6,911 matches
-
ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui ruptură cu interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul fluturelui și, în cele din urmă, se oprește în palmă. Fluturele și frunza devin metafore ale existenței, ale vieții ce trece în "orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt", în mod insesizabil, sub imperiul aceleiași așteptări neîmplinite"147. Ceea ce contează cu adevărat se dovedește a fi sufletul, adică intimitatea ființială a poetei, restul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
făpturii lor lungi de nor auster/ Căci, scăpate istoriei și curate de sens,/ Treceau clipe mari zdrențuite pe cer". (Pe cer) sau: "Totul neterminat./ Sau numai mi se pare? Frunza aceasta n-ar fi trebuit/ Să mai continue cumva? Sau fluturelui? Să i se isprăvească într-un fel/ Desenul de pe aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident numai schițe ale unui/ Tablou abia început?/ Totul neterminat/ Și așteptându-și emoționat/ Întregirea/ Care nu se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ceea ce nu se uită", unde satira și accentele elegiace se împletesc, și până la ultimul volum: "Nu o să te uit... cum ai venit... Cu zâmbetul tău de sabie/ totuși un pic tăiată.../ Cu buzele tale de fecioară/ căutând să-mi aspire fluturele răsuflării". Sentimentul morții este surprins în ipostaza luptei dintre viață și moarte, indiferent dacă gesticulația liniilor de acțiune cuprinde universul, ca în "Surâsul Hiroșimei" sau coboară în interiorul eului luptând cu deznădejde teribilă și solemnă ca în "Elegia pentru floarea secerată
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
definită direct. Pustia este cerul ce se întinde de la izvor la mare, ochiul Pustiei este lumina eternă, de aceea rostul poetului ar fi: De-a-nainta cu teamă în tăcere/ Să nu se prăbușească din înalt/ Pustia marilor mistere". În poemul "Fluturii negri", Pustia apare ca fiind "viața însăși", dar cu ideea că nimic nu moare spre a nu se mai naște și cu sublinierea că tot ce există va rămâne în eternitate. Pustia este identificată și cu ideea de absolut în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
putem observa și în alte poeme, guvernată de elemente oculte. "Singurătatea finală" este ilustrativă în acest sens: izolarea se realizează într-un univers osteologic. Precum la Macedonski sau, mai târziu, la Nichita Stănescu, universul este straniu, împodobit cu cai uscați, "fluturi stranii", palizi, cranii care joacă într-o concentrică horă: Pune mâna pe masă și țopăie masa sub mână,/ pune talpa pe prag și zvâcnesc fibre-n el", ("Singurătate finală"). Marea și muntele sunt cântate cu predilecție. Dacă la Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
după următoarea „regulă” enunțată în Impresii de roman: „Descriind ființe și locuri, ar fi dorit să nu le angajeze la nimic.” Discreția duce la parcimonie. „Petroveanu - spunea frumos Eduard Pamfil - l-a explicat pe Bacovia ca pe o umbră de fluturi. Petroveanu, care era o ființă de lumină și căldură, a transformat în nimb tot ce era sumbru în ceața care se mișca Bacovia, aburii lui de alcool etc... Bacovia a fost un frustrat de sine însuși, a fost încontinuu într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alcool etc... Bacovia a fost un frustrat de sine însuși, a fost încontinuu într-un deficit existențial”. („Orizont”, 27, nr. 19, 12 mai 1977, p. 5) Eu caut omul sub toate înfățișările sale, chiar și sub cele penibile. „Umbra de fluturi” a visat azurul, dar s-a atins și de noroi. După 1945, Agatha simte că, în sfîrșit, i-a venit apa la moară. Fără îndoială, ea e „vinovată” de unele din ieșirile lui Bacovia în lume. Sărbătoririle lui erau totodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cum se află, fără îndoială că versurile din acea perioadă au o mare valoare autobiografică și de ce nu și o valoare literară?, deși după cum s-a observat ele se dovedesc debitoare, mai ales lui Alecsandri și Bolintineanu, cu multe flori, fluturi, regine murinde, stele și lacrimi, într-o nebuloasă stilistică și o ortografie heliadistă, ca la toți poeții din acea vreme 37. Însă procesul său de afirmare proprie și de eliberare de sub aceste influențe a început mai devreme de cum s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trăiește, în adevăr, o lume de basm: "Văd apa ce tremură lin Cum vîntul o-ncruntă-n suspin, Simt zefiri cu aripi de fiori Muiate în miros de flori Văd lebede, barcă de vînt, Prin unde din aripe dînd, Văd fluturi albaștri ușori, Roind și bînd miere din flori. De ce nu am aripi să zbor! M-ași face un flutur ușor, Un flutur ușor și gentil, Cu suflet voios de copil." (Frumoasă-i) La iazul Loieștilor, scriind la persoana a treia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
n-avea decît paisprezece ani, găsim în versurile sale: sub blînda batere de vînt, apa sură a lacului tremura lin și-și înfunda mișcarea creață în stuful de la iezătură; izvoarele plîngeau; pelinii suri ca argintul îmbătau cîmpul cu miros dulce; fluturii beau mierea, din miile de flori; cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
biograficul și cotidianul uneori nimbat de vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui samovar, Editura Cartea Românească, București, 1983; Erotice, Editura București, 1997; Dintr-o scorbură de morcov, cu ilustrații de Răzvan Luscov, Editura Nemira, București, 1998; Poeme alese. 1959-1998, Editura Aula, Brașov, 2003; Opera poetică, I-II, Editura Cartier, Chișinău, 2003; Fluturii din pandișpan, Editura Cronica, Iași, 2003, Editura Știința, Chișinău, 2008; Poezii, carte la borcan, Editura Humanitas, București, 2003; Submarinul erotic, Editura Cartea Românească, București, 2005; Infernala comedie, Editura Brumar, Timișoara, 2005; Cântece de adolescent, Editura Brumar, Timișoara, 2007; Ne logodim
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reprezentante ale feminității care își marchează, prin estropiere, diferența o diferență, tocmai, pervers fascinantă față de prototipul generic. Reparata cu cei trei sâni mistici și două suspine laice, Pirata chioară de un sân și Glycera ai cărei sâni fac să zboare Fluturii din pandișpan sunt, contrar aparențelor, tocmai simboluri ale fertilizării. Mutilarea ca act de jertfă este integrată, spre exemplu, de Gilbert Durand în categoria ritualurilor care au ca scop primar fertilizarea și ca finalitate ascunsă "domesticirea lui Cronos". Invocarea unor ființe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Căci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
M-apropiam de oameni și-i priveam/ Cât se iubesc de mult, ca printr-un geam// În care răsuflarea li se-oprea/ Făcând dulci falduri grele de perdea// Ca să nu văd și să nu înțeleg/ Că fericirea nu-i un fluture întreg...". Referințe critice (selectiv): Paul Georgescu, Printre cărți, 1970; Mihai Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Petru Poantă, Radiografii, 1978; Ion Negoițescu, Alte însemnări critice, 1980; Ștefan Aug. Doinaș, Lectura poeziei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
primul rând de voința de a cuceri, nu doar redute livrești, ci și bătălii propriu-zis organice: "toată tinerețea am cucerit cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat printre câini chitariști bazilei/ am visat iceberguri/ am vizitat muzee abatoare de fluturi case/ mirosind a varză și a proști/ am conversat cu Statuia Libertății (Visează și taci). Și pandantele ei obișnuite, solitudinea, o solitudine care foarte rar exersează umilința ("Zorile ne găsesc însingurați/ c-un morman de foi înnegrite" sau "Cu grădina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
obiectele și spațiile însele se convertesc, printr-un bizar proces de umanizare, în forme ce reiterează perpetuu același tipar al orbecăirii. Seara, toate sufletele ies de la Second-Hand, în biserică sfinții din icoane se rotesc cu capul în jos, iar un Fluture cap-de-mort scheaună, jalnic, peste orașul acoperit de "pânza neagră, croncănitoare" a ciorilor Stradelă; camera se ascunde și apoi "plânge că s-a rătăcit/ în alte camere ca într-un labirint" Camera ascunsă; câinii se îmbată în naos de mirosul sfinților
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o gestică tulburătoare, care potențează sensurile adânci ale cărții: Ghisela, femeia ce mătură smocuri de păr, le clădește pe câmpuri și apoi le spulberă cu porniri de pruncucigașă (Gânduri); fetița cu fluturi, jucând parcă întreaga soartă a umanului într-un inocent, dar teribil Șotron; maica Fevronia, ce-și pictează pe unghii apostolii, încercând în ceas de mister însăși reconstituirea Cinei de Taină (Fevronia). Toate personajele Centurii de castitate mai au amintirea unor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a unui cosmos nimfoman), dar nici, dimpotrivă, tușeurile ironice determinate de obiceiurile altor poeți ieșeni, care se dedau unor plăceri defel livrești, alături de nimfele estudiantine strânse "în barul scriitorilor optzeciști
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de care azi nu mai știu nimic)/ pila de unghii și creionul de buze/ penele albastre cu care clipește/ atunci când e să fie adorabilă/ portjartierul de mireasă/ cameea și fardul deopotrivă/ cuțitul de conserve/ (pentru vremuri mai rele)/ cei doi fluturi siamezi,/lipiți de cerul gurii/ numai sărutând-o pe buze/ afli secretul neînțeleselor șoapte/ de care nu a scăpat din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Mărul mușcat. Pe de o parte, ferestrele, păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii spre spiritual, ale nevoii de cunoaștere absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate, porțile ferecate, dalele în formă de tablă de șah, fluturii, așadar simboluri ale închiderii, ale hazardului funest și ale agoniei, la care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
continuu (Universitas XXI, Iași, 2004); Tușa de roșu, În atelier, Precum un peisaj, Natură statică din Joc cu așteptarea (Junimea, Iași, 2005); Lupul albastru, Insula de cristal, Culoare grea din Venezia profundis (Princeps Edit, Iași, 2007); Tablouri într-o tavernă, Fluture portocaliu, Doar roșu din Jocul cu cercuri (Princeps Edit, Iași, 2009); Execuția, Peisaj cu așteptare și Alt peisaj din Trenul Cervantes (Universitas XXI, Iași, 2010); în fine, Roșu nefast și Translare în pictură din Clinica de metafore (Princeps Edit Multimedia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]