12,265 matches
-
subiect sau ca obiect - în evenimentele chestiunii orientale. Astăzi, majoritatea istoricilor privesc această problemă ca pe un proces istoric unic, desfășurat în mai multe etape. în vocabularul diplomației engleze, termenul de chestiune orientală nu a fost inclus până în perioada războiului grec de independență (18211832). La 1876 însă, conceptul atinsese “proporții atât de vaste, încât nu mai putea surprinde pe nimeni spațiul pe care îl ocupa în discursurile publice”, după cum declara Lord Stratford de Redcliffe ziarului The Times. Același termen era folosit
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
proprietate absolută. Forța militară a Imperiului nu putea fi asigurată nici de trupele neregulate, care se distingeau doar prin cruzime și lașitate, nici de flotă sau de artilerie, dotate cu armament învechit și utilizând, de multe ori, mercenari sau mateloți greci, a căror loialitate era îndoielnică. Decăderea puterii centrale și a armatei au accelerat criza generală a Imperiului. în administrație, corupția și venalitatea au devenit adevărate instituții, favorizând arbitrariul și ineficiența. Haosul administrativ era accentuat de veleitățile autorităților provinciale și locale
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sale în această privință constituindu-l mijlocul secolului al XVIII-lea. Principalul instrument l-a reprezentat transformarea dreptului de învestitură, impus in perioada anterioară, în drept de numire a domnilor, fără ca țara să mai fie consultată (1710-1821). Aleși dintre locuitorii greci sau grecizați ai Fanarului, în conformitate cu pactul turco-fanariot, putând fi ușor supravegheați înainte și după efemerele lor domnii, aceștia devin simpli funcționari ai Porții, cu care păstrează legătura nu doar prin capuchehaiele lor, aleși în această perioadă tot dintre greci, cât
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
juridic impus Principatelor; aceasta s-a ridicat împotriva regimului spoliator al fanarioților, păstrând normele internaționale și respectând drepturile decurgând din relațiile cu puterea suzerană. Aceste limite strânse între care a activat a dus, de altfel, și la conflictul cu mișcarea greacă, atrăgându-i sfârșitul cunoscut. Putem spune că reformele transpuse în practică de domnitorii fanarioți reprezintă primii pași ai unui proces de unificare treptată politicoadministrativă a celor două Principate, proces ce se va desăvârși în secolul următor. Restaurarea domniilor pământene a
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
care reitera: “Pentru unele state, a se constitui într-un tribunal care să judece afacerile interne ale altora înseamnă a-și aroga o putere care nu poate fi asumată decât în disprețul principiilor naționalităților și al principiilor unanim asumate “. Chestiunea greacă a pus la încercare resursele de flexibilitate ale diplomației engleze, George Canning, noul Secretar de Stat la Foreign Office, oscilând între susținerea unei soluții favorabile grecilor (cu riscul, perceput la Londra, ca noul stat să devină un satelit al Rusiei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
editorial din Westminster Review se sublinia: „Rusia, aceasta tara barbara, a aspirat și a obținut o dictatura asupra statelor Europei. Ea sta ca un uriaș incubus pe ceilalți, dispunând de regate după voia ei, comandând și controlând destinul națiunilor”. Chestiunea greacă a determinat Anglia să-și nuanțeze politica în sud-estul Europei. Londra a realizat că nu mai putea apăra până la capăt integritatea Imperiului otoman. In fața atrocităților acestuia din urmă, curentul de opinie în favoarea unei intervenții de partea grecilor nu mai
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
George Canning în fața opoziției parlamentare pentru o politică mai fermă față de Imperiul otoman, aceasta cu atât mai mult cu cât exista riscul ca în absenta unei implicări a Angliei, Rusia să tranșeze unilateral în favoarea ei, eventual cu sprijin francez, chestiunea greacă. La 4 aprilie 1826, Anglia și Rusia au semnat un protocol asupra Greciei, la care au aderat și Franța, Prusia și Austria, în care se sublinia necesitatea medierii de către Marile Puteri între cei doi combatanți, scopul ultim fiind obținerea unei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
urmare a presiunii beylor musulmani, adversari ai reformelor Tanzimatului, dublată de o ridicare a grecilor din insulele mărilor Egee, Ionică și Mediteraneană de Est, înăbușită de intervenția flotei engleze. „Marea Idee” care viza refacerea măreției Imperiului Bizantin, cu un substrat grec, va continua să genereze tulburări în teritoriile grecești rămase sub administrație otomană, dar va antrena replica fermă a Angliei, care considera această chestiune rezolvată. Odată cu eșecul în alegeri a cabinetului whig, condus de lordul Melbourne, Palmerston a fost nevoit să
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nu au rămas impasibili la amenințarea de a-și pierde influența și bisericile din Țara Sfântă și șiau fundamentat juridic cererea de menținere a statu-quo-ului pe faimosul „Tratat al califului Omar” din 636, care punea Sfântul Mormânt sub autoritatea patriarhului grec. în protest se făcea referire și la desele lucrări de reparație la Biserica Sfântului Mormânt, executate exclusiv de ortodocși prin subscripții adresate credincionșilor de acest rit din întregul Imperiu otoman sau prin danii și contribuții ale familiilor domnitoare din răsăritul
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
TeleDiab”, care s-a finalizat cu succes în anul 2000. BSTD este un sistem informatic pentru diabet, sistem ce a fost făcut după arhitectura GEHR (Good European Health Record). Acest sistem, care a fost realizat în patru limbi (Engleză, Română, Greacă și Ucrainiană), a fost distins în 1998 cu premiul Ministerului Cercetării și Tehnologiei ca „cel mai bun software medical al anului”, iar Comisia UE a selectat acest proiect între primele 10 cele mai bune proiecte de cercetare din 180 de
Tratat de diabet Paulescu by Simion Prună, Contantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92240_a_92735]
-
În curte la Dionis este interpretat ca anagramă și sugerează "sufletul prins în capcana labirintică a Samsarei", ieșirea din labirint fiind posibilă prin uniunea mistică realizată în final. Ștefan Borbély avertizează asupra caracterului neîntâmplător al numirii personajelor: recurența numelui zeului grec Pan din numele eroilor eliadești (Pantazi, Pandele, Pantelimon), a numelui Andrei ("se cuvine să dea de gândit"), semnificația provenienței divine a prenumelui miresei lui Andronic, dar și referința patronimului ei la solomonar, "la identitatea serpentiformă a lui Andronic" și la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
căderi, la realitatea ultimă"19). Interesant este și faptul că, în interviul acordat lui Claude- Henri Rocquet, Încercarea labirintului, Eliade însuși își explică numele, ca provenind de la mir (rădăcină slavă care înseamnă pace) și helios: "Cuvântul Eliade este de origine greacă și fară îndoială te face să te gândești la Helios . La început se scria Heliade. Un joc între Helios și Hellade: soare și grec" (sublinierile autorului) nume pentru care îi este recunoscător tatălui său, care a devenit "Eliade": "Îi sunt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ca provenind de la mir (rădăcină slavă care înseamnă pace) și helios: "Cuvântul Eliade este de origine greacă și fară îndoială te face să te gândești la Helios . La început se scria Heliade. Un joc între Helios și Hellade: soare și grec" (sublinierile autorului) nume pentru care îi este recunoscător tatălui său, care a devenit "Eliade": "Îi sunt recunoscător fiindcă îmi place mai mult Eliade decât Ieremia. Îmi place numele meu"20. Înlocuirea numele de Ieremia este explicată de Florin Țurcanu, nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
macrogenerice: /uman/ și /sex masculin/ pentru Guy); 3) numele de notorietate (posedă în inerență, după modelul atâtor substantive comune, patru tipuri de seme. Ahile, atunci când desemnează eroul, conține seme a) macrogenerice (/uman/, /sex masculin/), b) mezogenerice (/mitologie/), c) microgenerice (/erou grec/) și d) specifice (/cel mai curajos/ etc.). Hébert consideră că, în context, grație actualizărilor semelor aferente, toate tipurile de nume proprii sunt susceptibile să conțină cele patru tipuri de seme: specifice, micro-, mezo- și macrogenerice. De asemenea, opune semanticilor tradiționale
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de rațiune 127. Numele ei a fost interpretat ca "un dublu mincinos al Mântuitorului, sugerând că, pentru a se manifesta în istorie, Anti-Christ împrumută straie și nuri femeiești"128, fiind derivat de la Christus (de la vb. chriein, "a unge", de origine greacă; apare în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le aparțin, eșecul dialogului sacrului cu derizoriul mundan. 4.5.2. Douăsprezece mii de capete de vită În Douăsprezece mii de capete de vită, numele protagonistului este un hipocoristic al lui Grigore, nume a cărui semnificație era clară pentru lumea greacă postclasică: verbul gregoréo însemna "sunt complet treaz", egrégora "m-am trezit, veghez", iar forma adjectivală are sensul "treaz", fie în accepția concretă de "sculat din somn", fie în aceea figurată, "cu mintea trează, activ" (ngr. Grégoros "rapid, iute")216. Semnificația
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
parcursul infernului până la întâlnirea cu Îngerul Morții este al unuia "ce făr-a fi murit" străbate "împărăția celor morți". Etimologia cuvântului românesc înger 551 este din lat. angelus, la rândul său, împrumutat din greacă, ángelos. Semnificația de "trimis, sol" din literatura greacă precreștină este în relație cu zeități ale infernului, el fiind și protector al morților. În Vechiul Testament, cuvântul ángelos traduce ebraicul mal'akh "mesager", dobândind, în perioada creștină, sensul de "sol, trimis al lui Dumnezeu". Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eu, mi se părea că sunetele seamănă mai degrabă cu cele de violoncel. Și totuși era o vioară mică, dar parcă ar fi avut altfel de coarde, cu sunete joase, grave, melancolice"578. Elementele constitutive ale numelui său, de proveniență greacă (chrysos, aur și anthos, floare), semnifică "floarea de aur", ca și crizantema 579, simbol solar și asociat nemuririi, plenitudinii, totalității 580. În opoziție cu Hrisanti este raționalul Cladova, care aduce argumente de natură să infirme mitologia construită Leanei ("mi-a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pierdem speranța"607. Totul poate fi pus într-un spectacol în care elementele obiective sunt semne, simboluri, epifanii, iar Ieronim este actor și regizor, pentru că spectacolul este superior istoriei, așa cum imaginația are ascendent asupra realului 608. Ca într-o tragedie greacă în care Ananke și Moira fac ca orice luptă să fie zadarnică de la bun început din descendenții familiilor Calomfir, Antim și Thanase, rămân doar Ieronim și Antim: Parcă a fost blestem, ca într-o tragedie antică. N-a scăpat nici unul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este transmis prin intermediul ziarelor "Scânteia" pare similar celui din romanele Graalului, mesaj despre care în Istoria... sa, Eliade afirma că avea scopul trezirii cititorului, după modelul fixat mai târziu de Dante 734. Etimologia termenului graal (cupă, vază, crater) din vocabula greacă krater explică "funcția răscumpărătoare a Graalului": "Dumnezeu a umplut cu înțelegere un crater mare, pe care l-a trimis pe pământ și a tocmit un crainic care să strige oamenilor aceste cuvinte: Afundă-te, tu cel ce poți în acest
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Lixandru, Leca de la Alexandru, Thanase de la Athanasie, Leana, Lena de la Elena, Manole, Manuilă, Manolache de la Emanoil etc. Nume masculine ca Andronic, Alexandru (Lixandru), Andrei sunt, la origine, nume personale compuse cu anér, gen. andrós "bărbat", foarte numeroase în vechea onomastică greacă 11. Într-o abordare mitologică, numele relatează despre moarte: Thanase (în proză, asociat ideii de spectacol, prin care moartea este anulată, traduce conceptul de "coincidentia oppositorum, model mitic"), Melania, Mavrodin; despre libertatea interioară (Elefterescu), despre strigoi în relație cu sărbătoarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al al acestei noțiuni. Ideea de antinomie are o istorie mai complexă și o semnificație pe măsură. După câte se pare, ea a aparținut la început sferei juridice, fiind prezentă cu un astfel de sens în scrierile mai multor gânditori greci și latini, în primele secole de după Hristos 8. Conform definițiilor pe care aceștia i le dădeau, ea însemna un conflict al legilor, mai exact, "contradicția unei legi față de alta sau față de sine"9. Altfel spus, contradicția dintre două legi în cadrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Blaga, Philon din Alexandria. El e primul care, în această atmosferă de sincretism cultural, încearcă să adapteze mitologia iudaică la filosofia grecească și invers, propunând, în acest context de preocupări, formule în care realizează sinteze contradictorii. Philon preia din filosofia greacă, de la Heraclit și stoici, ideea unei substanțe primare divine care s-ar fi diferențiat în lume. Însă, spre deosebire de greci, care nu reușeau să iasă din logic în administrarea acestei idei, el îi dă o formulare cu caracter antinomic: din substanța
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga. Explicația acestei prime formulări a dogmei este căutată de către filosoful român în dilema în care se afla Philon, plasat între monoteismul iudaic, care nu admitea alterarea divinității, și ideea greacă a emanației unor existențe secundare din divinitate. Dogma, adică sinteza antinomică a celor două idei contradictorii, a fost soluția lui Philon. "Astfel, spune Blaga, intelectul s-a hotărât, pentru întâia oară în istorie, să accepte în deplină conștiință o formulă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate gândi decât prin antinomii transfigurate 306. De aceea, locul metafizicii indiene nu poate fi în zona minus-cunoașterii. Celălalt context la care face referire Lucian Blaga este din filosofia chineză. Aici el descoperă paradoxuri destul de asemănătoare cu cele din filosofia grecilor eleați la gânditorul Hui Și (secolul al IV-lea înainte de Christos): "O săgeată în zbor nu e nici în mișcare, nici în repaus", "Soarele apune când e la zenit", " Dacă cineva pleacă astăzi la Zuech a ajuns ieri acolo" etc.
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]