7,151 matches
-
Matematici, un curs de Geometrie Superioară și un curs de Aplicații Geometrice ale Analizei (1938-1941). De asemenea, în anii 1946-1948 a fost profesor de Algebră și Analiză la Școala Superioară CFR. După 1929 Alexandru M. Pantazi a fost membru al "Gazetei Matematice", iar în anii 1942 și 1942 a făcut parte din delegația de conducere a acestei reviste. El a fost de asemenea membru al Societății Române de Științe, calitate în care a fost secretar și redactor al buletinului societății, iar
Alexandru Pantazi () [Corola-website/Science/302759_a_304088]
-
(n. 15 aprilie 1886, Ploiești, d. 6 aprilie 1938, București) a fost un matematician român care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoria funcțiilor. A urmat cursul primar și liceul la Ploiești. Revista Gazeta Matematică i-a desăvârșit apoi, în cursul superior de liceu, gustul pentru matematici, căci el a fost un asiduu corespondent al acestei publicații. În ultima clasa de liceu l-a avut ca profesor de matematici pe Nicolae Abramescu, care își
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină. • 1914. La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată „la roșu și învelită". • 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată" consideră că Cercul Militar din București este "„podoaba arhitecturală a țării (...), cel mai frumos, cel mai impunător din toate palatele cu care, în ultimele decenii, știința și simțul estetic al marilor arhitecți români și străini au înzestrat România"". • 12
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
a fost un participant fervent la elaborarea unor măsuri de reforme vizând modernizarea și avansul societății, în favoarea apărării interesului național. După suspendarea parlamentului, Kossuth și-a continuat activitatea ca jurnalist angajat în chestiunile privind drepturile naționale, articolele fiind publicate în gazetă proprie (1836-1837). Ziarul său a fost suspendat și interzis, iar Kossuth a fost condamnat la patru ani închisoare (în 1837). În acest răstimp a studiat economia și limba engleză. Eliberarea din detenție a avut loc în în mai 1840. În
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
constituțională. István Széchenyi, marele reformator liberal, care era mai răbdător, l-a avertizat că articolele sale erau instigatoare și puteau duce la declanșarea unei revoluții. Prioritatea ambelor personalități era unirea națională, ei elaborând împreună proiectul unei politici naționale, prezentată în gazeta la care lucra Kossuth. Materialul publicat a avut efect mare (tirajul ziarului a fost între 3000-6000 de exemplare). Conservatorii potrivnici reformelor au fost criticați de Széchenyi. În 1844, guvernul l-a destituit pe Kossuth din redacția ziarului "Pest", pretextul fiind
Lajos Kossuth () [Corola-website/Science/302801_a_304130]
-
și în afirmarea decisă a „adeziunii” la direcția inaugurată de Titu Maiorescu și consacrată de Eugen Lovinescu, adică la tradiția firească, aceea a modernității». Marele critic literar interbelic receptează cu promptitudine manifestul: în numărul (757) din 27 mai 1943, aceeași gazetă bucureșteană publică "Răspunsul d-lui Eugen Lovinescu la scrisoarea „Cercului Literar din Sibiu”". Din ianuarie 1945, gruparea literară de la Sibiu are și un organ de presă, "Revista Cercului Literar", în primul număr fiind publicat și articolul-program, "Perspectivă", din care spicuim
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
reticența lui Iosif Chișinevschi față de noii „intruși”, l-a obligat pe acesta să introducă în redacție câțiva „muncitori fruntași”, pentru a stabili o egalitate între intelectualii din redacție și „industria grea”. În primul an de publicare legală a "Scînteii", celelalte gazete de pe piață erau realizate profesional așa că, spune Silviu Brucan, "„eram siliți să facem față concurenței. Bătălia pentru cititori era aprigă”". Mai mult decât atât, ceea ce se poate lesne vedea din paginile ziarului este că, limba de lemn nu-și făcuse
Scînteia () [Corola-website/Science/302829_a_304158]
-
social-democrați, printre care Ilie Moscovici, Iordan Ionescu, Tache Georgescu și Ecaterina Arbore redactând și semnând un manifest protest față de lașitatea Guvernului Marghiloman care „a dus țara la dezastru”. La 14 noiembrie 1918, Constantin Titel Petrescu și alți intelectuali sociali-democrați scot gazeta „Trăiască socialismul”, devenită imediat „Socialismul”. După doar trei săptămâni publicația este suspendată, deoarece publicase manifestul-protest din aprilie, însă acestă măsură arbitrară a autorităților provoacă greve de protest, paralizând Capitala, ceea ce a obligat revenirea asupra interzicerii ziarului. Tipografii bucureșteni organizează la
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
diverse publicații el incearcă să stabilească o legatură între fiziologie și anatomia neuronului. Împreună cu Alfred Goldscheider studiază structura celulelor nervoase și modificarile lor mecanice, termice și chimice. Au publicat rezultatele experimentelor în 1897 și 1898 în "Fortschritte der Medizin" și "Gazeta Lekarska" care au fost apoi publicate drept monografii speciale. Ei susțin idea că tipul modificărilor în celulele nervoase poate furniza informații despre influențele ce au avut loc asupra lor. Neurologia și genetica timpurie Flatau și Wladyslaw Sterling publică în 1911
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
generalul Aslan primise în audiență delegația actorilor societari, pentru a discuta despre realizarea filmului, reiese că Vidrașcu intrase în echipă destul de repede după constituirea Societății. Filmările încep în februarie 1912, pe când încă se mai lucra la scenariu. Pe 24 martie, „Gazeta Ilustrată” anunță că Leon Popescu "„a primit să avanseze capitalul de 200.000 lei necesar antreprizei, fără să accepte vreun câștig”". După cum se va vedea, aceasta nu va fi ultima sa contribuție la realizarea filmului. "„În același timp," — continuă «Gazeta
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
Gazeta Ilustrată” anunță că Leon Popescu "„a primit să avanseze capitalul de 200.000 lei necesar antreprizei, fără să accepte vreun câștig”". După cum se va vedea, aceasta nu va fi ultima sa contribuție la realizarea filmului. "„În același timp," — continuă «Gazeta Ilustrată» — "d. N. Filipescu, Ministru de Răsboiu, apreciind utilitatea patriotică a antreprizei, în afară de o subvenție ce i-a pus la dispoziție, a ordonat ca ministerul de răsboiu să-i acorde sprijinul său pentru orice nevoie de trupe ce ar fi
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
avut controlul complet asupra filmului. Deseori, în caietele de regie apare notată sintagma "„conform celor stabilite de domnii ofițeri”". Reconstituirile militare au fost lăsate în grija cadrelor militare, unele scene din film purtând o pronunțată amprentă a exercițiului de manevră. „Gazeta Ilustrată” îi prezintă chiar și pe ofițerii care au realizat aceste întreprinderi: "„locotenent-colonelul Scărlătescu, căpitan Tomița Dumitrescu și locotenent Aslan”". La reconstituirea scenelor de asalt au participat și consultanți, oameni care cu 35 de ani în urmă luptaseră pe front
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
unde pionierii din armată au construit un pod peste Dunăre) și în cele din urmă la Turnu Severin. Primul tur de manivelă a fost dat în februarie 1912, filmarea fiind terminată în jurul datei de 20 mai. La 24 martie 1912, „Gazeta Ilustrată” își anunța cititorii că "„de vreo lună, pe platoul de la Otopeni se reprezintă luptele de la Grivița și Plevna”". În martie fusese filmată trecerea Dunării, la Măcin, iar la începutul lui aprilie, după nefericitul incident cu Liciu, se reluă acțiunea
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
absolvirea facultății, a devenit cadru didactic la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București, în prezent având gradul didactic de conferențiar. De asemenea, a fost profesor la Colegiul PRO din București (1998-2007), redactor la revista “Dilema veche” (1998-2007) și redactor la Gazeta Sporturilor. A realizat emisiunile "Ora de istorie" (Realitatea TV, 2000); "Chiasma. Dialoguri PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la vedere" (TVR 1). a publicat studii și articole în următoarele ziare și reviste: "Lettre International", "Dosarele Istoriei", "Suplimentul de Cultură", "Ziua
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
PAX" (PAX TV, 2003) și "Totul la vedere" (TVR 1). a publicat studii și articole în următoarele ziare și reviste: "Lettre International", "Dosarele Istoriei", "Suplimentul de Cultură", "Ziua", "GEO" (ediția românească), "Sfera Politicii", "Cotidianul", "Revista 22", "Dilema veche", "Radio România", "Gazeta de Sud", "Monitorul de Neamț", "Adevărul de Arad", "Formula AS", "Evenimentul Zilei", "Opinia studențească", "Lumea Ieșeanului", "Cuget liber", "Revista de Politică Externă". Este membru al Grupului pentru Dialog Social și al Societății Timișoara. este coautor al manualului de "Istoria Românilor
Adrian Cioroianu () [Corola-website/Science/302896_a_304225]
-
din București (1953 - 1958), avându-i ca profesori pe Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum de proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960 și îl impune
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Jacques Byck, Alexandru Graur, Edgar Papu. Debutează cu reportaj în "Viața studențească" (1957). Ca prozator va debuta un an mai târziu, cu schița "Poarta "în "Gazeta literară". Între 1958 - 1963 lucrează ca redactor la "Gazeta literară", fiind coleg de redacție cu Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Paul Georgescu, Matei Călinescu, S. Damian, Gabriel Dimisianu. Primul volum de proză scurtă, "Poarta", îi apare în 1960 și îl impune ca și prozator original (excesiv de original, consideră unii comentatori
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
nominalizat la „Zece pentru România”, categoria „Sportivi”, iar pe 2 decembrie 2008 a primit din partea publicației sportive "Fanatik" premiul „Fotbalistul Anului”. De asemenea, Dorin Goian a fost desemnat al doilea cel mai bun fotbalist al anului în clasamentul realizat de "Gazeta Sporturilor", la egalitate cu Cristian Chivu. Despre Goian, Gheorghe Hagi a afirmat că „este cel mai bun jucător din Liga 1”.
Dorin Goian () [Corola-website/Science/302956_a_304285]
-
va autocaracteriza: "Am lăsat școala pentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsat literele pentru publicistică". Din 1833 face parte din "Societatea Filarmonică", înființată de Ioan Câmpineanu, I.H. Rădulescu și C. Aristia. Editează, împreună cu Constantin G. Filipescu, revista "Curiosul" ("gazetă de literatură, industrie, agricultură și noutăți" - București, 1836). Publicația este însă interzisă după numărul patru, în care Bolliac publică "câteva satiri politice care îl aruncară de mai multe ori în închisoare" (I.G. Valentineanu, "Biografia oamenilor mari scrisă de un om
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul noțiunii moderne de pozitivism. Karl Marx (1818-1883) s-a remarcat ca sociolog, economist, filosof, politic german. În 1842 a activat la Gazeta Renaniei, a scris "Analele Franco-germane" și "Sfânta Familie". În 1845 pleacă la Bruxelles și activează, doi ani mai târziu, în Liga Comuniștilor. În 1848 a scris Manifestul comunist în care sunt descrise scopurile și programul Ligii Comuniste, prima organizație marxistă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și acuitatea să critică actuala. Și mai ales faptul că opera să umple un gol considerabil. În plus, ea informează și 'popularizează'. Este, fără îndoială, meritul sau esențial.” În New York Times, Washington Post, Common Knowledge, The New Republic, Partisan Review, Gazeta Wyborcza, Sfera Politicii, Revista 22, Cotidianul, Evenimentul Zilei, Jurnalul Național. A scris scenariul și a prezentat filmul realizat de Dinu Tănase, "Condamnați la fericire: Experimentul comunist din România (1992). A realizat un serial pentru televiziunea română privind istoria dictaturii comuniste
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu. Relațiile dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul. Publicistul de la ziarul conservator Timpul Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituția în vigoare dădea regelui doar puterile unei monarhii constituționale, măsură de precauție care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism. În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) "Noi" de Evgheni Zamiatin pentru gazeta "". Cartea autorului rus avea să-i inspire romanul său propriu, "O mie nouă sute optzeci și patru". Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
localități ale țării, autor al unor apreciate manuale de literatură pentru liceu, elaborate împreună cu Al. Rosetti și Jacques Byck. Colaborează la "Cuvântul, Lumea, Universul literar, România, Revista Fundațiilor Regale, Letopiseți, Neamul românesc, Cartea vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul"; a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei "Manuscriptum". Culegerea de note intitulată "Repertoriu critic" (1925) a
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
ani la Moscova. După ce s-a reîntors în Chină, a organizat un centru de pregătire profesională, o trupă militară formată din țărani și, în cele din urmă, „A Șaptea Armata Roșie”, în provincia Guangxi. A devenit comisar politic, a scos gazeta „Steaua Roșie” și a aderat de timpuriu la facțiunea lui Mao din cadrul Partidului Comunist Chinez (PCC). În timpului Marșului cel Lung, l-a propus pe Mao, pentru postul de președinte al PCC. În 1952 a fost numit vicepremier, iar în
Deng Xiaoping () [Corola-website/Science/304478_a_305807]