6,873 matches
-
Ioan al III-lea al Suediei, și au avut un fiu, Sigismund al III-lea Vasa, ca urmare, filiala poloneză a Jagiellonilor a fuzionat cu Casa de Vasa, care a condus Polonia din 1587 până în 1668. În acest interval a domnit printre alții Ștefan Báthory, soțul fără copii al Anei. Prințul Vladislav devine primul rege "Iagello" al Poloniei, luându-și titlul de Vladislav al II-lea, în urma căsătoriei din 1386 cu Hedviga de Anjou. Vladislav al II-lea Iagello a fost
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
de Anjou. Vladislav al II-lea Iagello a fost căsătorit de patru ori, ultima dată cu Sofia (1422), care i-a născut doi urmași , Vladislav al III-lea Iagello și Cazimir al IV-lea Iagello. Vladislav și regina Hedviga au domnit în calitate de co-monarhi iar pentru că Hedviga a avut, probabil, puțină putere reală, ea a avut un rol activ în viața politică și culturală a Poloniei. În 1387, ea a condus două expediții militare de succes la Rutenia Roșie, recuperând terenurile tatălui
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
25 iunie 1447. În 1454, s-a căsătorit cu Elisabeta de Austria, fiica Regelui Albert al II-lea de Habsburg și a soției acestuia, Elisabeta de Boemia. Rudele sale îndepărtate, Frederick de Habsburg a devenit Sfântul Împărat Roman și a domnit ca Frederick al III-lea până după moartea lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
a decis să-i atribuie cererile la tronul Ungariei. Când regele Robert a murit în 1343, în ultimul său testament, a lăsat regatul ca moștenire oficială nepoatei sale Ioana, nefăcând nici o mențiune la Andrei, astfel refuzându-i dreptul de a domni împreună cu Ioana. Cu aprobarea Papei Clement al VI-lea, Ioana a fost încoronată ca monarh unic în Neapole, în august 1344. Temându-se pentru viața lui, Andrei i-a scris mamei sale, Elisabeta, că va fugi în curând din împărăție
Andrei de Ungaria, Duce de Calabria () [Corola-website/Science/330924_a_332253]
-
(1320 - 26 mai 1362), cunoscut și ca Ludovic de Taranto, a fost un membru al Casei Capețiene de Anjou care a domnit ca rege în Neapole, a fost Conte de Provența și Forcalquier și Prinț de Taranto. Un membru al Casei Capețiene de Anjou, Ludovic s-a născut în Napoli, ca cel de-al doilea fiu a lui Filip I, Prinț de
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
sau Knud al III-lea (; "Tough-knot"; c.1018 - 8 iunie 1042) a fost rege al Danemarcei din 1035 până în 1042 și rege al Angliei din 1040 până în 1042. A fost fiu al regelui Knud cel Mare (care a domnit în Danemarca, Norvegia și Anglia) și a soției acestuia, Emma a Normandiei. Când Knud a murit în 1035, a luptat să păstreze posesiunile tatălui său. Magnus I a preluat controlul în Norvegia însă Hardeknud a succedat ca rege al Danemrcei
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
(, ) a fost o manarhie situată în Italia Centrală, cu întreruperi din 1569 până în 1859, înlocuind Ducatul de Florența. Capitala Marelui Ducat a fost Florența. În 1569, Cosimo de' Medici domnea asupra Ducatului Florența de 32 de ani. În timpul domniei sale, Florența a cumpărat insula Elba de la Republica Genova (în 1548), a cucerit Siena (în 1555) și a dezvoltat o bază navală bine echipată și puternică pe Elba. Cosimo a interzis, de
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc îi face să străbată munți, văi și bălți misterioase și îi întoarce către natură. Vânătorii și pescarii leagă între ei
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
nepotul ei Karl Peter Ulrich de Holstein-Gottorp moștenitor al tronului și când el a devenit Țarul Petru al III-lea în 1762, familia Holstein-Gottorp, ea însăși o ramură a Casei de Oldenburg, a devenit casa imperială a Rusiei care a domnit până în 1917 sub numele de Romanov. Țarul Petru al III-lea al Rusiei s-a căsătorit la 21 august 1745 cu verișoara sa de gradul al doilea, prințesa prusacă Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornburg, mai bine cunoscută ca Ecaterina a
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
cu verișoara sa de gradul al doilea, prințesa prusacă Sophie Friederike Auguste von Anhalt-Zerbst-Dornburg, mai bine cunoscută ca Ecaterina a II-a sau Ecaterina cea Mare. Cuplul a avut un fiu, Pavel, care, după decesul împărătesei Ecaterina în 1796, a domnit sun numele de Pavel I al Rusiei până la asasinarea sa în 1801. Pavel și soția sa, Maria Feodorovna, Ducesă de Württemberg, au avut 10 copii. Fiul lor cel mare a domnit sub numele de Alexandru I al Rusiei între 1801
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
Pavel, care, după decesul împărătesei Ecaterina în 1796, a domnit sun numele de Pavel I al Rusiei până la asasinarea sa în 1801. Pavel și soția sa, Maria Feodorovna, Ducesă de Württemberg, au avut 10 copii. Fiul lor cel mare a domnit sub numele de Alexandru I al Rusiei între 1801 și 1825, perioada Războaielor Napoleoniene. În 1808, când Oldenburg a fost invadată de trupele franceze și olandeze, Petru I, Marele Duce de Oldenburg și prinț-episcop de Lübeck și-a trimis cel
Constantin Petrovici de Oldenburg () [Corola-website/Science/335393_a_336722]
-
exemplu, în cazurile familiei Balș, unde este pomenită tradiția descendenței din casa Balsa (Balșici) din Muntenegru și, prin aceasta, din seniorii provensali de Baux), majoritatea mitologiilor genealogice dispar. Familia Balș și-a stabilit legenda descendenței din dinastia Balšić (Balșici), care domnise în regiunea Zeta din Albania, în secolele XIV -XV. În afara marilor sinteze genealogice, una dintre preocupările cele mai importante ale lui Lecca în domeniul istoriei familiilor românești este dinastia Basarabilor, în privința căreia adoptă teoriile lui B.P. Hasdeu, legate de originea
Octav George Lecca () [Corola-website/Science/335421_a_336750]
-
din 1 martie 1666. A avut trei copii cu Vasile Lupu: Ștefăniță (1641 - 1661), Ioan (? - 1648) și Alexandru (? - 1648). În 1659, Ștefăniță devine domn al Moldovei sub numele de Ștefăniță Lupu. Imaginea Doamnei Ecaterina este reprezentată iconografic pe spătarul jilțului domnesc aflat în naosul bisericii Mănăstirii Golia din Iași, precum și în tabloul votiv de la Mănăstirea Hlincea, alături de soțul și fiul ei. Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
de două ori. Prima căsătorie a fost cu "Anastasia Cantacuzino", fata spătarului Toma Cantacuzino (probabil în 1658-1659). Căsătoria a durat 8 ani, Anastasia decedând la 30 iunie 1668. Din această căsătorie a rezultat un singur copil, Mihai Racoviță, care va domni în mai multe rânduri atât în Moldova cât și în Țara Românească. Cea de-a doua căsătorie a fost încheiată în 1668 cu "Safta Costachi", fiica boierului Apostol Costachi. Din această căsătorie au rezultat șase copii: un băiat, Dimitrie (Dumitrșcu
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
(în greaca veche: Μελάμπους, "Melampous"; latină: "") este un personaj din mitologia greacă. Conform tradiției, a fost un celebru prezicător și medic, venerat în numeroase locuri din Grecia antică. A domnit ca rege în Argos și este considerat întemeietorul castei profetice a Melampodizilor, formată din urmașii săi, cărora le-a transmis ca moștenire darul divinației. Numele personajului este compus din cuvintele grecești μέλας, μέλανος ("melas, melanos" = negru, negricios, întunecat) și ποῦς
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
de vizirul Uthman ibn Jam'i, vor pregăti repede alegerile pentru un nou calif, acesta fiind Abd al-Wahid I 'al-Makhlu’. Numirea rapidă a unui nou conducător a supărat celelalte ramuri ale familiei, în special pe frații lui al-Nasir, care a domnit în al-Andalus. Guvernatorul de Murcia se va autoproclama calif. Cu ajutorul fraților săi, acesta va câștiga ușor controlul asupra Andaluziei. În 1225, rebelii lui Abdallah al-Bayyasi's însoțiți de o armată mare spaniolă, au coborât de pe dealuri, asediind orașe precum Jaen
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
familia domnitoare a Valahiei, fiind fiul lui Barbu, și înrudit cu Neagoe Basarab. Pornind de la aceste aspecte, istoricul Constantin Rezachevici a emis ipoteza că acel Barbu despre care se vorbește este Marele Ban Barbu Craiovescu III, care chiar ar fi domnit în Țara Românească, sub numele de Barbu Neagoe, pentru o perioadă de o lună și jumătate în anul 1536, detronându-l pe Radu Paisie. Barbu Craiovescu III era strănepot al lui Neagoe de la Craiova, întemeietorul familiei boierești Craiovescu. Neagoe a
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
Craiovescu și doi Pârvu Craiovescu, toți Mari Bani ai Craiovei. Istoricul Constantin Rezachevici în lucrarea sa "Cronologia critică a domnilor din Țara Româneasca și Moldova (secolele XIV-XVI) " include în lista domnilor Țării Românești un anume Barbu Neagoe care ar fi domnit pentru o perioadă foarte scurtă de mai puțin de două luni (după 24 februarie 1536 - înainte de 18 aprilie 1536). Acesta ar fi fost tatăl unui pretendent domnesc "„Nicolae Băsărabă, care se dădea fiul lui Barbu, el însuși fiu al lui
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
corespunde cu un fiu al lui Barbu III Craiovescu”." Constantin Rezachevici merge mai departe cu interpretarea considerând această filiație ca fiind una certă și, pornind de aici, deduce că presupusul tată al acestui pretendent, Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit la un moment dat în Țara Românească: "„E greu de crezut că atâtea personalități europene: papa, împăratul romano-german, ducele Bavariei, conducerea Veneției, regele Spaniei și alții s-ar fi lăsat înșelați dacă Barbu, tatăl pretendentului de la 1565-1566 nu ar fi
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
la un moment dat în Țara Românească: "„E greu de crezut că atâtea personalități europene: papa, împăratul romano-german, ducele Bavariei, conducerea Veneției, regele Spaniei și alții s-ar fi lăsat înșelați dacă Barbu, tatăl pretendentului de la 1565-1566 nu ar fi domnit efectiv. De vreme ce a domnit trebuie să fi fost principe al Țării Românești”." Trebuie spus că emiterea de astfel de diplome „adeveritoare de descendență” de către suveranii occidentali din acea perioadă nu era un caz singular. Imperiul Otoman sub conducerea lui Soliman
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
în Țara Românească: "„E greu de crezut că atâtea personalități europene: papa, împăratul romano-german, ducele Bavariei, conducerea Veneției, regele Spaniei și alții s-ar fi lăsat înșelați dacă Barbu, tatăl pretendentului de la 1565-1566 nu ar fi domnit efectiv. De vreme ce a domnit trebuie să fi fost principe al Țării Românești”." Trebuie spus că emiterea de astfel de diplome „adeveritoare de descendență” de către suveranii occidentali din acea perioadă nu era un caz singular. Imperiul Otoman sub conducerea lui Soliman Magnificul era la apogeul
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
fideli lor în Țara Românească și Moldova. Pentru aceasta nu au ezitat de a confirma presupuse descendențe din casele domnitoare autohtone pentru indivizi dispuși să le servească interesele, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Iacob Heraclid care a domnit în Moldova sub numele de Despot Vodă. Astfel, în 1555, grecul Iacob Heraclid a fost primit de împăratul Carol al V-lea, care l-a investit cavaler și conte palatin, iar arborele său genealogic a fost legalizat de cancelaria aulică
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
a aceluiași plan de tutelare politică a întregului teritoriu extracarpatic. Pornind de certitudinea că pretențiile lui Nicolae Basarab erau îndreptățite, Constantin Rezachevici, deduce că presupusul tată al acestui pretendent, Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a existat în realitate și a domnit la un moment dat în Țara Românească. El recunoaște că "„nu se cunosc împrejurările în care Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit”", dar îl identifică cu un incert domn necunoscut ce ar fi domnit pentru o perioadă scurtă de
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
că presupusul tată al acestui pretendent, Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a existat în realitate și a domnit la un moment dat în Țara Românească. El recunoaște că "„nu se cunosc împrejurările în care Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit”", dar îl identifică cu un incert domn necunoscut ce ar fi domnit pentru o perioadă scurtă de circa două luni, în anul 1536, menționat într-una din scrierile lui Nicolaus Olahus. Mergând mai departe cu raționamentul îl identifică pe acest
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]
-
existat în realitate și a domnit la un moment dat în Țara Românească. El recunoaște că "„nu se cunosc împrejurările în care Barbu Neagoe sau Barbu Basarab a domnit”", dar îl identifică cu un incert domn necunoscut ce ar fi domnit pentru o perioadă scurtă de circa două luni, în anul 1536, menționat într-una din scrierile lui Nicolaus Olahus. Mergând mai departe cu raționamentul îl identifică pe acest Barbu Neagoe în persoana boerului Barbu Craiovescu III, deși despre acesta nu
Barbu Craiovescu al III-lea () [Corola-website/Science/332020_a_333349]