9,472 matches
-
realitate a ficțiunilor autorizează jocul mai liber în raportul dintre timpul relatării și timpul despre care se relatează și, sub raportul polifoniei enunțiative, se recurge la răsturnarea reperelor obiective ale topografiei și cronologiei universale. Din punctul de vedere al praxematicii, ficțiunea este o expansiune a principiului autonomiei lingvisticului, care face din orice enunț o punere în scenă. În comunicarea ce vizează faptele, această autonomie dă omului capacitatea de a figura obiectul în absența lui și de a viza posibilul, ceea ce îi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propune un experiment, iar confruntarea experimentală a cunoașterilor și a valorilor cu alte modele posibile de structurare a timpului, de relații între actanți etc. se produce prin consimțămîntul receptorului. Această autonomie secundară în raport cu realitatea permite adesea realizatorului și receptorului de ficțiune să aducă discursului aspecte pe care conștiința sau inconștientul lor nu și le asumă ca atare. Rezultă de aici că, în mod necesar, ficțiunea ar trebui abordată din perspectiva componentelor ei pragmatice. Primul aspect de acest tip ar fi faptul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se produce prin consimțămîntul receptorului. Această autonomie secundară în raport cu realitatea permite adesea realizatorului și receptorului de ficțiune să aducă discursului aspecte pe care conștiința sau inconștientul lor nu și le asumă ca atare. Rezultă de aici că, în mod necesar, ficțiunea ar trebui abordată din perspectiva componentelor ei pragmatice. Primul aspect de acest tip ar fi faptul că, în ficțiune, autorul sau locutorul comunică un enunț sau un șir de enunțuri care reprezintă de cele mai multe ori propoziții false, iar el știe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului aspecte pe care conștiința sau inconștientul lor nu și le asumă ca atare. Rezultă de aici că, în mod necesar, ficțiunea ar trebui abordată din perspectiva componentelor ei pragmatice. Primul aspect de acest tip ar fi faptul că, în ficțiune, autorul sau locutorul comunică un enunț sau un șir de enunțuri care reprezintă de cele mai multe ori propoziții false, iar el știe acest lucru și astfel apare problema motivului pentru care se produc și se interpretează enunțuri al căror conținut informativ
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț sau un șir de enunțuri care reprezintă de cele mai multe ori propoziții false, iar el știe acest lucru și astfel apare problema motivului pentru care se produc și se interpretează enunțuri al căror conținut informativ este redus sau chiar lipsește. Ficțiunea relatează despre obiecte și personaje inexistente, pe care însă le desemnează și se referă la ele, dar felul în care o face și rezultatul actelor de referire sînt probleme de pragmatică, la fel cum este problema referinței în ansamblul ei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cărui natură și mod de îndeplinire constituie probleme specifice lui. Din aceste constatări, se poate deduce că a n a l i z a d i s c u r s u l u i nu se particularizează în cazul ficțiunii atunci cînd vizează structurile sau mijloacele lingvistice, dar devine aproape exclusiv marcată de interpretarea pragmatică, atunci cînd se vizează sensurile elementelor dicursive (în primul rînd ale enunțurilor). Pe de altă parte, statutul acestor sensuri trebuie considerat din perspectiva unei ierarhii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identității narative și a ipseității reprezintă una dintre aplicațiile dialecticii dintre lumea povestirii și lumea reală. Aceasta pornește de la faptul că, pe de o parte, conștiința individuală se bazează pe identitățile narative ale acelora care furnizează relatări istoriografice și de ficțiunea care ține de genul biografic, iar, pe de altă parte, în multe dintre circumstanțele vieții, individul primește de la cei din jur și produce el însuși relatări în care este actant principal și îi asigură identitatea narativă. Narațiunea apare astfel ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
teoria literaturii să studieze numai literaritatea operelor, adică procedeele prin care ele aparțin artei și funcționării estetice a limbii. Ulterior, G. Genette a stabilit că se pot distinge cel puțin două tipuri de literaritate: 1) o literaritate constitutivă, care reunește ficțiunea și dicțiunea (poezia, definită formal), două activități verbale cu un scop estetic determinat, și 2) o literaritate condițională, ce cuprinde opere de diferite genuri, fără un scop estetic instituționalizat (precum autobiografia, jurnalul etc.), care intră în domeniul literaturii, dacă devin
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atît la nivel macrostructural, cît și la nivel structural, încît povestirea (histoire), de exemplu, redă evenimentele în ordine ascendentă, construind astfel subiectul individual și social. Timpul povestirii avînd această structură ascendentă, evenimentele referențiale vizate sînt de ordinul experienței sau al ficțiunii. De aceea, se afirmă că textualitatea narativă este o textualitate a iconicității prin motivare. Desigur, această ordine progresivă poate deveni locul unor anacronii (mai rar, proleptică, prin anticipare, și, mai des, analeptică, prin întoarcerea în trecut), dar acestea nu au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este atribuit unui personaj diferit de locutorul care își manifestă identitatea. De fiecare dată cînd, într-un enunț, responsabilitatea a ceea ce este spus revine mai multor instanțe, se vorbește de polifonie. Enunțiatorul este, pentru locutor, aproximativ ceea ce personajul dintr-o ficțiune este pentru autorul acesteia. Ca intervenienți discursivi, enunțiatorii sînt cei ale căror voci sînt prevăzute în enunțare, fără a le putea atribui cuvinte precise; ei nu vorbesc cu adevărat, dar enunțarea le permite exprimarea unui punct de vedere. O. Ducrot
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri de discurs, dihotomia subiectiv /obiectiv trebuind înțeleasă mai degrabă ca un fenomen axiologic. Analiza textului și a discursului literar a îmbogățit înțelegerea noțiunii de "subiectivitate" prin prisma unor probleme ca: punct de vedere, distanță, perspectivă narativă, polifonie, subiectivitate și ficțiune, imaginea eului în și prin discurs etc. V. deixis, emoție, modalitate, polifonie, valoare. BENVENISTE 1966; KERBRAT-ORECCHIONI 1980; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB SUBÎNȚELES. În gramatică, se atribuie trăsătura subînțeles pentru ceea ce într-o frază nu este exprimat, dar care este implicat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
gîndire mitică, utopie - istorie, utopie - realitate, utopie - politică, utopie - filozofie, utopie - sociologie, utopie - literatură. Astfel, dinspre istorie, politică, filozofie, sociologie, utopia este văzută drept un vehicul de idei, în timp ce literatura urmărește forma și tehnicile literare specifice. Așadar, discursul utopic folosește ficțiunea pentru a pune în circulație convingeri, teze și idei, împrumută cîte ceva de la fiecare disciplină care o revendică, de la filozofie, metoda ipotetico-deductivă, de la literatură, poncifele, de la istorie, politologie și sociologie, problematica. Ca atare, utopia este un gen literar, dar și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
identitate. Se pare, deci, că miza ideologică îngrădește destul de mult posibilitățile de exprimare a structurilor literare. O dată cu proliferarea literaturii distopice însă, în secolul al XX-lea, se poate vorbi de scrieri valoroase și din punct de vedere literar. V. distopie, ficțiune, narațiune. CIORĂNESCU 1972; ANTOHI 1991. OI V VALOARE. Deși cuvîntul valoare nu se poate considera ca element din terminologia științei limbii și, în consecință, nici din cea care ține de analliza discursului, el nu este totuși în afara acestei terminologii, în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Poétique", Paris, 1979; Palimpsestes. La Littérature au second degré, Seuil, col. "Essais", Paris, 1982; Nouveau Discours du récit, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1983; Seuils, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1987; Fiction et diction, Seuil, col. "Poétique", Paris, 1991 (Introducere în arhitext. Ficțiune și dicțiune, Editura Univers, București, 1994); Immanence et Transcendance, Ed. du Seuil. Paris. 1994; La Relation esthetique, Ed. du Seuil, Paris, 1997 (trad. rom. Opera artei (2 vol.): (I). Imanență și transcendență, Editura Univers, 1999, (II). Relația estetică, Editura Univers
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pământul, să cărăm cu toții pietre dintr-o parte într-alta. Și pentru că e până la urmă prietenos cu subiecții, optimist în concluzii și de o muzicalitate cum rar am văzut în filmele documentare. Cred că atunci când un cineast, fie că face ficțiune, fie documentar, e pregătit să primească inspirație, ea vine ca și cum s-ar crăpa cerurile. Și cineastul e ajuns de subiect din urmă, pentru că numai acel subiect trebuie să-l facă, pe acela pe care trebuie să-l aprofundeze pentru sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
un grec, Herodot, cel care în Istoriile sale se străduiește să prezinte lucrurile și faptele din trecut așa cum i-au fost relatate. Spirit novator prin metoda "anchetelor" sale, Herodot n-a putut scăpa de tentația digresiunilor, amestec de realitate și ficțiune, fapt ce i-a atras și numele mai puțin lăudabil de "tată al minciunilor". Poate că și acest lucru îi va face pe filozofii greci de mai târziu să minimalizeze rostul istoriei. Atât în Legile, cât și în Timaios, Platon
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la mână. Fumează încontinuu. Colecționează linguri ciudate. Nici nu ieșise bine din adolescență când l-a cunoscut pe Maurice Béjart. În scurt timp îi devine bun prieten. La 20 de ani toarnă un film inspirat de acesta. A oscilat între ficțiune și documentar. A scris sute de cronici de film și s-a agățat de roman nu din dorința de a publica, ci dintr-aceea de a scrie. Îi place enorm să scrie. Adună mii de pagini. Le asamblează, le reasamblează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
putea ghici sfârșitul. Pot justifica fiecare cuvânt pe care îl folosesc. Voi face iar un salt către cinema. Bineînțeles, vorbim despre tehnici diferite, însă vă voi adresa întrebarea: ce este mai ușor de realizat, un documentar sau un film de ficțiune? Nimic nu-i ușor de realizat. Niciodată! Documentarul a devenit foarte greu de realizat în ziua de azi, deoarece televiziunea ne-a obișnuit să lenevim și să nu privim lucrurile în profunzime. Există subiecte minunate, care nu sunt însă folosite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
foarte greu de realizat în ziua de azi, deoarece televiziunea ne-a obișnuit să lenevim și să nu privim lucrurile în profunzime. Există subiecte minunate, care nu sunt însă folosite. Încă de la apariția sa, cinema-ul a fost împărțit între ficțiune și documentar, de la Méliès și frații Lumière. Au existat capodopere documentare, de exemplu Nanouk de Robert Flaherty, despre viața câtorva eschimoși, film care a avut, de asemenea, un succes comercial la vremea sa. Documentarul cere modestie, o calitate foarte rară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
de exemplu Nanouk de Robert Flaherty, despre viața câtorva eschimoși, film care a avut, de asemenea, un succes comercial la vremea sa. Documentarul cere modestie, o calitate foarte rară. Putem spune că există o parte documentară în orice film de ficțiune. Filmul lui Hitchcock, Vertigo (am cumpărat în România DVD-ulă, este un film de suspans, dar și un documentar despre San Francisco și chiar unul despre actrița Kim Novak. Soția lui Hitchcock considera că picioarele lui Kim Novak nu erau prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
Novak nu erau prea frumoase și și-a convins soțul să taie un plan la sfârșitul filmului, lucru care a făcut ca finalul să fie mult mai misterios decât era prevăzut. Neorealismul italian este un amestec perfect de documentar și ficțiune. Când aveam cincisprezece ani am făcut rost de o copie de 16 mm a filmului Paisà de Rossellini, precum și de un aparat de proiecție sonor. Am proiectat Paisà în sufrageria părinților mei pe un cearceaf nou (asta se-ntâmpla cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
cel mai bun și cel mai vechi prieten. Ne cunoaștem de 45 sau 46 de ani. L-am filmat adesea, cumva precum Cézanne care picta neîncetat mere! Povestea filmului Je t’aime tu danses este amuzantă: e un film de ficțiune de 90 de minute, dar la început era un documentar de 20 de minute comandat de o televiziune germană. Trebuia să filmez crearea unui „pas în doi“ (un cuplu care danseazăă, iar eu m-am îndrăgostit de dansatoare. Am inventat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
noastre despre personajele din lumea reală. Dacă e greșit să presupunem că mimesisul sau redarea fidelă a elementelor esențiale ale oamenilor reali este scopul ultim al caracterizării, ar fi tot atît de greșit să presupunem o ruptură mai radicală între "ficțiunea” din romane și "facticitatea” din lumea reală. Nu pentru că literatura, în mobilitatea ei, nu poate să construiască pe o realitate stabilă și solidă din pricina unui abuz de "tehnică” și a unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este o construcție fluidă, înclinată spre schimbarea formei, așa că redarea sa "definitivă” în literatură este imposibilă. În schimb, dacă ne gîndim la alcătuirea semiotică a oamenilor, lucrurilor și a textelor de non- ficțiune ca aparținînd aceluiași ordin ca alcătuirea semiotică a romanelor, atunci e posibil să găsim o cale de mijloc. Din această perspectivă, arta nu este un supliment al vieții, și deci nu poate fi o reprezentare mimetică slabă: în general, atît
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
roman - cît și din punctul de vedere al producției și al autorului). Cultura de masă din ultimii o sută de ani a asistat la dezvoltarea unor forme noi și puternice de narațiune hibridă/eterogenă - acum incluzînd cîntecele pop cu videoclipuri, ficțiunea hipertextuală. d. Totul în roman se realizează prin intermediul limbajului scris (incluzînd reprezentările vorbirii și gîndirii, prezentarea și relatarea emoțiilor). Dar în film există un amestec între diferitele modalități: reprezentare vizuală (descrierea cadrelor, a personajelor, a acțiunilor...); reprezentări auditive nonverbale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]