7,086 matches
-
și pe care îl vor împlini oile: "Ș-oile s-or strânge,/ Pe mine m-or plânge/ Cu lacrimi de sânge". Prin cântecul fluierelor, autorul anonim reliefează o gradare ascendentă a, zbuciumului sufletesc al eroului, sensibilitatea și dragostea sa față de frumos, dorința de înveșnicire prin artă. prin cântec. Se observă că prin personificarea fluierelor și prin epitetele "cu drag", "duios", "cu foc" se realizează o creștere a dramatismului pe fondul unei seninătăți a confruntării omului cu moartea, a cărei culme se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
avea nici un sens. Dovada trecerii omului prin lume este ceea ce rămâne în urma lui, prin aceasta devenind veșnic, nepieritor în conștiința semenilor săi. Dorește să aibă la cap fluierele dragi, această dorință semnificând supraviețuirea lui prin cântec, dar și dragostea față de frumos și sensibilitatea celui hărăzit morții. Îl preocupă și îndeplinirea bocirii, ca element tradițional al ceremonialului funebru, pe care dorește s-o împlinească oile saleT asasinii nefiind capabili de astfel de sentimente. Nu numai că nu se resemnează în fața morții, dar
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
fel, cu altul În alt fel. Erau persoane care mi-au povestit cum au intrat, cum s-au pus pe el și au dat, au Început să-l bată... Pe mine, de exemplu, nu. Pe mine m-au luat cu frumosul, adică atuncea seara În care m-au arestat, m-au băgat În anchetă. Am intrat În sală, era un căpitan, Emeric Bihari... Erau o amestecătură de anchetatori: maghiari, evrei și câțiva români, Însă majoritatea anchetatorilor erau de alte naționalități, dintre
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n cursă, s-ajungi Mamamuși Ci las-o [l’alde Cornea a o cogalăși S-o] facă cu papară Unde-și înțarcă puii preste hotaru din țérră. Etc. etc. vii Ai anima deschisă și characterŭ voiosŭ Di albŭ e albulŭ, frumosului frumosŭ Ci di și negru ’n negru, hidosului hidos. bucureștiul în 1871 85 lu c. esarcu Intelligentŭ, amorulu de arte, de științe Și erudiție, plus ardentele dorințe De studiuri profunde vorŭ face a te distinge În lumea sapienței și-nvidioși a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dl. Vericeanu: Convorbiri economice; D.A. Laurian: Heliade și operele lui; Chr. Pașcanu: Despre alimente; P. Grădișteanu: Despre Machiavel; G. Sion: Păcală și Tândală; G. Negre: Vezuviul și erupțiunile sale; dr. Davila: Despre ambulanțe; A. Roques: Drama română; U. de Marsillac: Frumosul și frumusețea; Șt. C. Mihăilescu: Selecțiunea naturală; C. Stăncescu: Studiu asupra artelor plastice la Expozițiunea Universală din Viena; Dumitrescu Tasianu: Despre școalele de aplicațiune; A. Odobescu: Arta bizantină. 218 bucureștii de altădată sub raport financiar stagiunea a constituit un dezastru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai sus au fost preluate creator de către Bacalbașa într-un alt capitol al lucrării de față (Anul 1882, „Petreceri ale vechiului București“). Pagina 156 * Foarte popular și cunoscut în toate cercurile era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au fost preluate creator de către Bacalbașa într-un alt capitol al lucrării de față (Anul 1882, „Petreceri ale vechiului București“). Pagina 156 * Foarte popular și cunoscut în toate cercurile era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un cunoscut cântec care era acesta: „Tu pleci, Marițo, te duci în piață / Să cumperi varză, s o faci cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Zidărași și dulgherași Că sunt buni de ciomăgași. ...Petre Grădișteanu Îi trage cu tufanu. Beizadea Mitică Găsi oala mică Că-i strâmtă la gură, Rea la-nghițitură. Junele Misir Suge din clondir. Bătăușii ține Isonul pe vine7 etc., etc. Ionică Frumosul, după ce-și debita cele două cântece și aduna gologanii, saluta frumos, spunând următoarele vorbe în limba franceză: „Je vous aime, je vous adore / Que pretendez vous encore? / Bonjour, mon angel / Sărut mâna, conașilor!“ Ionică era amorezat lulea de cea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
elita bucureșteană. Fiindcă bărbatul doamnei era un om de petrecere, Ionică venea des să-l delecteze la masă. Într-o zi și a declarat flacăra, la care doamna a răspuns că și dânsa îl iubește pe Ionică. Însă pentru ca Ionică Frumosul să poată obține un sărutat de la iubita lui trebuia să-i dea 7. „Cupletul“ era, probabil, alcătuit pornindu-se de la mai multe poezii pe care în anii 1870 N.T. Orășanu le publica în revistele satirice ale vremii, inspirându-se din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ionescu, Nicolae: 22, 56, 71, 72, 175, 177, 194, 208, 238, 283, 294, 295, 308, 309, 311-314, 322, 328, 335, 343, 347, 350, 353, 416, 419 Ionescu de la Brad, Ion: 71 Ionescu-Gion, Gh.I. (Ionescu, Gh.): 192, 193 Ionică Cobzarul (Ionică Frumosul): 401403 Ionnițiu (Ioanițiu), Constantin: 147 Ionnițiu (Ioanițiu), Theodosiu: 147 Iordache: v. Ionescu, Iordache Iordache, Anastasie: 393 Iorga, N.: 9, 17, 20, 24, 26, 31, 32, 68, 101, 122, 172, 225, 319, 351, 369 Iosif, Lazăr: 327 Ispirescu, Petre: 148 Istrati
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
făcute și frumoase”. Ea n-a fost niciodată, cum inexact am menționat în diverse „fișe de cadre”, o „casnică”. Teritoriul ei era cu mult mai întins: grădina, ograda, standola, grajdul, poiata, ogoarele etc. Toate muncile sale erau subordonate aceluiași criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-a dus ultima dată la spital - remarcă nașa Floarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doar două generații? Nu cumva chiar din cauza multilateralității sale? în fiecare din domeniile enumerate au venit alții și l-au acoperit. *Nevroza impune privirii urîțenia lumii. Pe ea o vezi întîi. Degeaba se străduiește mintea să-ți arate că totuși frumosul există, de la floare și fluture la cuplul tandru care se plimbă pe alee. Nevroza îți arată că floarea a și pierdut cîteva petale, că fluturele e un fost vierme care pînă diseară va muri, că femeia și bărbatul din cuplul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu fapta. Și dacă ar fi numai în treburile lor particulare calea-valea; da’ sînt și în trebile țării și asta crez c-o să ne ducă de rîpă. Pe care-l auzi vorbind, îți vine să-l săruți, așa vorbește de frumos și de cinstit; și apoi cînd te uiți la faptele lui, să-l pui la zid și să-l împuști, nu altceva”. Fariseul din povestirea lui Brătescu-Voinești e un „ciocoi nou” care „face paradă de democrație și de dragoste de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frumoaselor Dvs. preocupări. Vă rog transmiteți D-nei Dimitriu, pe care poate vom avea plăcerea să o cunoaștem, respectuoase sărutări de mâini, iar Dv., cele mai bune gânduri. Ovidiu 7 C.P. ilustrată, color Eforie Nord, 25.8.1975 Gânduri Însorite de pe frumosul litoral, unde Încercăm să recuperăm prin odihnă, oboseala unui an. În continuarea concediului vom face un scurt raid prin nordul Moldovei, când sper să vă revedem pentru câteva ore. Multă sănătate și respectuoase omagii D-nei Dimitriu. Ovidiu Ionescu 8 (București
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aș striga, de prin cete de Îngeri care-i acela care ar fi să m-audă? De-ar fi ca dintr-o dată vreunul pe inimă chiar să mă țină, pe semne aș muri, m-ar ucide tăria ființei ce are. Frumosul nimica nu este decât Început unei spaime, iar dacă-l putem Îndura și de stăm admirându-l, e că din dispreț, pregetând, el nu ne distruge. Oricare din Îngeri e spăimântător. * * * Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
grăbesc să vă răspund. Ce să spun, decât cuvinte de laudă. Munca Dvs., plină de devotament și conștiinciozitate, În scopul de a ne păstra pe noi bătrânii În viitorime - cei cari au aprins câte o luminiță pe altarul binelui și frumosului, În viață - este vrednică de toată lauda! Prin aceasta vă faceți Dvs. intrarea - cu un ceas mai devreme, În posteritate! Nici prin cuvinte și nici prin orice răsplată materială, nu se poate arăta recunoștința, pentru perseverența și priceperea, pentru intenția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu - care ca un luceafăr a strălucit În scurta lui trăire - lăsând În urmă-i o operă nemuritoare. Doresc să vă mai Întâlnesc - sper vara aceasta - ca să pot poposi măcar o oră În frumosul D-stră oraș. Eu lucrez și mă chinuiesc să fac lucruri bune, care să-mi facă cinste oricând. Vă doresc succese În munca D-voastră și deplină forță fizică. Vă mulțumesc mult pentru cartea trimisă. Cu multă afecțiune și prețuire, Nicolae
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
stimate domnule Eugen, Mulțumesc În mod deosebit pentru bunele urări și gânduri, de asemene și noi, vă dorim la toți multă sănătate și un an plin de mulțumiri. Am căutat, În anii care au trecut, să creez ceva, pe linia frumosului, În care, fără să vreau, am pus și frânturi din sufletul meu. Condițiunile au fost acele, pe care le-a găsit imperativele destinului. Dacă am făcut ceva, doresc să cred că originalitatea a rămas pură. Pură, ca și modestia mea
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În țara asta, țara mea, fruntea sus, Îl are familia mea, pentru că după generalul Eremia Grigorescu, pe Mausoleul de la Mărășești, este numele vărului meu drept, Sublocotenentul Mihai Pruncu, din Reg. infanterie Focșani. În inima mea a trăit totdeauna, dragostea pentru frumos. În lucrările mele de pictură am pus bucăți din sufletul meu. Nostalgiile crepusculare, Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Prof. Popa bucuria, că d-na Ungureanu mi-a telefonat, că i s-au acceptat lucrările folclorice (În total sau selectiv) și că În curând se va Încheia contractul de editură cu „Minerva” (respectiv dl. șerb.). Îl felicit călduros pentru frumosul succes. Posed un portret mare al Agathei Bârsescu pe care vreau să-l donez „Muzeului” matale. Asta când vei veni la Buftea. E Înrămat, dar rama s-a cam deteriorat (sunt ani de-atunci) și, Înrămat, nu cred că-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
a descoperi amănunte din viața oamenilor de seamă din acest ținut! La București am avut multe obligații familiale și În plus a fost o iarnă deosebit de capricioasă - așa că nu am putut merge peste tot, unde am fi putut să vedem frumosul din arta expozițiilor! Am văzut totuși la sala Dalles o expoziție personală a unui pictor În vârstă, Labin, pictor axat pe pictura istorică. Până În prezent nu văzusem nimic de acest pictor, cu atât mai mult a fost bucuria de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
această afirmare. Urmăresc intrarea În librărie a cărții pentru a mi-o procura. Poate o voi recenza. Aștept cu multă bucurie deschiderea festivă a Muzeului Dstră. Va fi un bun prilej de revalorificare a talentului și dragostei noastre naționale pentru frumos, de reîntâlnire spirituală cu valorile fălticenene. și acum, ca o ultimă informare, fiind vorba de ceva personal, am lăsat la urmă. Vă țin la curent cu ceea ce am intenția să public, dacă bine Înțeles va găsi apreciere. Lucrez acum câteva
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Ceea ce existența lui Ion Negoițescu, ca scriitor, afirmă admirabil este Însă inversul: potențarea vine nu dinspre etic spre estetic, ci viceversa. Minunată excepție! Ba chiar minunată negație a bunelor credințe „umaniste”... minunată reafirmare a altei Înnodări a binelui, adevărului și frumosului, cum arta și trebuie să ne dovedească, În vasta ei emisie mereu „altfel”, care o și definește, până la urmă. Minunată răsturnare de ierarhii și clișee! Indestructibilul atașament față de frumusețe și estetic a fortificat ființa, altminteri ludică și fragilă, a scriitorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]