10,920 matches
-
lor specific, care vin aici să vândă și să cumpere, sau cu diverse alte treburi; și Încă mai circulă căruțe printre automobile și tramvaie! Pătura de sus era fără Îndoială de cultură franceză, ca și intelectualitatea (aceasta neînsemnând, exceptând cazurile extreme, că s-ar fi rupt cu totul de orice tradiție românească). Bucureșteanul cultivat sau snob citea literatură franceză, fiind la curent cu cele mai recente apariții, și se Îmbrăca după ultima modă de la Paris. Chiar străinii, care găseau destule cusururi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe gustul său. „Mergeți voi fără grijă, o să vă găsesc neapărat.“ Contrariați ușor de această întorsătură a lucrurilor, stabilim un grafic de acțiune, care mi se pare o curată ficțiune într-un oraș necunoscut. Adrian însă nu este stânjenit de extrema labilitate a reperelor orare și de spațiu stabilite și-și vede de drum. Noi, Vasile, Nae și eu, urcăm în tramvaiul 28, care ne va duce în direcția cimitirului Prazeres, acolo unde se află casa lui Pessoa. Vagonul, extrem de pitoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pur și simplu, de ce nu s-ar sinchisi să confiște niște ilustrate frumoase trimise tocmai de la Madrid sau Paris? Așa că preferăm să cumpărăm albume, ne tezaurizăm impresiile... Lângă András, Laszlo Barton - un ungur foarte potolit, fin, dându-ți senzația de extremă subtilitate -, intelectual de rasă (coleg cu Andras Petoch, scriitorul maghiar cu care am stat trei luni în America, la Iowa). L-am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că în cele patruzeci și una de țări, pe majoritatea nu le-am vizitat niciodată, sunt persoane angajate în aceleași dezbateri în care sunt prins și eu în Irlanda de Nord. În particular, eram curios să compar experiența mea ca locuitor al extremului punct nord-vestic al continentului cu scriitorii din așa-numitele părți periferice ale Europei. Mi s-a părut că acolo erau relații care puteau fi prelungite și care nu trebuiau mediate printr-o legătură gen Londra-Paris-Bonn (sau, mai degrabă, Berlin). În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ca ghizi încă de la finele adolescenței și cărora le-am rămas fidel la modul viu, dinamic, în sensul construcției în spiritul lor, reprezentau un lucru nu de neglijat când avem în față și în minte figurile greu clasificabile, de o extremă radicalitate, ce au stat în miezul unor controverse aprinse un secol european, precum Dostoievski și Nietzsche. E interesant însă și e chiar aproape amuzant de observat că polemistul și criticul român, atât de dornic ca aceia despre care scrie, creatorii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la urma urmei, în idealismul lor radical și pur, setea de mit, pur și simplu! (În romanul meu Bunavestire am ridicat un uriaș eșafodaj acestei „nevoi de mit”, desigur, prin metafora epică, paradoxală ca orice creație ce recurge la ambiguitatea extremă, criptică uneori, pentru a rămâne în limitele și limbajul artei adevărate. În această carte, un personaj sau poate chiar autorul afirmă ritos că forța, energia, vitalitatea speciei umane rezidă și depind de capacitatea de a crea mit, iar Politicul, văzut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
purtătoare de pericole, mult mai mult ca unele simple erori de judecată, dat fiind că nedemonstrabilul este în deplin acord cu inconciliabilul. În afară de faptul că nu există răspuns corect la o întrebare greșită, instinctul de conservare împinge spre cea mai extremă prudență. Se spune că Harun al-Rașid, l-ar fi întrebat într-o zi pe patriarhul Timotei I care religie poate fi socotită ca adevărata religie. Dacă acesta din urmă răspundea "A mea, creștinismul", ștreangul nu era departe. Dacă răspundea "Islamul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost mici de stat: Horațiu, Alexandru cel Mare, Balzac; Atila și Aetius cei doi generali din câmpiile Catalaunice, Cromwell, Wellington și Napoleon I; Cooper, Voltaire, Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost mici de stat: Horațiu, Alexandru cel Mare, Balzac; Atila și Aetius cei doi generali din câmpiile Catalaunice, Cromwell, Wellington și Napoleon I; Cooper, Voltaire, Michelangelo, Calvin, Mélanchthon; Thiers; Gladstone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că, în epoci agitate, problemele publice sunt supuse controverselor celor mai extreme, iar evidența fiind lucrul cel mai dificil a-l stabili ori constata, faptele ajung să fie ceeace par că sunt prezentate abil. (Emond Devarques-Mirabeau, professeur d'éloquence). De oarece-s urât, trebuie să fiu îndrăzneț." (Duguesclin). Mirabeau slut și șchiop
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
laboratoare care să se ocupe cu soluționarea practică a tuturor problemelor ce se pun în această lume nouă. Industrializarea, mecanizarea și tehnicizarea agriculturii, asanarea terenurilor neproductive, selecționarea de plante și de vite, higiena poporului, punerea în valoare a bogățiilor din extremul nord etc. etc. * Muzeul Tretiacov, galeria Statului Vizităm cătră amiază muzeul orășenesc, întemeiat de doi cetățeni moscoviți, frați, încă de multă vreme. În fața clădirii, astăzi, se înalță un impozant monument al lui Stalin în granit roșu dintr-o singură bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Massari scria că voievodul e bătrân și i se apropie moartea. Hieronim da Cesena, un bărbier (chirurg) trimis de la Buda și un medic evreu trimis de Mengli Ghirai, constatând că nu se mai poate face nimic, au optat pentru soluția extremă: cauterizarea rănii, pornind de la preceptele lui Hipocrat: „bolile care nu se vindecă prin medicamente se vindecă prin fier; cele pe care nu le vindecă fierul, le vindecă focul; cele pe care nu le vindecă focul trebuie socotite incurabile”. Hotărârea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Bătrânul, nepoții și strănepoții lui Duma Ciornei (adică Duma Negru- numele se slavizase între timp, era la modă), vindeau două părți din a patra parte de ocină unde a fost Mândrea, care „să numescu acum Scânteiaștii pe Rebrice”. Această fărâmițare extremă a unei moșii ne demonstrează că moșia lui Duma Negru ajunsese în 1462 în proprietatea lui Nicoară Sârbescul, după aceea în proprietatea boierului Scânteie, iar nepoții lui Duma Negru vindeau două părți din a patra parte dintr-un sat, ca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el recunoscut doar la nivelul conotației, disiparea sensurilor în forma metaforică a creațiilor fiind un atribut al evoluției artistice extreme. Moartea omului istoric este momentul culminant al inițierii, după Mircea Eliade, și adeseori avem sugestia ei la nivelul mutilării rituale (ca „procedeu de diferențiere colectivă” cum este și tăierea cosiței în colinda Ciutei fără splină), orbirii ori amputării membrelor în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adeseori avem sugestia ei la nivelul mutilării rituale (ca „procedeu de diferențiere colectivă” cum este și tăierea cosiței în colinda Ciutei fără splină), orbirii ori amputării membrelor în basme. Acestea sunt tot atâtea semnale că novicele se află în punctul extrem al trecerii sale și că „este mort” din punct de vedere fiziologic. Depășirea încercărilor succesive „produce triumful inițiatului grație transmiterii unei cunoașteri secrete (...), condiție a unei transformări ireversibile a ființei”. Acum este momentul când ființa poate fi eliberată din sfera
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bărbatului”. Motivele inițiatice specific masculine stau sub semnul dinamicului, al eroicului și al cultului solar, principii aflate în complementaritate cu datele rituale feminine, cu mult mai reduse pentru acest fenomen. Traseul eroului cere o ieșire din spațiul profan până la limita extremă a creației și de aceea el trebuie să se așeze sub protecția astrală. Zeul soare devenit sfânt în credințele populare de azi este adus pe pământ prin reprezentări transparente ale caracteristicilor lui și astfel întreaga comunitate este purificată. Vechimea acestui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dominație”. Vitalitatea excepțională este augmentată hiperbolic prin natura prețioasă, indestructibilă a înzestrării eroului: nu o armă îi asigură protagonistului victoria împotriva principiului răului, ci chiar mâna cu care s-a născut. Dinamismul solar de pretutindeni în inițierea masculină are forma extremă în imaginea Viteazului cu mâna de aur. Mâna evocă ideea de activitate și putere, iar voinicul hibrid poartă semnul și conștiința naturii excepționale, a eroului civilizator. „Culoarea sau natura aurie sunt specifice zeilor, morților și inițiaților. Pentru a dovedi că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
efectul halucinant al cursei, fiecare gest fiind făcut cu o rapiditate ce nu-l lasă să fie perceput decât ca deja încheiat. Podurile - liant între lumi marchează îndepărtarea de profan pe aceeași scară a metalelor, iar aurul constituie întotdeauna limita extremă a călătoriei. Puterea zmeilor care trebuie uciși de flăcău crește odată cu strălucirea castelelor în care trăiesc: „Mergi, măi nainte cale de trei zile - zâce - cî îi da de un palat coperit numai cu tăblii de aur. Acela are mare putere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
an - a trecut un an, a trecut doi, a trecut trei; iera ani, nu iera zîle!” . Rapidi¬tatea creșterii este proprie ființei care stăpânește energiile generatoare de viață și cu această putere înfrânge haosul de la marginea lumii. Tot o valorificare extremă a fecundității lumii o reprezintă geneza dintr-un animal năzdrăvan, motiv care cumulează ajutoarele măiestre cu încărcătura magică a concepției imaculate. Eroul „poate avea origine animală, detaliu adăugat numelui generic: Făt-Frumos fiul oii, FătFrumos fiul iepei, Făt-Frumos fiul vacii, în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
precosmogonic, și se identifică cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor și cunoașterii locurilor ascunse” anticipează descoperirea Fetei Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui specială și blestemul de mamă îi marchează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic: separă cele două dimensiuni ale cunoașterii, hrănește vegetația abundentă a șesului sau a zăvoiului și inundă periodic lunca. Câmpia formată din aluviunile venite dinspre sacru devine, așadar, spațiul simbol al limitei extreme a creației. În basmul Cele trei fete de popă cari s-au măritat după un zmeu din Blaj, Alba, Samfira adapă porumbeii de la fântână (topos al comunicării cu sacrul) și află cum să evite ingerarea nefastă care ar opri-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dînsu. Ș-au plecat tri zili și tri nopț. La tri dzili șî la tri nopț, o agiuns pi vîrvu munt'elui Sînauli”. Drumul durează un număr fix de zile care acționează ca un ciclu formator. Odată ajuns în punctul extrem al creației, flăcăul este pregătit pentru confruntare. Repetarea intervalului de timp petrecut pe drum subliniază ieșirea din coordonata profană a lumii, deși începutul incursiunii ar părea să fie unul obișnuit. Timpul ficțional este redat aici la perfect compus, spre deosebire de fragmentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
forma unei vaci grase și a unei fecioare. La fel cu cerbul din colinde ce distruge viile și ogoarele, actul devine o provocare a umanului și un test dacă oamenii se mai ridică la nivelul înaintașilor. Inițierea are aici cote extreme din punct de vedere tensional. Soarta întregii lumi depinde de vitejia lui Iorgovan, singurul care poate afla terifianta hierofanie „de la brâul pământului”. În Mistriceanul I(7), blândul șarpe al casei capătă factură cosmică: „Pui de șearpe sugă-mite,/ De sub talpa casei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cultul strămoșilor, al căror totem este aici șarpele. „Atributele comune cu anticele divinități ocrotitoare ale vetrei, de tipul Larilor domestici, zeului Lateranus, zeiței Mania, Manilor și Penaților latini” fac din dușmanul ofidian o apariție complexă ce acționează și ca limită extremă în Centrul Lumii. În basmul Dobrița, șarpele „insistă” să fie adus în plan domestic, ipostaza lui de genius loci implicând o mișcare dinspre exterior spre nucleul existenței cotidiene: „Și mergând la-vânătoari el, ieșa un șarpi mari-nainti. Când să ducea lavânătoari
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]