6,874 matches
-
societate, unde riscurile sunt inevitabile. De unde nostalgia ordinii și stabilității, este prea multă libertate etc. Dar, mai ales, existența era oricum asigurată, chiar dacă la un nivel extrem de scăzut. Azi, obsesia prețurilor este generală, pentru a nu mai aminti și de infinitul tupeu al lacheilor 15, atât de evident și în neocolaboraționismul cultural actual. Un text concis precum Comunismul ca formă mentală 16 ar merita singur un întreg comentariu. Ce forme generale a luat el în România? în parte comune, generale, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de specialiștii adevărați din țară și nici, mai ales, din străinătate. Stilul violent, polemic, alarmist, demascator, foarte departe de principiul maiorescian naționalism în marginile adevărului, este însă din păcate mereu cultivat 4. Se găsesc aici tot felul de scuze, cu infinite menajamente pentru regimul ceaușist, ce n-a sprijinit astfel de lucrări, de a nu avea încă echivalentul românesc, editat în străinătate și în mai multe limbi, a controversatei (și, să recunoaștem, amendabilei, Histoire de la Transylvanie). în astfel de probleme, pentru
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Nowi Swiat de la Varșovia). în țara întreagă, zeci și zeci de biserici și clădiri istorice au fost, în acest mod, definitiv distruse. Ba un responsabil UTC, din Tg. Jiu, de o perfectă imbecilitate, a intenționat să demoleze până și Coloana infinită a lui C. Brâncuși, pentru a recupera... fierul vechi. Un astfel de individ n-avea nici cea mai mică noțiune a operei de artă. Cu atât mai mult cu cât, la nivelul propagandei oficiale, opera sculptorului român fusese declarată... formalistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
își propune să-l construiască, adică . totul/everything . Proporțiile diagramelor sunt distorsionate pentru a putea fi integrate în text pentru că dacă axa verticală ar fi un corespondent a tot ce ar putea spune naratorul despre subiect, ar trebui să fie infinită. Devierile liniilor de la axa orizontală sugerează dansul discursiv din lungul desfășurării narațiunii. Pentru a se ține aproape de acumularea evenimentelor despre viața naratorului, discursul ar trebui să se desfășoare în linie dreaptă dar fiecare arabesc arată că narațiunea se abate de la
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
domina toare de către cei care o suportă, respectiv limba "evazată", cea care, dimpotrivă, permite unui prea-plin sufocat din varii motive să evadeze și să guste libertatea. Fluidul lingvistic e același, însă contururile și visele pe care le generează sunt variabile infinite, cu conotații multiple, însă asimilabile, în mare, celor doi poli menționați mai sus. Pe de o parte, avem jugul, supunerea, gîtuirea identitară care se traduce și prin limba cuceritorului și care înghite limba (limbile) dominată (e): Cum să scrii cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
esențial de funcționare a spiritului uman. Și de nouă paradigmă culturală, în care produsul finit, oricît de reușit, e secundar în comparație cu procesul, cu "facerea" unui text, în care autorul, naratorul, personajele și cititorii sunt deopotrivă implicați, opera rămînînd astfel deschisă, infinită, nesupusă reificării, iar literatura evoluînd sub semnul dinamismului complice și al intertextualității. Subiectivitate și limbaj Pînă la teza de doctorat cu același titlu a doamnei Raluca Bădoi (Cluj), filosofia lui Emmanuel Lévinas, deși în mod evident legată organic de problema
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la scurtă vreme după moartea sa, Lupasco și-a dezvoltat teoria tocmai în sensul dorit de prietenul său, cel al abordării cunoașterii pornind de la afectivitatea luminoasă, dincolo de atotputernicia unei Științe concrete. Singură printre cărți, Cartea crapă sub presiunea unei posibilități infinite, deschisă Omului, a unui Absurd gata în orice clipă să rupă 'seriozitatea' unei Puteri la care suntem invitați să participăm ; doar ea ne revelează sensul, amploarea și soluția misterului care face din existent un alienat irezistibil îndemnat să sucombe magiei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată de zidurile protectoare, se răsfrînge cu infinite reverberații perverse, multiplicate de ingenuitatea adolescenței și de ignoranță. Stilul autoarei tranșează și el cu faconda și fastul obișnuite ale frazărilor africane cunoscute. Aici, totul e neted, concentrat, precis, voluntar distant, o scriitură rafinată, dar lipsită de patos. Niciuna din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
incendiu. Nici măcar despre foc nu se va mai spune nimic. Cine gustă amintirea înfrîngerilor? Leonora Miano aduce un omagiu discret și pasional în același timp populațiilor bantu din Africa centrală, creativității și artei lor de a trăi, dar și diversității infinite din sînul unor comunități apropiate, dar clar distincte, pe care doar o viziune eurocentristă le-a putut schematiza caricatural în figura "negrului african". Rasismul imaginar nu e o creație a continentului negru, dar tăcerea asupra unor evenimente care au zguduit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ființială, eliberîndu-l de o condiționare trupească. Cioranul român își transpunea viața în cuvinte; Cioranul francez viețuiește în cuvînt, trece de la cuvînt la trăire, ridică expresia la demnitatea de experiență originară, lăsînd să se dezvolte acea sămînță de ironie paradoxală, universală, infinită și instabilă, și atunci, scriitura înălțată la rangul de "principiu autonom, devine destin" (Ispita de a exista). Cioran a izbutit, în cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de sine în acest mine care își bate joc de nenumărații eu. Pentru Roussy, e vorba mereu de adolescentul de 15 ani care tocmai și-a pierdut mama, care se teme să nu se teamă și care se disimulează în infinita dedublare a eu-rilor virtuale. Autoficțiunea se impune deci ca unul din șantierele cele mai vii și fertile ale literaturii actuale. E o noțiune care scapă unei definiții rigide, legată de refuzul pe care un autor îl manifestă față de autobiografie, față de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nu vi s-a întâmplat niciodată să auziți zicându-se: Impozitul este cea mai bună investiție, o fântână dătătoare de viață. Uitați-vă câtor familii le asigură traiul și faceți un experiment mental urmărind efectele sale indirecte asupra industriei: sunt infinite, la fel de mari ca viața însăși. Pentru a combate această doctrină, sunt obligat să reproduc infirmarea precedentă. Economia politică știe foarte bine că argumentele sale nu sunt atât de distractive pentru a putea zice: Repetitia placent. Astfel, precum Basile, ea a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aproape în aproape, activitatea va aduce câștig întregii țări. Această preafericită piesă de o sută de franci, pe care o veți arunca în cufărul meu, ca o piatră care este aruncată într-un lac, va radia mai departe un număr infinit de cercuri concentrice. Fermecați de acest discurs, încântați să afle că este atât de ușor să se crească legislativ avuția unui popor, fabricanții de legi au votat Restricția. Ce atâta vorbă despre muncă și economie? ziceau aceștia. La ce bun
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceste școli diferă între ele cel puțin la fel de mult pe cât diferă față de noi. Trebuie deci, mai întâi, ca ele să admită un principiu comun tuturor, pe care noi nu îl admitem; apoi ca acest principiu să se preteze la diversitatea infinită pe care o vedem între ele. Cred că ceea ce ne separă în mod radical este următorul lucru: Economia politică conchide că nu trebuie cerut legii decât Justiția universală. Socialismul, în numeroasele sale ramuri, și prin aplicații al căror număr este
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să domnească justiția se va tăia ceva din inițiativa cetățenilor? Este oare acțiunea lor închisă, chiar și astăzi, în limitele fixate de către lege? Nu le va fi oare permis, cu condiția să nu se îndepărteze de justiție, să formeze combinații infinite, asociații de orice natură, religioase, caritabile, industriale, agricole, intelectuale și chiar falansteriene și icariene? Nu este sigură, pe de altă parte, că abundența capitalurilor favorizează toate aceste întreprinderi? Doar că fiecare se va asocia în mod voluntar la acestea, suportând
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unuia dintre numeroasele planuri pe care nu încetează să le inventeze. Interesul, principiu dezorganizator, trebuie înlocuit cu devotamentul legal, principiu involuntar, forțat, într-un cuvânt, Spolierea organizată; și cum acest nou principiu nu poate decât să nască repulsii și rezistențe infinite, se va încerca mai întâi ca el devină acceptat sub numele mincinos de Fraternitate, după care se va invoca legea, care însemnă forță. Dar dacă providența nu s-a înșelat, dacă ea a aranjat lucrurile astfel încât interesele, sub legea justiției
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care se dă un serviciu pentru a primi imediat un serviciu echivalent. Sub această formă, tranzacțiile ar fi extrem de limitate. Pentru ca ele să poată să se multiplice, să se împlinească peste timp și spațiu, între persoane necunoscute și prin fracțiuni infinite, a fost nevoie de intervenția unui agent intermediar care este moneda. Ea dă naștere schimbului, care nu este altceva decât un troc complex. Acesta este un lucru care trebuie remarcat și înțeles. Schimbul se descompune în două trocuri, în doi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
atât de decisivă asupra sorții umanității? Se datorează oare acest lucru faptului că statul nu a introdus-o în programa de învățământ? Nu chiar. Acest lucru ține de faptul că, fără să o știe, statul se străduie cu o grijă infinită să satureze toate mințile cu prejudecăți și toate inimile cu sentimentele favorabile spiritului de anarhie, de război și de ură. Astfel încât, atunci când se înfățișează o doctrină a ordinii, a păcii și a uniunii, se străduie din greu să aibă de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unei societăți în care fiecare industrie, ajutată în acest scop de către lege și de către forța publică, își caută succesele în oprimarea tuturor celorlalte industrii? Acest lucru înseamnă a nu cunoaște gândirea providenței care prezidează asupra destinelor umane, manifestată prin varietatea infinită a climatelor, a anotimpurilor, a forțelor naturale și a aptitudinilor, cu toate că Dumnezeu nu le-a repartizat atât de inegal între oameni decât pentru a-i reuni, prin schimb, în legăturile unei fraternități universale. Acest lucru înseamnă a stânjeni dezvoltarea prosperității
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în cursul evoluției sale pentru a furniza informație informație despre disponibiliatea produselor și serviciilor, despre cantitățile relative, despre prețuri. Licențierea nu este o soluție pentru cazurile de asimetrie informațională; ea este cauza asimetriei. 5. Piețele funcționează numai atunci când un număr infinit de persoane cu informație perfectă schimbă bunuri nediferențiate Eficiența economică, în care produsul este maximizat și profiturile sunt minimizate, cere ca niciun participant la piață să nu poată impune prețul, adică niciun cumpărător sau vânzător să nu poată afecta, prin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
care abstrage din lumea reală condițiile ce caracterizează concurența. Pentru ca statul să fie agenția capabilă să miște piețele către o astfel de "perfecțiune", ne-am aștepta ca și acesta să fie produsul unei politici democratice "perfecte", în care un număr infinit de votanți și de candidați nu au niciun impact asupra măsurilor adoptate, toate politicile sunt omogene, iar informația despre costurile și beneficiile politicilor este necostisitoare. Așa ceva, în mod evident, nu se întâmplă niciodată. Metoda științifică de a alege între diferite
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
criteriu este criteriul corespondenței dezvoltat de Tarski, în concepția căruia un enunț este adevărat dacă și numai dacă el corespunde faptelor. Există, însă, o serie de situații în care criteriul corespondenței este inaplicabil: în cazul enunțurilor universale cu un potențial infinit de exemple, în cazul enunțurilor privitoare la trecut pentru care nu sunt fapte disponibile în ajutorul evaluării, în cazul propozițiilor probabile, în cazul propozițiilor matematicii pure și logicii matematice, precum și în cel al enunțurilor ipotetice sau condiționale (cu antecedente neactualizate
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o notă de subsol că: Există numeroase definiții ale paradigmelor, dar, pentru intenția noastră, cea mai importantă este noțiunea de funcție a lor. Ele sînt în mod esențial scheme selective, care impun o anume ordine și coerență într-un univers infinit de evenimente și date care nu au nici un înțeles prin ele însele... Sînt conștient că acest sens al termenului de paradigmă este mai îngust decît cel dezvoltat de Thomas Kuhn [...] În viziunea lui, paradigmele nu sînt înrădăcinate doar în diferențele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ea reduce paradig-mele la simple teorii, pentru că banalizează relația dintre paradigmă și cei care o practică după propria lor definiție: "Dacă, așa cum se întîmplă în științele sociale, am putea identifica paradigmele numai datorită conținutului lor super-teoretic, ar exista o diversitate infinită de variante de împărțire a disciplinei în paradigme. În această accepțiune, orice set de credințe, valori și metode îmbrățișate de un număr suficient de mare de practicieni poate fi numit paradigmă [...] Numai dacă luăm în considerare funcția paradigmei de a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
oceanele, imensitățile, înaltul hieratism al melancoliei le regăsim, într-un vocabular impur, și la poetul român. Stând pe ruine, sub cerul plin de făclii, meditativ ca o piramidă, poetul își simte sufletul înălțîndu-i-se pe aripi de flăcări. Totul ia proporții infinite. Scena cu lună e "colosală", mormintele sunt "monstruoase", umila câmpie a Brăilei capătă perspective sahariene. Melancolia e purtată prin pădurile de molifți, salutată de șoimul de pe creste, ori comentată de urletele cîinelui: Scârbit peste măsură Tovarăș de-ntristare, De zgomotul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]