7,253 matches
-
o garnizoana franceză în Roma, în scopul de a proteja statul papei Pius al IX-lea. Posibilitatea de a elimina statele papale a venit atunci când războiul franco-prusac a inceput in iulie 1870, și Napoleon al III-lea trebuit să ia garnizoana lui de la Roma. După prăbușirea Imperiului francez în Bătălia de la Sedan, demonstrații pe scară largă publice a cerut ca guvernul italian să ia Roma. Regele Victor Emanuel al II-lea a trimis o delegație la papa Pius al IX cu
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
în Tir. Acesta caută adăpost la curtea seleucidă din Efes, unde decide măsurile împotriva dușmanului său de moarte, Roma. Datorită influenței romane continue în Grecia, Liga Etoliană este nemulțumită. Aceasta dorea reintegrarea cetăților Pharsalus și Echinus, dar erau împiedicați de garnizoanele roamne din Chalcis și Demetrias, polisurile ce au asigurat și dominația Macedoniei în Grecia. De asemenea, refuză a sprijini campania romanilor și Ligii Aheene împotriva Spartei din 195 î.Hr. După înfrângerea Spartei în 195 î.Hr., legiunile romane părăsesc Grecia. În
Războiul Sirian () [Corola-website/Science/320442_a_321771]
-
mare de victime din asaltul anterior și lipsa artileriei grele, decizia a dus la controverse în rândul staffului său; Nogi, însă, primise la rândul său ordine să cucerească Port Arthur cât mai rapid cu putință. După ce a trimis un mesaj garnizoanei de la Port Arthur prin care cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
golfului Tokyo și a golfului Osaka, fiind construite pentru a lovi nave. În timp ce japonezii începeau săpăturile, generalul Stessel a continuat să-și petreacă timpul scriind scrisori țarului în care se plângea de lipsa de cooperare a ofițerilor de marină. În garnizoana din Port Arthur au izbucnit focare de scorbut și dizenterie din cauza lipsei de hrană proaspătă. Nogi și-a îndreptat apoi atenția spre redutele Templului și Castelului de Apă (reduta Erhlung) din est, și spre Dealul de 203 Metri și Dealul
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
mesaj generalului Nogi, în care se ofereau să capituleze. Niciunul dintre ofițerii superiori ruși nu a fost consultat, și Smirnov și Tretiakov au fost indignați. Capitularea a fost acceptată și semnată la 5 ianuarie 1905 în suburbia nordică Shuishiying. Astfel, garnizoana rusească a fost luată prizonieră, iar civililor li s-a permis să plece, în timp ce ofițerii ruși au avut de ales între a fi luați și ei prizonieri și a fi eliberați sub cuvântul că nu vor mai participa la război
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
muniții rămăseseră în Port Arthur, ceea ce însemna că Stessel s-a predat cu mult înainte ca lupta să fie încheiată. Stessel, Foch și Smirnov au fost judecați la curtea marțială la întoarcerea la Sankt Petersburg. Nogi, după ce a lăsat o garnizoană în Port Arthur, a condus restul armatei de 120.000 de oameni spre nord pentru a face joncțiunea cu mareșalul Oyama la bătălia de la Mukden. Faptul că japonezii au capturat Port Arthur și că ulterior au câștigat bătălia de la Mukden
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
legătura pe apă cu Londra. Regina Elisabeth II petrece aici frecvent sfârșitul de săptămână, unde primește și vizita oficială sau privată a unor miniștri sau șefi de state. Conform izvoarelor istorice castelul datează din timpul lui Wilhelm Cuceritorul. Construcția castelului, garnizoanei, fortăreței, închisorii și părții locuite fiind coordonată direct de unii monarhi englezi. În timpul războaielor purtate de Anglia, castelul fiind mai bine întărit și apărat, aceste măsuri strategice se pot observa și azi.
Castelul Windsor () [Corola-website/Science/317978_a_319307]
-
Știrbescu. La ora 18:10, sub escorta a de doi ofițeri de armată (Ion Mareș și Ion Țecu), a locțiitorului comandantului Securității județene, colonelul Dinu (care a condus mașina ARO), și plutonierului de miliție Constantin Paisie, au fost transportați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM0147). Comandantul garnizoanei, Andrei Kemenici, într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național pe 23 martie 2009, a declarat următoarele: Unitatea militară a fost amenințată de mai multe ori prin telefon, că va fi atacată. În
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
de doi ofițeri de armată (Ion Mareș și Ion Țecu), a locțiitorului comandantului Securității județene, colonelul Dinu (care a condus mașina ARO), și plutonierului de miliție Constantin Paisie, au fost transportați la garnizoana din Târgoviște (UM 01378 și UM0147). Comandantul garnizoanei, Andrei Kemenici, într-un interviu acordat ziarului Jurnalul Național pe 23 martie 2009, a declarat următoarele: Unitatea militară a fost amenințată de mai multe ori prin telefon, că va fi atacată. În practică însă, militarii care asigurau apărarea au fost
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
cu 5 elicoptere. Într-unul din elicoptere se aflau cele două prelate verzi, în care urmau să fie înfășurate cadavrele soților Ceaușescu. Procesul a început pe 25 decembrie ora 13:20 și s-a terminat în jurul orei 14:40, în garnizoana din Târgoviște. Capetele de acuzare erau: Aceste acuzații n-au fost dovedite, ci doar numite de acuzatori împreună cu menționarea descrierilor făcute de presă ale unor infracțiuni atribuite de jurnaliști Ceaușeștilor. Avocații impuși cuplului i-au acuzat în loc să-i apere. Nicolae
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
banii menționați de acuzatori. Acuzația de genocid nu a fost probată nici până acum. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la ora 14:45 și deși verdictul admitea recurs, a fost executată cinci minute mai târziu, în curtea garnizoanei, lângă clădirea corpului de gardă. Unul din avocați motivase că din moment ce inculpații nu recunosc tribunalul, nu mai există cale de atac a sentinței, așa că decizia trebuia să devină definitivă. Înaintea execuției, Elena Ceaușescu a afirmat, fiind pusă în față cu
Procesul și execuția soților Ceaușescu () [Corola-website/Science/317961_a_319290]
-
Roma să mobilizeze nouă legiuni: una a fost trimisă în Sardinia, două în Sicilia, două au fost staționate la Roma pentru apărare, două au fost trimise în Spania. Întăririle au sosit cu legiuni rămase în Galia pentru a servi ca garnizoane în peninsulă. În Spania, Gnaeus Cornelius Scipio, fratele lui Publius Cornelius, a recăpătat Emporion, colonia grecească a orașului Marseilles. Cu 24.000 de soldați pe Ebro a obținut o serie de victorii împotriva triburilor locale și împotriva lui Hanno care
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Sempronius au fost întărite de aliații din Siracuza și s-au oprit la Etruria și Flaminio sub comanda a două legiuni a lui Servilius Geminis pentru apărare. Aveau de partea lor cenomanii și veneții ce le asigurau aprovionarea cu alimente garnizoanelor din Cremona și Piacenza. Hannibal a iernat în Gallia Cisalpină, neavând cu ce hrăni armata punică. În primăvara 217 i.en., Hannibal a decis să meargă spre Roma. Armata sa de 50.000 de soldați, incluzând gali, era odihnită. Însă
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
în India. De acolo, el intenționează să atace Birmania și Thailanda, iar absolvenții indieni ai Școlii de Luptă (printre care se numără Sayagi și Virlomi) pun la punct planurile de atac și logistica. Petra consideră că e mai bine ca garnizoana indiană să fie desfășurată de-a lungul frontierei cu Pakistan, dar Ahile încurajează India și Pakistan să facă pace și să lupte împreună împotriva vecinilor lor. Planul acesta ascunde însă un alt plan al lui Ahile: el vrea să plece
Umbra Hegemonului () [Corola-website/Science/323407_a_324736]
-
în Egipt. Al-Afdal a fugit pe mare. Au jefuit cât au putut, luând și steagul și cortul lui al-Afdal, arzând restul. S-au întors la Ierusalim la 13 august și, după petreceri, Godfrey și Raymond au revendicat amândoi Ascalonul. Când garnizoana a aflat despre disputa acestora, a refuzat să se predea. După bătălie, aproape toți ceilalți cruciați s-au întors la casele lor în Europa, întrucât își îndepliniseră jurămintele de pelerinaj. La sfârșitul anului mai rămăseseră poate doar câteva sute de
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
mai rămăseseră poate doar câteva sute de cavaleri în Ierusalim, dar aceștia au fost treptat susținuți de noi cruciați, inspirați de succesul primei cruciade. Deși bătălia de la Ascalon a fost o victorie cruciată, orașul a rămas sub controlul fatimizilor și garnizoana sa a fost repopulată. A devenit bază de operațiuni pentru invaziile Regatului Ierusalimului din fiecare an care a urmat, și acolo s-au dus multe bătălii, până în 1153 când a fost cucerit în cele din urmă de cruciați după asediul
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
s-a născut la Amiens, într-o familie burgheza, iar în 1760 a fost trimis la "École royale d'artillerie de La Fère", similară cu Școala Politehnica din ziua de astăzi. Ca tânăr locotenent, a luptat pentru puțin timp într-o garnizoana de la Rochelle până la sfârșitul războiului de șapte ani (1763). Mai tarziu, a fost transferat la Strasbourg (1765-1769), Grenoble (1769-1775) și Besançon (1775-1776). În 1763, Laclos a devenit francmason în adăpostul militar "L'Union" de la Toul. Cu toate că a fost promovat căpitan
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
publicată de Durând Neveu pe 23 martie 1782, si a devenit un succes imediat (1.000 de copii vândute într-o lună, un rezultat excepțional pentru acea vreme). Lui Laclos i s-a ordonat să se întoarcă de urgență la garnizoana să din Bretania; în 1783, a fost trimis la Rochelle pentru a contribui la construcția unui nou arsenal. Aici a întâlnit-o pe Marie-Soulange Duperré, o femeie cu 18 ani mai tânără decât el, cu care se va căsători în
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
de cea mai mare importanță la victoria britanicilor, fiind decorați de 25 de ori cu „Ordinul de Merit” în timpul asediului orașului Delhi. La trei zile de la izbucnirea rebeliunii, batalionul gurkha Sirmoor a primit ordin să se deplaseze la Meerut,unde garnizoana britanică rezista cu greu. Soldații gurkha au mărșăluit rapid câte 48 de kilometri pe zi. Mai târziu, în timpul asediului de patru luni a orașului Delhi, ei au apărat casa lui Raja Hindu Rao cu prețul a 327 dintre cei 490
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
1569-1618). În iunie 1551, trupele austriece aflate sub comanda generalului Giovanni Battista Castaldo (Johann Baptist Castaldo) au pătruns în Transilvania, ocupând-o timp de cinci ani. Cu asentimentul magistratului, Castaldo a instalat în Cetatea Sibiului la 17 august 1551 o garnizoană formată din 14 companii de infanterie, dotate cu 46 de tunuri și 216 puști de cetate, care au sporit mult capacitatea de apărare a cetății. Nemulțumit de starea fortificațiilor, generalul a dispus construirea de bastioane care să întărească centurile de
Bastionul Haller () [Corola-website/Science/323916_a_325245]
-
batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe 16 octombrie 1941, Detașamentul 1 Asalt, împreună cu Brigada 7 Mixtă Cavalerie, a atacat Odesa, fiind printre primele unități care au pătruns în oraș, însă garnizoana sovietică fusese în mare parte evacuată pe mare în noaptea de dinaintea asaltului final. Detașamentul 1 Asalt a fost desființat pe 24 octombrie 1941. Pierderile Diviziei 1 Blindate de la începutul războiului și până în acel moment erau de 162 soldați morți, 575
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Jersey. În seara zilei de 2 ianuarie 1777, Washington, Comandantul Armatei Continentale, a respins un atac britanic în bătălia de pe Pârâul Assunpink la Trenton. În acea noapte, el a evacuat orașul, a ocolit armata generalului Lord Cornwallis, și a atacat garnizoana britanică din Princeton. Generalul Hugh Mercer, din Armata Continentală, s-a întâlnit cu două regimente conduse de locotenent-colonelul Charles Mawhood din armata britanică. Mercer și armata sa au fost depășite, iar Washington a trimit o miliție sub comanda generalului John
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
trecea prin pământ desțelenit și ducea într-o zonă de unde se putea intra în oraș pe oriunde, deoarece britanicii îl lăsaseră neapărat. Washington rămăsese în urmă, întrucât plănuise să atace și să captureze avanposturile britanice înainte de răsărit, pentru a captura garnizoana repede. Dimineața, el era la încă două mile de oraș. Washington a trimis 350 de oameni sub comanda lui Hugh Mercer înapoi pentru a distruge podul peste Stony Creek și a întârzia armata lui Cornwallis care s-ar fi repliat
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
din 1663, a fost înlocuit de Bruihevețki și executat. [[Ivan Bruihevețki]] a fost aproape total dependent de Rusia. El a semnat în 1165 la Moscova o înțelegere prin care autonomia Ucrainei răsăritene era puternic limitată. Astfel, era permisă înființarea unor garnizoane ruse pe teritoriul Ucrainei, taxele colectate în această regiune erau tezaurizate în folosul Moscovei, reprezentantul Rusiei devenea membru al Radei care alegea hatmanul, iar acesta din urmă trebuia confirmat de țar, biserica ucraineană era trecută în subordinea canonică a [[Biserica
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
de aghiotantul Emilian Ionescu și de generalul Gh. Mihail, consilierul său pe probleme militare. La Casa Nouă a avut o întâlnire a regelui cu liderii militari, care s-au pronunțat în favoarea loviturii; printre ei era și colonelul Dumitru Dămăceanu, comandantul garnizoanei București. La întâlnire au participat și Constantin Sănătescu, Ion Mocsoni Styrcea, Grigore Niculescu Buzești, Mircea Ionnițiu, generalii Gheorghe Mihail și Aurel Aldea. Dămăceanu a fost întrebat de cât timp avea nevoie pentru a strânge trupe pentru a ocupa puncte strategice
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]