6,732 matches
-
În decursul anului suprafața liberă a pânzei freatice oscilează între valori maximale (aprilie-mai) și valori minimale (octombrie-noiembrie. Acviferele libere se reîncarcă de obicei direct de la suprafață, din apa de precipitație sau din alte mase de apă ( râuri sau lacuri) conectate hidraulic cu stratul acvifer. Circulația apei este spre zonele de izvorâre aflate la cote topografice minime. În zonele aride alimentarea pânzei pe calea precipitațiilor este redusă, astfel că suprafața liberă a pânzei freatice este coborâtă, alimentarea acesteia făcându-se din apele
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
înregistrat un succes în urma respingerii lui Ljudevit de pe teritoriul imperial. Împreună cu contele Gerold, a purtat un război în 826 și împotriva avarilor, din ordinul lui Bertric, majordom al palatului imperial. Împreună cu George, presbiter din Veneția, el a adus o orgă hidraulică la Aachen în 826. În 828, Balderic a fost înlăturat din Friuli, din cauză că a eșuat în organizarea unei defensive eficiente împotriva bulgarilor care au invadat teritoriul imperial în 827. Practic, Balderic a fost ultimul duce de Friuli, ducatul fiind divizat
Balderic de Friuli () [Corola-website/Science/324926_a_326255]
-
compenseze s-a construit o cale ferată lungă de 5120m, împărțită pe trei secțiuni de rostogolurile de la Retișoara și Nădrab, cu ecartamentul de 633 care a costat 20000 Koroane. Ulterior s-au mai construit și două concasoare cu fălci acționate hidraulic (cu ajutorul apei). Ultima secțiune de linie a fost terminată în Iulie 1871 și predat circulației. După punerea în exploatare a căilor ferate și a rostogolurilor, costul minereului transportat a scăzut la 7 filleri pe fiecare 100 kg transportat. În anul
Calea Ferată Minieră Ardeleană () [Corola-website/Science/324917_a_326246]
-
Avantajele tunului Rh-105-30 includ greutatea mică, dimensiuni compacte și letalitate crescută . Spre deosebire de Rh-105-30, K. FM 4 nu are o frână de gură . Tunul poate fi ridicat la 18 de grade sau coborât la -7 grade pe TAM . Mecanismul de recul hidraulic are o gamă extinsă de 580 de mm pentru a absorbi forța reculului de 34 tone. Acesta este conceput pentru a trage în armura a M735A1 pe care o penetrează, putând perfora un blindaj cu grosimea maximă de 370 mm
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
în care vehiculul este echipat cu două rezervoare externe auxiliare de combustibil cu o capacitate de 200 l.Transmisia lui TAM este de tip Renk HSWL-204 automată, cu un convertor de cuplu hidrodinamic . Un sistem de frânare dublu include frâne hidraulice ce au discul de frânare pe roțile folosite în cazul deplasării pe șosea, suspensia fiind o bară de torsiune. Supraviețuirea lui TAM este dependentă de turela sa cu profil jos, bazată pe cea a Leopard 1A4 și Leopard 2 , împreună cu
TAM (tanc) () [Corola-website/Science/324983_a_326312]
-
această activitate până în 1978 la întoarcerea sa în Coreea de Sud. Aici el a decis să treacă la fizică la inginerie civilă și în cele din urmă a primit un doctorat în acest domeniu. A publicat aproximativ 90 de lucrări privind sistemele hidraulice în diferite reviste științifice. Începând din 2007, el este asistent facultate de la Universitatea Națională din Chungbuk.
Kim Ung-Yong () [Corola-website/Science/323744_a_325073]
-
față este formată din 2 brațe oscilante , duble (inferior și superior) cu arcuri elicoidale. Axa din spate este formată din 2 părți pendulare cu articulație mobilă la mijloc, 2 arcuri elicoidale și un arc compensator în mijloc. Frânele sunt acționate hidraulic , au tamburi de frână și în spate și în față, ca extra ar fi servofrâna. Începând din august 1963 s-a montat în serie un sistem de frânare cu dublu circuit cu acționare servo și cu discuri de frână în
Mercedes-Benz W110 () [Corola-website/Science/323824_a_325153]
-
kilometri, din cauza tuburilor de ghidare scurte (aproximativ 2 metri). Muniția este fabricată de către SC Tohan SA. Containerul cu țevile de dirijare poate fi demontat rapid pentru a fi reîncărcat. Rachetele pot fi lansate succesiv în aproximativ 6-12 secunde. Un stabilizator hidraulic este folosit în partea din spate a vehiculului pentru a asigura platforma stabilă necesară lansării. Sistemul de conducere a focului montat în cabină este similar cu cel montat pe aruncătorul APRA 40, fiind de tipul ADFM-01. Rachetele pot fi lansate
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
era căptușit cu materiale de calitate superioară, pielea și velur-ul pentru husele scaunelor au fost disponibile încă de la început. Metalul neacoperit, care ar fi putut aminti de o mașină pentru livrări, a fost în mod constant evitat. Un sistem hidraulic standard de reglare a nivelului punții spate, asigură o călătorie confortabilă indiferent de greutatea sarcinii, care poate ajunge la Modelul Ț, cu 1500 de kilograme, până la 45 la suta din greutatea mașinii. La cererea mașină putea fi echipată cu jante
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Elevatoarele de pe vechiul Canal du Centre sunt o serie de elevatoare hidraulice de ambarcațiuni aflate lângă orașul La Louvière din regiunea Sillon industriel a Valoniei, (provincia Hainaut, Belgia) clasificate ca monument istoric major al Valoniei și ca loc în patrimoniul mondial UNESCO. De-a lungul unei anume porțiuni de din Canal du
Elevatoarele de ambarcațiuni de pe Canal du Centre () [Corola-website/Science/326553_a_327882]
-
în 1888, și apoi și celelalte trei, fiecare de câte , deschise în 1917. Elevatoarele sunt duble și constau din două bazine sau chesoane, mobile pe verticală, fiecare susținut la centru de o coloană de fier. Cele două coloane sunt legate hidraulic în așa fel încât un cheson se ridică și celălalt coboară, greutatea unuia contrabalansând greutatea celuilalt. Elevatoarele au fost proiectate de Edwin Clark de la compania britanică Clark, Stansfield & Clark. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Richard Birdsall Rogers a vizitat
Elevatoarele de ambarcațiuni de pe Canal du Centre () [Corola-website/Science/326553_a_327882]
-
un sistem de ecluze cu elevator. Astfel, ele au stat la baza ideilor pentru construirea ecluzelor Peterborough și Kirkfield din Canada. Aceste monumente industriale au fost desemnate de UNESCO ca parte din patrimoniul mondial în 1998. Dintre cele opt elevatoare hidraulice construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, cele patru de pe Canal du Centre sunt singurele care mai funcționează în forma inițială. Din 2002, funcționarea lor s-a limitat la utilizarea în scop recreativ
Elevatoarele de ambarcațiuni de pe Canal du Centre () [Corola-website/Science/326553_a_327882]
-
iar cel din stânga punțile II și IV. Suspensia este independentă, de tip bară de torsiune. Transportorul este dotat cu un sistem centralizat de reglare a presiunii aerului din pneuri. Roțile directoare (punțile I și II) sunt acționate de un servomecanism hidraulic. Pentru autoscoatere, TAB-77 este dotat și cu un troliu în partea frontală. În partea din spate se află propulsorul prin jet de apă. Cele două elice pot deplasa vehiculul cu o viteză maximă de 9 km/h, direcția fiind asigurată
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
Aprindere: CDI Sistem pornire: electromotor și pedală Sistem ungere: ungere separată automată (pompă de ulei pentru amestec) Sistem alimentare: Carburație Sistem transmisie: CVT - Transmisie Variabilă Continuă Răcire: lichid pentru modelele 49cc și aer pentru modelele 100cc Suspensie față: furcă telescopică, hidraulică Suspensie spate: unitate oscilantă Sistem frânare: Brembo, disc 190mm față-spate Anvelopă față: 130/60 R13 Anvelopă spate: 140/60 R13 Masă proprie: 97Kg Capacitate rezervor: 7l + 500ml rezervă (7,5 l total)
Yamaha Aerox () [Corola-website/Science/325083_a_326412]
-
niveluri sau punți, la vapoare) într-o clădire sau în alte structuri, scutind persoanele respective de depunerea unui efort fizic ridicat pentru a urca sau coborî. Ascensoarele folosesc, în general, energia electrică pentru a se putea deplasa, sau o pompă hidraulică cu fluid pentru a ridica un piston cilindric. Primul ascensor comercial din lume a fost instalat de compania de ascensoare Otis în magazinul universal E.V. Haughwout & Co. din New York, în martie 1857. După faza hidraulică, primul ascensor electric a fost
Ascensor () [Corola-website/Science/325131_a_326460]
-
putea deplasa, sau o pompă hidraulică cu fluid pentru a ridica un piston cilindric. Primul ascensor comercial din lume a fost instalat de compania de ascensoare Otis în magazinul universal E.V. Haughwout & Co. din New York, în martie 1857. După faza hidraulică, primul ascensor electric a fost creat de firma Siemens în Mannheim în anul 1880. Anul 1861 a venit cu noi îmbunătățiri aduse ascensorului, anume corzi de susținere mai rezistente. Această transformare a mărit considerabil popularitatea ascensoarelor. În 1862 a apărut
Ascensor () [Corola-website/Science/325131_a_326460]
-
coloană de suport elicoidală pentru ridicare și care împiedica căderea cabinei. În 1867 frații Otis au primit Medalia de Aur pentru „cea mai mare invenție pentru companiile mici”. După exact un an Richard Waygood a obținut patentul pentru primul ascensor hidraulic pentru transportul de persoane. C.W. Baldwin a introdus un nou concept în proiectarea ascensoarelor hidraulice: folosirea masei apei, nu a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai rezistente, de fier, pentru
Ascensor () [Corola-website/Science/325131_a_326460]
-
primit Medalia de Aur pentru „cea mai mare invenție pentru companiile mici”. După exact un an Richard Waygood a obținut patentul pentru primul ascensor hidraulic pentru transportul de persoane. C.W. Baldwin a introdus un nou concept în proiectarea ascensoarelor hidraulice: folosirea masei apei, nu a presiunii exercitate de aceasta pentru deplasarea cabinei. De asemenea, a sugerat utilizarea unor uși mai rezistente, de fier, pentru siguranța pasagerilor. Anul 1878 a venit cu o revoluție în istoria ascensoarelor, folosirea curentului electric. Această
Ascensor () [Corola-website/Science/325131_a_326460]
-
(n. 28 martie 1946, Turda, jud. Cluj) este profesor universitar în cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca, inventator român (Președintele SIR Transilvania), fiind recunoscut pentru contribuții importante aduse roboticii, acționărilor hidraulice și hidrologistorilor, sonicității și a lui Gogu Constantinescu. A inventat și dezvoltat numeroase aplicații bazate pe principiile sonicității și a dezvoltat conceptul de sonicitate mecanică. De-a lungul perioadei profesionale a fost distins cu 139 de diplome, ordine, medalii sau
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
și Cluj-Napoca. În 1978 la data de 15 mai este admis la doctorat (conducător științific Prof. univ. dr. ing. Andrei Albu). A reușit să-și finalizeze teza de doctorat cu titlul "„Cercetări și contribuții privind introducerea utilizării hidrologistorilor la acționarea hidraulică în construcția de mașini”" în mai puțin de patru ani, astfel încât în 9 aprilie 1982 a reușit să o susțină public. Din februarie 1979, în urma concursului desfășurat, a fost încadrat ca șef de lucrări, aceeași disciplină, continuându-și activitatea de
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
și funcția de responsabil al secției de subingineri din Satu Mare. În anul 1983, a început să-și desfășoare activitatea de predare la Cluj-Napoca la disciplinele "„Exploatarea mașinilor-unelte”" (până în 1985), "„Vibrații la mașini-unelte”", (din 1982), "„Hidraulica mașinilor-unelte”" (din 1983) și "„Acționări hidraulice și pneumatice”" (începând cu 1985). Între anii 1987-1989 a predat la secția de subingineri din Bistrița cursul "„Mașini-unelte speciale și mașini-unelte agregat”". În perioada 1988-1991 a îndeplinit funcția de responsabil al Secției de subingineri Bistrița. În perioada 1990-1991 pe baza
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
subingineri Bistrița. În perioada 1990-1991 pe baza de concurs a devenit conferențiar universitar. În august 1991 a fost numit conducător științific de doctorat, fiind reatestat în aprilie 1993 ca și conducător științific de doctorat la specialitatea "„Mașini, instalații și acționări hidraulice și pneumatice”". În 1991 a devenit profesor universitar. Ca îndrumător de doctorat a format opt doctori în științe dintre care șase în domeniul teoriei sonicității. De-a lungul perioadei profesionale a primit 139 de diplome, ordine, medalii sau premii, dintre
Ioan I. Pop () [Corola-website/Science/325333_a_326662]
-
90 CP ), datorită unei compresii mai mari. Acest motor reușea să accelereze mașină de 1290 de kg, de la 0 la 100 de km/h, în 16 secunde. Viteză maximă era de 148 km/h. O noutate remarcabilă a fost ambreiajul hidraulic, automat, “Hydrak”, care putea fi montat pentru 450 DM, incepand cu anul 1957. Sistemul a fost dezvoltat de Fichtel & Sachs împreună cu Daimler-Benz, si este compus dintr-un ambreiaj hidraulic folosit pentru demaraj, si un ambreiaj mecanic pentru schimbarea treptelor de
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
era de 148 km/h. O noutate remarcabilă a fost ambreiajul hidraulic, automat, “Hydrak”, care putea fi montat pentru 450 DM, incepand cu anul 1957. Sistemul a fost dezvoltat de Fichtel & Sachs împreună cu Daimler-Benz, si este compus dintr-un ambreiaj hidraulic folosit pentru demaraj, si un ambreiaj mecanic pentru schimbarea treptelor de viteză. Ambreiajul mecanic, acționat de sistemul de vacuum al motorului, era declanșat de un semnal electric, provenit de la atingerea manetei de viteze. Sistemul “Hydrak” nu putea fi montat pe
Mercedes-Benz W 105/W 128/W 180 () [Corola-website/Science/324664_a_325993]
-
Economia zonei este bazată pe exploatarea și prelucrarea lemnului, creșterea animalelor, turism (bisericile de lemn, rezervațiile naturale, „Mocănița de pe Valea Vaserului”) și construcții. Maramureșenii, pe lângă costumele populare tradiționale mai păstrează și astăzi vâltorile de apă. Aceste instalații funcționează pe principiul hidraulic ți sunt utilizate pentru spălarea, limpezirea și îndesirea pănurilor și cergilor (materiale textile confecționate la războiul de țesut). Presiunea antropica asupra sitului este una destul de ridicată, atât din cauza afluenței mari de turiști, cât și a unor lucrări de exploatare a
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]