt foarte întortocheate și nu cred că te descurci singur. — S-ar putea să ai dreptate. A luat de pe birou ceva care semăna cu o cutie pentru pălării și mi-a întins-o. I-am apreciat greutatea dintr-o ochire. Pentru cât era de mare, nu părea deloc grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâmplă aici, dar îți pot spune că nu e normal ca omul să se desprindă de umbra lui. Faci o mare greșeală. Mi se pare foarte straniu locul acesta! Oamenii nu pot trăi fără umbre și umbrele nu se pot descurca fără oameni. Și totuși noi doi vom trăi despărțiți. Ceva nu e în regulă, nu crezi? — Ba da. Am văzut de la bun început că-i un loc ciudat și știu că într-un asemenea loc nu se pot întâmpla decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de data asta... Nici aerul nu-mi priește. N-ai sesizat că-i altfel decât în alte părți? Nu ne face bine nici unuia din noi. N-ar fi trebuit să accepți să te desparți de mine. Până acum ne-am descurcat foarte bine împreună, nu? De ce m-ai aruncat? Oricum era prea târziu. Umbra îmi fusese deja luată. — Vin și te iau după ce se mai așază lucrurile pe-aici. Despărțirea e doar temporară. O să fim din nou împreună. Umbra oftă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ne potrivim? Tu ai treizeci și cinci de ani, eu am douăzeci și nouă. Vârsta potrivită, nu? — Vârsta potrivită? Repetam ca un papagal. — La vârsta noastră pricepem o mulțime de lucruri și ne putem înțelege și noi doi foarte bine. Ne-am descurca mai bine împreună decât fiecare pe cont propriu. Nu te-aș împiedica cu nimic în treburile tale și eu mi-aș vedea de ale mele... Nu mă placi? — Bineînțeles că nu-i vorba de așa ceva, am zis. Tu ai stomacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Trebuie să faci o hartă a orașului. Cât mai repede cu putință. Nu întreba pe nimeni nimic. Să o faci doar din ce vezi cu ochii tăi. Notează totul, orice amănunt, cât de mic. — O să-mi ia ceva timp. — Te descurci tu până vine toamna, zise ea cu un ton aspru. Atunci am eu nevoie de hartă. Și-mi mai trebuie o descriere amănunțită. Mă interesează în mod deosebit Zidul, pădurea de est, gurile râului, adică unde izvorăște și unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rămas o vreme cu privirile ațintite la foc. — Aveam patru ani când mi-au luat umbra și mi-au azvârlit-o dincolo de Zid. Ea a trăit în lumea de afară, iar eu în cea de-aici. Dar nu știu cum s-a descurcat și nici ce-a făcut în răstimpul acela. Nici ea n-a mai știut nimic de mine. Când aveam șaptesprezece ani, s-a întors în oraș ca să moară. Umbrele revin întotdeauna aici ca să moară. Paznicul a îngropat-o în livada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a construit și un adăpost subteran în caz de urgență. Un adăpost de care Întunegrii nici măcar nu se pot apropia. Presupun că se ascunde acolo și ne așteaptă. — Chiar că e deosebit de prevăzător. Știi unde e adăpostul? — Cred că mă descurc. Mi-a explicat cum să ajung la el și există în carnețelul acesta o hartă simplă, pe care sunt marcate toate punctele periculoase. — Ce fel de pericole? Părerea mea este că ar fi mai bine să nu știi. Crezi cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai venit aici de mai multe ori? — Da. Ca să reușească să facă harta subteranului, a trebuit să prospecteze totul. Fiecare colțișor. Nu i-a scăpat absolut nimic. — A făcut investigațiile de unul singur? — Bineînțeles. Îi place foarte mult să se descurce singur. Nu pentru că nu-i plac oamenii sau că n-are încredere în ei, ci pentru că alții nu sunt în stare să țină pasul cu el. — Am înțeles. Dar spune-mi și mie, te rog, ce-i cu platoul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de soare, am zis. Mi-am scos ochelarii, i-am șters și mi i-am pus la loc pe nas. Dar e imposibil. Ochii mei nu suportă lumina soarelui. — Altceva! Ceva mai modest. Ești cam pretențios! Ceva care să-ți descurce ițele complicate ale sufletului. Adineauri ți-am masat ochii și ți-a priit. Trebuie să existe o metodă și pentru liniștirea sufletului. Nu-ți amintești de ceva care să-ți fi făcut bine în lumea din care ai venit? Ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Unele sunt atât de mari, încât e nevoie de patru persoane ca să le ridice. Pe altele le poți ține în palmă. Sunetele pe care le scot sunt cu totul altele. În timp ce-i spuneam toate astea, simțeam cum începea să se descurce un fir încâlcit. Cred că lucrurile mergeau spre bine. — Am impresia că există niște instrumente muzicale în Camera Colecțiilor din această clădire. Le spunem noi colecții, dar de fapt sunt niște vechituri. Mi-am aruncat o dată privirea prin camera aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
față. În loc să mă ajute, mă încurca mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de făcut. — Nu trage de funie! am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem că da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După ce-am reușit să ies cu totul, ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tare deștept și prevăzător. Chiar îți merge mintea! Vă rog să mă scuzați, dar aș vrea să mă retrag. Nu prea am timp la dispoziție... — Ai grijă să nu te prindă bestiile alea! îi spuse el fetei. Stai liniștit, mă descurc eu, zise fata cea durdulie sărutându-l ușor pe frunte. Vin să te iau. — Te rog încă o dată să mă scuzi pentru ceea ce s-a întâmplat, a zis el întorcându-se spre mine. Dacă ți-aș putea lua locul, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
azi? am întrebat-o pe fată. — Habar n-am. Numai la asta nu m-am gândit! — Cam puțini pasageri pentru o zi lucrătoare. O fi duminică? — Și ce dacă-i duminică? — Nu-i nimic. E duminică și-atât. Ne-am descurcat foarte bine de-a lungul liniei de metrou. Spațiul era suficient de mare, nu erau semafoare, nu treceau mașini. N-am întâlnit cerșetori, și nici bețivi. Luminițele aliniate din subterană erau suficiente pentru a vedea pe unde călcam, iar sistemul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era în ordine. Arăta superb și rujul i se potrivea perfect. Mi-a zâmbit de parcă ar fi fost într-o reclamă TV. I-am spus că nu erau probleme cu mașina, dar verificam eu totul ca să fiu sigur că mă descurc. Am înțeles, spuse ea zâmbind din nou. Zâmbetul ei mi-a amintit de o colegă de liceu. O individă deșteaptă, despre care am aflat că s-ar fi măritat încă din facultate cu un revoluționar extremist, că a făcut doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar numărul. Rezultatul a fost același. Nimeni. O fi plecat fata cea grăsuță să-și ia bunicul din subteran? Sau i-au făcut Simbolatorii sau cei din Sistem o vizită de curtoazie. Nu eram îngrijorat, pentru că eram convins că se descurcă. Era uluitoare de-a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei, dar se descurca de zece ori mai bine decât mine. Am pus receptorul jos cu o umbră de tristețe. Știam că n-am s-o mai văd niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ia bunicul din subteran? Sau i-au făcut Simbolatorii sau cei din Sistem o vizită de curtoazie. Nu eram îngrijorat, pentru că eram convins că se descurcă. Era uluitoare de-a dreptul. N-avea decât jumătate din anii mei, dar se descurca de zece ori mai bine decât mine. Am pus receptorul jos cu o umbră de tristețe. Știam că n-am s-o mai văd niciodată. Trăiam o senzație ciudată. Aveam impresia că privesc un hotel grandios care a dat faliment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dacă o mai suportam sau nu. — E destul de departe până la lacul de sud, am zis. Trebuie să traversăm versantul de est al dealului de vest, să înconjurăm dealul de sud și să înaintăm prin tufișuri spinoase. Crezi că o să te descurci? mă întrebă Umbra îngrijorată. Dacă am ajuns până aici, trebuie să încercăm să mergem mai departe. Am apucat-o spre est, pe drumurile troienite. N-am întâlnit nimic și n-am văzut nimic pe drum, decât propriile mele urme și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
secetei de după război este plasată și tema romanului Gura lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui sat din Moldova (unul, printre multe altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu milioane, aruncată dintr-un tren, generează, ca într-
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
cărturarului. Este vorba doar de o coincidență de nume, căci părintele Grecenilor era, se pare, un obscur proprietar de pământ. Un om „de jos” care și-a dat băieții la carte (ca și fratele său, G. știa grecește și se descurca în limbile clasice) și le-a insuflat dorința de ascensiune. G. a avut chiar vocația prim-planului politic, căci și-a însurat un fiu - îl chema tot Șerban - cu o fată a voievodului Constantin Brâncoveanu și a făcut el însuși
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]