7,174 matches
-
obișnuită... Acolo unde e mami. Da. Tu ești în camera asta în care nu trece timpul, și te uiți pe ușa asta deschisă, să vezi ce face mami. Ce vezi dincolo, acolo unde trece timpul? Păi, dacă mă uit prin gaura cheii... Așa... ce vezi?... Păi... păi se vede că mami este oprită în loc, nu face nimic. Dar la tine nu trece timpul, la ea trece! De fapt, ea se mișcă... Dar ar trebui să facă în acea cameră să
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
buchete de lăcrămioare pe care le-am împărțit unui grup de eleve conduse de diriginta lor, dar am avut grijă să păstrez asemenea buchete și pentru prietenii mei apropiați. La T.V.R. se transmite că la Ocna-Mureș a apărut o uriașă gaură prin scufundarea terenului, datorită exploatării sării încă din vremea romanilor. Pe valea Bistriței pirotehniștii sparg zăpoarele, pentru a preveni dezastrul unor inundații. Se dă cazul a peste 300 de firme cu datorii mari față de stat, deși patronii lor sunt oameni
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai chiar așa de mult de citit. N-o să-ți placă, te avertizez. Știi că eu nu mint. Dar e momentul să te trezești la realitate. Nu poți trăi toată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reală. Dincolo de fereastră, parașutistul îi făcu un semn din care reieșea că ar avea nevoie de un cuțit pentru a se elibera. Magicianul sorbea tacticos din ceai, răsfoind ziarul. Căzu o bombă între cafeneaua suspendată și copacul parașutistului, iar din gaura formată se ivi periscopul unui submarin. Câțiva pescăruși se roteau în jurul lui și îl loveau cu pliscurile. Poc. Poc. Poc. Privi din nou cheia... Strălucea. Ca și cum ar fi avut o lumină în interior, ca și cum ar fi fost introdusă într-o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
incredibil de șic. Și‑apoi, era cam greu să acceptăm sfaturi În materie de modă din partea unui ins Îmbrăcat În clipa respectivă În niște jeansi cu model‑zebră, tăiați la nivelul cizmelor, și un pulover negru en coeur cu o gaură În partea din spate, care scotea la iveală musculatura feroce a spinării. Întreg compleul era garnisit cu o pălărie largă de pai și cu o idee (foarte discretă, recunoscă de dermatograf la ochi. — BĂIEȚICĂ, MODA NU ARE DREPT SCOP PREZENTAREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
știu de ce mi‑am Închipuit că treaba asta putea să‑mi fie de ajutor - mai ales că singurele Îndeletniciri scriitoricești realizate acolo fuseseră niște scrisori menite a‑i intimida pe alții - dar Loretta nu a părut a băga de seamă gaura uriașă din logica mea. — Zău? Primul meu loc de muncă la terminarea facultății a fost de asistentă de modă la Runway. Am Învățat mai mult În anul petrecut acolo decât În următorii cinci. — A fost o adevărată experiență. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tablou În care este pictat un cub mare, secționat perfect În mii de cubulețe, ce au, fiecare, Într-o parte, un colț sfărâmat; pe acolo ies cifre, linii, litere, semne-obiecte, ies În serie dezordonată și se Îndepărtează de real; În găurile ce se cască În locurile lăsate libere apar altele, mai precis, Înmuguresc fulgerător alte obiecte, aflate deocamdată doar În stadiul de inform, cum ar fi o mumie egipteană Înfășurată În fâșii strânse de pânză; nu știm ce se află În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
student sărac, ies din convent pe Matei Basarab spre Călărași; când să dau cotul, se deschide o fereastră chiar În nasul meu, „Afurisitule!“, aud aproape de ureche ca un miorlăit „nu mă lași să dorm!“; niște ochi stranii mă fixează din găurile unei figuri arse de vârstă. (Nebuna din colț mă confiscă din nou de la Întâlnirea cu destinul meu planetar.) (dimineața) Am devenit scriitor de scrisori amoroase când eram În clasa a X-a. Zina, o colegă brună, era Îndrăgostită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un urs când atacă. Mâna mea stângă i-a intrat cu pumn cu tot În gură, până la Încheietura palmei, unde și-a Înfipt caninii ca două bisturiuri. Mușcătura nu m-a durut: am reținut doar mirarea față de adâncimea celor două găuri, făcute perfect, cum ar fi fost forate cu o bormașină fină, și priveam curios, ca și cum n-ar fi fost vorba despre mine, cum alveolele acelea se umpleau treptat de sângele gâlgâind. Leul a mușcat o singură dată, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de chei, În care a tot scormonit până acum și de unde a scos grămada de maculatură ce zace lângă fotoliu sau este Împrăștiată peste tot; calcă peste scrisori, peste caiete, peste fotografii; cu multă nepăsare se apleacă din nou În gaura afundă a scrinului, introduce mâna până la umăr, scormonește un timp destul de lung (pot să observ Între caietele ce se află pe masă unul mai nou, cu scoarțe lucioase albastre, care este deschis și În care a scris când eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea țanțoș ca un cameleon ce-și schimba culorile pentru a fi cât mai atrăgător; mă ademenea, mă fluiera cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă caută și el cu aceeași curiozitate filosofică; am descoperit gaura largă cât să introduc mâna mea cu pumnul strâns, am introdus-o, nu m-a mușcat, m-am uitat În jur și l-am văzut mai jos cu zece metri, de unde mă privea vesel, ca și cum ne-am fi jucat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În răstimp, dintr-un portofel ca o geantă, Rogojinaru scoase o foaie galbenă pe care o arătă conductorului cu o mândrie ostentativă: ― Poftim, șefule!... În vremurile astea grele se mai cârpește omul cu cîte-o economie, că n-o să se facă gaură în cer fiindcă un creștin merge gratis cu trenul... Numai conductorul surâse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. Arendașul, însă, cuprins subit de griji, se apucă să-și adune geamantanele, coșurile și legăturile pe care le răsfirase în compartiment
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se mai uite înapoi... Apoi, puțin înainte de răsăritul soarelui, tavanul etajului, prefăcut de mult într-o băltoacă de jăratic, se scufundă, urnind și trosnind, peste tavanul parterului care, încins și slăbit, se prăbuși de asemenea. În cuprinderea zidurilor înnegrite, prin găurile ferestrelor, se vedea clocotul flăcărilor cu răsuciri mânioase de scântei. Curând începură să se adune iar țăranii, unul câte unul. Se uitau la foc, clătinau din cap, aruncau câte o vorbă și repede întorceau ochii spre conacul vechi. Li se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt, dar îndoia vârfurile copacilor, le rotunjea, făcând ca lumea să pară lipsită de muchii și unghiuri. Se opri în fața porții. Scoase cheia și o vârî, dibuind, în gaura încercuită cu o placă de fier bătut. Porțile se deschiseră singure, de parcă cineva le-ar fi tras dinăuntru. Curtea era ca totdeauna și totuși nu era. Soarele, ajuns până aproape de creneluri, așezase un nimb de lumină pe creștetul cava lerului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cere să-i întărească spusele, dar strigătul îi rămase în gâtlej, căci, în locul chipului mamei, dădu peste ochii iscoditori ai lui Șofronică. Flăcăul vru să strige din nou, căutând din priviri basmaua înflorată a Auricăi, dar văzu crescând în fața lui gaura ca o peșteră țuguiată a urechii lui Șofronică, în care nu doar șoaptele, ci și gândurile se auzeau asurzitor, lovindu-se de pereți și întorcându-se în ecouri. „De ce să te temi, cumetre ?“, auzi vocea lui Fandarac, atât de aproape
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trase sacul mai într-o parte. Se așezară care încotro. Io știu mormanul ăsta de când eram mic, visă Bunelu, rezemându-și capul într-o rână. — Că doar n-o fi piramida lu’ Keops, pufni Isaia. Aicea s-a făcut o gaură la război, continuă Bunelu, fără să-l ia în seamă. A căzut un avion american. L-am văzut și io, a ars cât a ars și p-ormă a rămas o droaie de fiare înnegrite. Oamenii veneau să-l vadă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Împărăteasă oftează. E cât pe ce să răbufnească de mânie. Respiră adânc pentru a se controla. Ți-a plăcut Nuharoo, nu-i așa? întreabă ea. — De unde să știu? Fiul Cerului își rotește ochii înspre tavan. Capul meu e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece degetele prin plăcuțele de bambus rămase, făcându-le să scoată un zgomot puternic. — Oasele mele țipă să mă duc să le întind. Marea Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ei de onoare dezvăluie că este nefericită. Se adâncește tot mai mult în credința budistă și vizitează temple de trei ori pe zi, ca să psalmodieze cu maestrul ei. Împăratul Hsien Feng mă sfătuiește „să nu mă uit la oameni prin gaura acului de cusut“. Însă instinctul îmi spune să nu iau în joacă gelozia ascunsă a lui Nuharoo. Yuan Ming Yuan nu e defel un loc sigur. La suprafață, eu și Nuharoo suntem prietene. E implicată în pregătirile pentru sosirea bebelușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pregătească domeniul de vânătoare, în acest caz, lasă Seng-ko-lin-chin cuvintele să cadă și se retrage în liniște. — O mamă șobolan întră în chinurile facerii! izbucnește Majestatea Sa într-un țipăt isteric. Naște puii pe o grămadă de zdrențe într-o gaură din spatele patului meu. Palatul mi se va umple de șobolani. Ce mai aștepți, doamnă Yehonala? Nu ai de gând să mergi cu mine să vânăm la Jehol? Gândurile mele o iau razna. Să părăsim capitala? Să ne cedăm țara barbarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Erau obișnuiți cu viața din Orașul Interzis, și mulți dintre ei se aflau încă în primii ani ai adolescenței. Am adormit în palanchin și am avut un vis straniu. Intram în mare ca un pește. Înotând, am intrat într-o gaură dintr-o peșteră îngropată adânc pe fundul mării. În jurul marginilor gropii erau spini deși. Pielea îmi era zgâriată de spini și apa din jurul meu se făcea roz. Înotam în sus și în jos într-o durere groaznică, încercând să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să punem punctul pe i, cum altfel și-ar putea plăti un tânăr de douăzeci și doi de ani o chirie În Manhattan? Mi se pare incredibil cât de repede au trecut următorii cinci ani. Cinci ani Întregi dispăruseră În gaura neagră a programelor de training, a rapoartelor trimestriale și a primelor de sfârșit de an, lăsându-mi exact atâta timp liber Încât să-mi dau seama că detestam tot ce făceam cât era ziua de lungă. Nu mă ajuta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
e nouă, dar e de departe una dintre cele mai bune- e elegantă, are o listă foarte impresionantă de clienți, e locul perfect ca să Întâlnești tot felul de oameni superficiali și obsedați de ei Înșiși și să ieși dracului din gaura aia În care te-ai sechestrat de ceva vreme. Te interesează? — Nu știu. Pot să mă gândesc? — Sigur că da, dragă. Îți acord douăzeci și patru de ore să cântărești toate argumentele pro și contra unei slujbe În care Îți câștigi traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Davide și Skye și să Înceapă să danseze pe banchete. Își desprindea rareori privirea de pe Philip, care Între timp se dusese În cealaltă parte a camerei, dar ea nu părea să-și dea seama. Tocurile ei ascuțite Începuseră să facă găuri vizibile, rotunde În pielea albă și mă simțeam din ce În ce mai bine de fiecare care când auzeam cum sfâșie canapeaua. Dar nu pentru mult timp. Vocea din spatele meu era inconfundabilă și am simțit imediat cum mi se strânge stomacul. —Bette! Ce ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]