7,345 matches
-
a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de jos, alungit ca o frunză de măslin. Astfel fardată, a fost așezată pe un postament pentru a putea fi admirată de toți, în timp ce li se oferea de mâncare matroanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei, dar nu se trezi din somn. I-am scuturat umărul, frenetic, gata s-o fac să cadă din pat. Nu păru să-și dea seama; nici zâmbetul nu i se ștergea. Istovit, m-am lungit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pâinii și al făinii spori peste măsură. Când, la scurt timp de la anunțarea acestor decizii, sultanul își părăsi citadela și străbătu orașul pentru a merge să inspecteze costisitoarea reconstrucție a colegiului ce avea să-i poarte numele, pe care-l desenase el însuși și a cărui cupolă tocmai se fisurase pentru a treia oară, populația capitalei îl huidui. Strigătele acesteia îi ajungeau la urechi: „Dumnezeu să-i dea pieirii pe cei care îi înfometează pe musulmani!“. La înapoiere, sultanul se feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o frânghie de rufe. La capătul acesteia, erau două trepte mici, care coborau spre o curte îngustă, probabil nu mai mare de câțiva metri pătrați. Apoi o cameră, cu o bucătărie improvizată în colț, un televizor și un băiat care desena la o masă. Poate că era unul din băieții care jucau fotbal mai devreme. Poate că văzuse ceva. Maggie nu era sigură nici dacă băieții se jucaseră aici sau în celălalt capăt al aleii. Își pierduse cu totul simțul orientării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară o fisură, o eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păruse drept și nesfârșit era, În realitate, doar nesfârșit, nu și drept. O curbură ușoară Îi Îndulcea rectiliniaritatea, făcând dintr-Însul un fel de centură - rotundă ori elipsoidală, n-aveam cum să-mi dau seama - care Închidea un spațiu vast, desenat de numeroase alte coridoare dispuse perpendicular. Semăna puțin - mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Remus ca pe o amenințare fiind considerată de cei mai mulți dintre istorici un anacronism strident. Și totuși, doar o sută de ani mai târziu, În 212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În trecut abia Începea să-și deseneze conturul de realitate posibilă Într-un viitor născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani de pace, belșug și fericire despre care vorbește Cartea Sfântă. Or, așa ceva nu trebuia să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Îngrijorase oprirea bruscă a șirului de cuvinte și faptul că Adam Adam rămăsese dintr-odată nemișcat, exact În poziția de Întrerupere: cu gura Întredeschisă, ca și când În clipa următoare avea să continue fraza, cu mâna dreaptă atârnând În aer pentru a desena gestul cu care Îi Întinsese acelei Maria a doua cartea de identitate, puțin aplecat În față și cu privirea fixă. O păpușă vorbitoare, căreia i se dereglează subit mecanismul, cred că ar fi arătat Întocmai. M-am temut că vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ceva mai simplu decât atât? M-am precipitat Într-acolo. Trebuia să mă grăbesc, nu mai aveam timp, iar mulțimea de rafturi arondate la litera respectivă era descurajantă. În care dintre ele să caut? Am numărat grupurile pe care le desenau spațiile de acces dintre rafturi: unsprezece. Statutul putea fi În absolut oricare grup și, mai rău, În oricare raft din grupul cu pricina, nu? Să Încep cu primul numărând de la coridorul principal sau cu primul de lângă perete? De ce nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
SCHIMBĂ ORDINEA LUMII. CHEIA ESTE ALEXANDRU CEL MARE. Eveline mă urmărea indiferentă. În lipsă de ceva mai bun, probabil, când am terminat, a luat și ea un pix Între degete și a Început să caligrafieze textulețul cu o Încetineală iritantă. Desena apăsat fiecare literă, atentă și concentrată, temându-se parcă să nu greșească ori să nu omită cumva vreo linie, vreun cârlig, vreun bețișor. La sfârșit, a aruncat excedată hârtia și pixul pe masă: Îmi făcuse pe plac; mai doream ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
probabil la început magice: aceste sisteme, alcătuite din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau concepute astfel încît să poată împiedica mai curând năvălirea demonilor și a sufletelor morților decât atacul ființelor omenești. În nordul Indiei, în vreme de epidemie, se desenează în jurul satului un cerc a cărui menire este să împiedice demonii bolii să pătrundă dincolo de această împrejmuire.21 În Occidentul medieval, zidurile cetăților erau consacrate prin ritualuri spre a sluji de apărare împotriva Demonului, a Bolii și a Morții. De
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și În ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai fost micuța și mioapa Miss Hunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
au avut o existență destul de precară, fiind mutate În unghere tot mai Întunecate până ce au fost În cele din urmă total eclipsate de vreun animal sălbatic din porțelan lucios sau o fotografie recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Vatmanski“, o scălda Într-o baie de cer portocaliu, de-a curmezișul căreia, cât timp cerul era Încă puțin umed, așternea un nor lung, negru-purpuriu. „Asta-i tot, drăguțule“, spunea el, „E foarte simplu.“ Odată l-am rugat să-mi deseneze un tren expres. I-am urmărit creionul trasând cu Îndemânare apărătoarea și farurile sofisticate ale unei locomotive care arăta de parcă ar fi fost achiziționată la a doua mână pentru Transsiberian, după ce Își făcuse datoria la Promontory Point, statul Utah, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
peste trei garduri. Dar expresia feței nu se modifica niciodată - acea față pe care am Încercat deseori s-o zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o tentație mult mai puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o tentație mult mai puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui Împrumuta acel ritm. Egor se Învârtea printre bujori. O codobatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În anii șaizeci, acel medium incredibil de agil, Daniel Home, ar fi fost surprins În timp ce mângâia cu piciorul gol (imitând o mână de stafie) chipul blând și Încrezător al Împărătesei Eugénie. Pe promenada de lângă Cazino, o florăreasă bătrâioară, cu sprâncene desenate cu cărbune și un zâmbet vopsit, a strecurat cu agerime receptaculul dolofan al unei garoafe roșii În butoniera unui bărbat acostat de ea În timp ce acesta se plimba agale și a cărui falncă și-a accentuat cuta regală când și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu vinișoare, la modă pe atunci; sclipitoarele fotografii de familie; imensul Perugino aflat sub o lumină blândă; uleiurile olandeze mici, strălucitoare ca mierea; și chiar deasupra biroului, portretul pastel, ca un abur trandafiriu, al mamei, pictat de Bakst: artistul Îi desenase fața În trei sferturi, scoțându-i minunat În evidență trăsăturile delicate - bolta părului cenușiu (Încărunțise la douăzeci și ceva de ani), arcuirea pură a frunții, ochii albaștri și blânzi, grațioasa linie a cefei. Când Îl Îndemnam pe birjarul ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
era supărată, urmărea cu atenție, din locul ei de la capătul mesei lungi, indispoziția și lipsa mea de poftă de mâncare. Eu ridicam capul ca să dau o explicație - dar masa dispăruse și eu ședeam singur pe o buturugă de la marginea drumului, desenând curbe după curbe pe nisipul maroniu cu bățul plasei de fluturi, care se legăna ca un metronom; curbele erau curcubee pământene ale căror culori diferite erau redate prin diversele adâncimi ale șanțurilor produse cu bățul. Când m-am angajat irevocabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când se pogoară neașteptat de nimeni în Lume. Băiatul adormise, cu brațele pe după umerii mei. Am dat să mă desprind ușor de el. Am văzut-o atunci pe ea sprijinită în ușorul ușii. Nu-i zăream fața, doar conturul trupului desenat în lumina firavă, stinsă a beculețului din capătul holișorului. O lumină pierdută, de înserare blândă, șovăind să pogoare în Lume. Mi-a făcut semn să nu mă mișc, să nu trezesc băiatul. A venit și s-a așezat pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știu dacă am uitat sau nu. Țin minte căldura care m-a cuprins când am auzit de la D. că curva mi-a spus tânăr. Parcă m-ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l, că mai face vreo tumbă cu salt mortal și dați declarație la morgă. M-am dus să-l recuperez pe Bumbu. Stătea pe ultima treaptă a scării, jucându-se cu o coadă de mătură pe peretele verzuliu din fața sa. Desena sau urmărea un traseu imaginar, bolborosind ceva despre încrengăturile neamurilor din familia Paleologilor. Lovea cu bățul într-o pată sângerie, furios: „Acolo s-a produs adulteru’, s-a stricat spița și a început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În stare să deosebească literele și să le deseneze cu ajutorul unui bețigaș pe nisipul de pe plajă, unde valurile veneau să le șteargă imediat, cu blîndețe. Era cu adevărat un spectacol insolit și oarecum Înduioșător, dacă n-ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]