9,274 matches
-
tot felul, mulțumit că a făcut o alegere bună deoarece a dat curs liber sentimentelor. Acum, în dreptul inimii, simțea un fel de furnicături plăcute, asemănătoare cu cele din anii tinereții, când i se lipea de piept epiderma catifelată a vreunei domnișoare. Nu era altceva decât rezultatul unor comuniuni de sentimente contrare: de bucurie și regret. Cu gândul la București se întrebă pe sine: Oare îl va mai revedea vreodată? Cunoștea precis că speranța de viață a unui septuagenar oscilează între douăzeci
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fetele nemăritate, tinere sau bătrâne, văduvele, chiar și unii bărbați cu firea în papiotă, adică mai slabi de înger, iar mamele își sfătuiau copiii: ori să o ocolească pe cât posibil, ori să o salute fără să o privească direct. Unele domnișoare mai simandicoase, când o observau de la distanță, făceau stânga-mprejur, de teama să nu fie deochiate. Până și persoanele mai puțin panicate, care în momentul întâlnirii aveau totuși tăria să o privească când își despica pupilele și expulza din cele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de diochi în cărbune sau plumb topit. Cu tot talentul ei de a tămădui pe cei deocheați, din când în când apăreau și unele cazuri pe care nu le putea lecui cu una cu două. Așa se întâmplase și cu domnișoara Leba, lenjereasa cartierului; o candidată la căsătorie, încă frumoasă, subțirică, suficient de înaltă, cu sânii deși mici însă proeminenți, chiar provocatori și suflet bun de nou născută, dar care se apropia de patruzeci de ani. Era cunoscută și apreciată în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
banal și stupid. A căzut, pur și simplu, pe gheață și s-a lovit la creierul mic, după care nu și-a mai revenit. Acum, cu toate că încă purta doliu în adâncul sufletului său, o curta cu perseverență și seriozitate pe domnișoara Leba și conveniseră de comun acord să se prezinte în fața altarului imediat ce va trece un an de la decesul soției. Nu mai aveau mult de așteptat; aproximativ trei luni. Din acel moment, ea devenise o cu totul altă persoană; lucra mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minte, adică să o sărute nu numai pe obraz, dar și pe buze, cu alte cuvinte să-i mărească încrederea în bunele lui intenții și să-i anihileze tendința de conservare a unor așa-zise virtuți cu care se mândresc domnișoarele bătrâne. Avea un corp bine conturat, sâni promițători și buze chiar drăguțe pe care, după toate probabilitățile, nu le folosise niciodată în mod practic, adică în dragoste. Mai mult decât atât era harnică și o bună gospodină. Cu asemenea calități
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drăcușori despre care auzise atâtea grozăvii. Nu a mai avut timp să se ferească din calea lor. Aceștia i se înfipse, în aceiași fracțiune de secundă, în tot organismul său: creier, inimă, ficat, chiar și în stomac; moment în care domnișoara Leba încetase a raționa. Se gândea cu teamă numai la faptul că, fără voia ei, a devenit victima acestor drăcușori care-o vor devora. Ce era de făcut? În timp ce doamna Dan își luă la revedere urându-le : "Casă de piatră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
voia ei, a devenit victima acestor drăcușori care-o vor devora. Ce era de făcut? În timp ce doamna Dan își luă la revedere urându-le : "Casă de piatră!" și dispăru, în același mod misterios după colțul străzii, căpitanul observă cum pe domnișoara Leba o lasă puterile, gata-gata să se prăvălească în gol. Nu mai știa cum să procedeze. Ca să nu cadă, o luase pe sus în brațe. După un timp oarecare, când tocmai voia să o culce pe iarbă și să intre
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să luăm o gustare! Se poate să fi leșinat și din cauza foamei. Cu ea la braț, mai mult moartă decât vie, au ajuns la "Macul Roșu" restaurant cu autoservire. Și-au luat ce au vrut. În timp ce el mânca pe săturate, domnișoara Leba abia a reușit să ia câteva înghițituri din mâncarea de mazăre care răspândea un miros plăcut după care a sorbit și puțină cafea. În jurul orei unsprezece a condus-o până în apropierea casei, fixând următoarea întâlnire pentru a doua zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
niciodată nu a îndrăznit să-i treacă pragul. Acum, ca niciodată, poarta era zăvorâtă prin interior. Văzându-l dezorientat, în costum de gală cu patru stele pe fiecare epolet și cu buchetul de trandafiri în mână, întrebând printre vecini de domnișoara Leba, un bărbat cu un picior din lemn, fixat cu curele sub genunchi peste pantalonul îndoit, care se străduia să închidă poarta unei grădini din apropiere, după ce s-a codit puțin, s-a decis să-l îndrume exact: Dacă vă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a ajuns, a dus-o cu salvarea la spital, numai că, prea târziu. În timp ce medicii dovedeau cu argumente că o pietricică a intrat pe canalul coledoc și l-a înfundat, din care cauză a și murit, gospodinele, pentru care lucra domnișoara Leba, susțineau sus și tare că a fost deochiată de doamna Dan. Doamna Dan, în realitate, era și mamă a doi copii mari: un băiat, după aspectul exterior de vreo patruzeci de ani, și o fată cu vreo cinci ani
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se iscase zarvă mare. Câinele lătra de zor iar cineva striga cât îl țineau plămânii la cei din casă. Era moș Vasile, paznicul de la primărie care venise cu o sanie înhămată la doi cai. ,,Măi omule, n-ai văzut o domnișoară care cică s-ar fi pornit aseară de la Rebricea, de la gară spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul casei care tocmai ieșise să vadă despre ce-i vorba
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul casei care tocmai ieșise să vadă despre ce-i vorba. Coboară omule din sanie pentru că te poftesc la masa de Crăciun. Domnișoara a înnoptat la noi și este sănătoasă “ i-a răspuns omul. ,,Mulțămesc mult dar nu pot sta. Trebuie să duc sania înapoi. Da’ dacă a fi un păhar de vin, nu te-oi refuza.“ Nu știu dacă întâmplarea prin care
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Blaga); pe unde, Doamne, vei mai fi fiind? / Nuți este carnea sufletului jind? / Nuți este sângele a neuitare?/ Un lemn de cruce ai în fiecare; / pe unde, Doamne, vei mai fi fiind? (H. Bădescu); Dintrun bolovan coboară / pasul tău de domnișoară. (N. Stănescu) - contiguitate de tip spațial/temporal: aceste tipuri de metonimii pot apela de asemenea la simboluri poetice, ca substitut al reperului categorial de timp sau de spațiu, dar relația metonimică vizează mai accentuat durata și raportul antecedent-succedent, respectiv proximitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui „personaj“, explorează sentimente care nul definesc, nu sunt propriuzis ale sale. Lirica rolurilor se apropie astfel de expresia dramatică, devenind „un lirism repre zentabil, o poezie teatrală“ (G. Călinescu). Este prezentă în idilele lui Coșbuc, în poeme barbiene precum Domnișoara Hus ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj“, ca în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mai îmbeți, trebuie să bei spirt, nu vin..." Limbajul căznit-oracular al unei țigănci-ghicitoare dezamăgește prompt; certitudinea n-o dă decât viața: într-un primo tempo (în La ghicit) nici o surpriză: "Să-ți ghicească baba, boierule, frumosule"; "Ți-e dragă o domnișoară, boierule"; Și s-arată de-o făcătură, boierule ai dușmani". Un secondo tempo insolit schimbă brusc perspectiva: A, nu, mătușă, stai! Să-ți ghicesc eu, dacă-i vorba, că și eu știu să ghicesc: ghicesc în stele și-n vorbe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
suprarealism, Nichita Stănescu contează pe disponibilitățile sintactice ale verbului, destrămând, forțând, inventând, rezidind și desfăcând necontenit. "N-ai să vii și n-ai să morți / N-ai să șapte între sorți / N-ai să iarnă, primăvară / N-ai să doamnă domnișoară (N-ai să vii); Și s-auz cum urlă lin gornetul / lehuz, un aer trimbulind" (Obediență). Toate punctele de vedere stănesciene despre Cuvinte și necuvinte în poezie, cu variațiunile lor, se regăsesc regrupate sintetic într-o pagină din Respirări (Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
flanelă, că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Se instituie aici o metaforă dezvoltată, un monolog despre iluzie și revers, despre o experiență fracturată încheiată cu un surâs nedumerit. Strategie similară în încântătorul Poem despre Domnișoara Gabriela Șerban și despre unica noastră întâlnire la o expoziție suedeză de pictură; de astă dată, fantezistul transferă în supratemporal un fapt care în sine nu spune nimic. Montajul favorizează sensurile, care, practic, sunt repere ale poeticității. Un alt eșantion
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
partitură muzicală tranziții subtile de la un regim expresiv la altul. Scepticul flegmatic își deplânge bunăoară fragilitatea ceea ce nu-l împiedică să circule prin galaxii; un limbaj teatral-declamator, o grandilocvență cu suport ironic, acestea intră deliberat în dispozitivul contrastelor revelatoare. Enigmatica domnișoară Gabriela Șerban (de altminteri personaj real în Iașii din epocă) provoacă, fără voie, un eveniment cosmic: "Ce melancolice goarne legănau Universul în / după amiaza de toamnă în care străin / și stingher rătăceam printre turnuri și case... / Dar Gabriela Șerban nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în față mă văd / Vorbim între noi ca-ntre moarte / Prin dragostea noastră pierdută murind / Supuse aceleiași soarte". Moarta dintr-un Cântec se adresează unui alt iubit decât Ieronim: unui Natanael simbol masculin și acesta. Și solilocviile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) se integrează stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată în fantastic, Nunta ceremonial cu apariții dematerializate e, în realitate, un monolog înlăcrimat despre moarte. "Domnul mire zboară peste noi" iar mireasa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E un mod de a conchide că invazia tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul cel uscățiv și iabraș: Ce să-ți aduc din oraș? O răgace, i-am
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spiritul adâncurilor. Ediție comentată de G. Tomozei (1966); Poezii. Antologie, postfață și bibliografie de Voicu Bugariu (1976). ILEANA MĂLĂNCIOIU Godeni (Argeș): 23 ian. 1940. Pasărea tăiată. Versuri (1967); Către Ieronim. Versuri (1970); Inima reginei. Versuri (1971); Poezii (1973); Crini pentru domnișoara mireasă. Versuri (1973); Ardere de tot. Versuri (1976); Peste zona interzisă. Versuri (1979); Sora mea de dincolo. Versuri (1980); Poeme. Cuvânt înainte de Lucian Raicu (1980); Lumina vieții. Versuri (1982); Peste zona interzisă / A travers la zone interdite. Ed. bilingvă. Trad
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintre cele două republici surori Vandana este superb și împrăștie în jur, într-o armonie perfectă și spre Republica Vandana de Nord, și spre Republica Vandana de Sud -, un miros încântător. Așa că nu e de mirare că, neputând rezista ispitei, domnișoara Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga s-a agățat de îmbătătorii trandafiri și, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de îmbătătorii trandafiri și, electrocutată, a rămas pe veci suspendată printre flori. Unde lumea îi admiră cadavrul rămas parcă viu. (Dar, ca să fim pe de-a-ntregul sinceri, din păcate îmbătrânește și el. Nu peste mulți ani, ne va privi o domnișoară bătrână din mijlocul trandafirilor atât de parfumați. Și cine va mai ști că aceea va fi tot frumoasa Ramona Maria Julieta Ines Gonzaga?) Printre trandafiri și printre ochii de sârmă ai gardului lung de trei sute optzeci și șapte kilometri, au
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
studiate în mai multe universități de prestigiu fără ca savanții să poată identifica în totalitate de ce consecințele au fost cu totul altele în cele două cazuri luate în studiu. 46. O logodnă de optzeci de ani La doar șaisprezece ani, frumoasa domnișoară Julia Zimberlan a participat cu clasa ei la excursia din programul "Prietenia nu cunoaște granițe". Cu ocazia aceea, autocarul frumos împodobit cu un șirag de drapele naționale, a oprit în nouă locuri alese cu grijă de gazde: în două orașe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
în trei celebre stațiuni climaterice, în două ferme țărănești model, în Marele Campus Studențesc "Tineretul Studiază", precum și, bineînțeles, în atât de ospitaliera capitală vecină și prietenă. Grupul de elevi din autobuzul nr. 4B, cel în care se aflase și frumoasa domnișoară Julia Zimberlan, l-a avut drept ghid pe studentul cu numele de cod Raul B.. În timpul celor două săptămâni cât a durat excursia, între Julia și Raul s-a aprins focul dragostei. Un foc mistuitor. O văpaie ce nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]