6,831 matches
-
în care legile naturii sunt diferite, permițând fenomene magice de un anumit fel în anumite planuri. Acest concept a fost constatat, de asemenea, în mitologia hindusă antică, în texte precum "Purana", în care realitatea alternativă este descrisă ca un număr infinit de universuri, fiecare cu zeii proprii. Similar în literatura persană, „Aventurile lui Bulukiya”, o poveste din "O mie și una de nopți", descre cum eroul principal, Bulukiya, învață despre lumi/universuri alternative care sunt similare, dar totuși foarte diferite de
Univers paralel (ficțiune) () [Corola-website/Science/322928_a_324257]
-
artist cu cele mai mari vânzări din Statele Unite și artistul hip-hop cu cele mai mari vânzări din lume, având vândute 45.160.000 de albume și 31 de milioane de single-uri digitale. Debutează discografic în anul 1996 cu albumul "Infinite". După albumul său de debut, Eminem capătă o mare popularitate prin cel de-al doilea său album, "The Slim Shady LP", din 1999. Următoarele sale două lansări, "The Marshall Mathers LP" (2000) și "The Eminem Show" (2002), au avut același
Discografia lui Eminem () [Corola-website/Science/319504_a_320833]
-
din primul dintre acestea cu niște „clopote de crom”. The Edge a continuat să utilizeze tehnicile ambientale de cântat la chitară pe care le-a început cu "The Unforgettable Fire"; la „With or Without You”, a utilizat un prototip de Infinite Guitar pentru a adăuga straturi de note susținute, abordare utilizată pentru prima oară în albumul său solo din 1986, coloana sonoră de la "Captive". La alte cântece, stilul său la chitară este mai agresiv; „Exit” a fost descris de Colin Hogg
The Joshua Tree () [Corola-website/Science/315881_a_317210]
-
aproximație a teoriei perturbațiilor (efectul Compton, crearea de perechi, radiația de frânare) duceau la rezultate în acord cu determinările experimentale, până la energii care depășeau cu ordine de mărime energia de repaus a electronului. Aproximațiile de ordin superior furnizau însă rezultate infinite, așa-numite „divergențe”. Originea acestor divergențe a fost identificată în fluctuațiile de sarcină și curent în urma creării și anihilării de perechi virtuale, care fac ca vidul să capete proprietățile unui mediu polarizat (polarizarea vidului) și în reacția câmpului electromagnetic produs
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
Dinamica acestui proces este descrisă matematic în contexul teoriei câmpurilor printr-un „câmp de materie” formula 1 și un „câmp de radiație” formula 2 funcții de coordonata formula 3, sau formula 4 în spațiul Minkowski. Un câmp este un sistem dinamic cu un număr infinit de grade de libertate, distribuite continuu, iar ecuațiile satisfăcute de aceste câmpuri pot fi obținute, pe baza principiului acțiunii minime, dintr-un lagrangian. Trecerea la o teorie cuantică se face prin procedeul numit cuantificarea a doua: câmpurile sunt reinterpretate ca
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
formula 96 ai fotonilor și propagatorul fermionic formula 97: formula 98 formula 99 formula 100 Afirmația că expresia formula 68 reprezintă probabilitatea tranziției formula 102 trebuie precizată. Elementul de matrice calculat se referă la un proces idealizat care are loc în întregul spațiu și durează un timp infinit, pe când procesul fizic real se petrece într-un volum limitat formula 63 și durează un timp finit formula 104 Mărimea care poate fi comparată cu rezultatele experimentale este densitatea de probabilitate în spațiu-timp, adică probabilitatea pe unitate de volum și unitate de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
baza diagramelor Feynman este cel indicat de teorema lui Wick. Expresiile analitice ale amplitudinilor sunt bine definite în ordinul cel mai jos al teoriei perturbațiilor; în ordine superioare, care corespund unor diagrame Feynman cu bucle închise, ele sunt ambigue sau infinite. Aceste așa-numite "divergențe" au origini diferite: unele sunt rezultatul unor metode de calcul inadecvate, altele sunt strâns legate de caracterul interacției electromagnetice și, în ultimă instanță, de faptul că un câmp e un sistem cu un număr infinit de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
sau infinite. Aceste așa-numite "divergențe" au origini diferite: unele sunt rezultatul unor metode de calcul inadecvate, altele sunt strâns legate de caracterul interacției electromagnetice și, în ultimă instanță, de faptul că un câmp e un sistem cu un număr infinit de grade de libertate. În această categorie sunt grupate expresii divergente dar care fie nu au efect asupra rezultatelor fizice, fie pot fi înlăturate prin adoptarea unor metode de calcul adecvate. Există o categorie de divergențe „serioase” care nu pot
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
specifice, expresii finite în acord cu rezultatele experimentale. Eliminarea acestor divergențe se face în două etape. Întâi, ele trebuie identificate în expresiile analitice ale elementelor de matrice și în diagramele Feynman, și izolate de rest. Urmează constatarea că aceste expresii infinite apar asociate cu două constante fenomenologice: masa și sarcina electronului. Ele sunt eliminate prin redefinirea acestor constante la valorile măsurate experimental; procedura se numește "renormarea" masei și sarcinii. Diagramele cu două linii electronice externe și fără nicio linie fotonică externă
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
cu a sa taxă variabilă, calculată în funcție de suma solicitată cu titlu de daune morale." 6. În acest context, autoarea excepției susține că "atingerea/încălcarea/vătămarea adusă onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se poate realiza printr-o paletă aproape infinită de fapte, nu doar prin proferarea de expresii insultătoare, calomnii ori denigrări." Arată, astfel, că onoarea, demnitatea, reputația nu sunt altceva decât drepturi ale personalității, sens în care face trimitere la art. 58 din Noul cod civil, care consacră drepturile
DECIZIE nr. 279 din 10 mai 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273076_a_274405]
-
am fi fost niciodată poeți. Ne-ar fi lipsit această dimensiune fundamentală” Mihail Sadoveanu (1923) pledează pentru "arta ei fină", încât "ne putem întreba dacă i se poate găsi pereche în alte literaturi populare și dacă chiar literatura cultă, în infinitele variații, a realizat vreodată un mic poem așa de armonios și de artistic" Iar aprecierile lui Alecu Russo - care trăia cu convingerea că balada reprezintă doar rămășițele unei vaste epopei naționale, chiar și așa socotind-o “cea mai frumoasă epopee
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
ciclice biterme reversibile și ireversibile arată că funcția formula 58 definită prin relația (14) poate fi factorizată în forma unde formula 61 este o funcție continuă, monoton crescătoare, cu valori strict pozitive și mărginită (nu se poate anula și nu poate deveni infinită) de temperatura formula 62 definită până la o constantă multiplicativă pozitivă. Ea definește așadar o scară de temperatură. Odată fixat prin convenție factorul multiplicativ, temperatura definită prin relația se numește "temperatura termodinamică" sau "temperatura absolută" corespunzătoare temperaturii empirice formula 65 Introducând temperaturile absolute
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
lucrări privitoare la tehnica clavirului, ci el a lăsat și două importante creații pentru tehnica scriiturii polifonice: „Ofranda muzicală”, care cuprinde trei "ricercare" la trei voci, opt canoane, o fugă, un "ricercar" la șase voci, o sonată și un canon infinit, și „Arta fugii” (1750) - o colecție de 14 fugi și patru canoane pe aceeași temă -, fugile constituind fiecare câte o imagine de sine stătătoare, datorită variațiunilor subiectului unic comun, care capătă diferite înfățișări. Ca și în „Ofranda muzicală”, fugile și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
mulți Buddha și de asemenea la mulți bodhisattva - ființe încredințate Luminării, care jură: Ideea unui Buddha etern este o noțiune de obicei asociată cu scriptura Mahayana, Lotus Sutra. Acea sūtră ne arată că Buddha a devenit Treaz acum un număr infinit, nemăsurabil, de neconceput de miliarde de ere ("kalpas") și că viața sa este "pentru totdeauna existentă și interminabilă". Dintr-o perspectivă umană, se pare că Buddha a existat mereu. De fapt, însăși sutra nu conține în mod direct fraza "eternul
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
lui Iov decât de ceea ce s-a numit „literatura modernă” ». În "Despre parabole" ("Von den Gleichnissen"), Kafka clarifică scopul acestei specii literare: ea nu trebuie să transmită un sfat pragmatic, infailibil, ci doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
liniare "formează spații vectoriale. De exemplu, produce , unde "a" și sunt constante arbitrare, și e funcția exponențială cu baza naturală. "Bazele" permit reprezentarea vectorilor cu ajutorul unui șir de scalari numit "coordonate" sau "componente". O bază este o mulțime (finită sau infinită) de vectori , pentru comoditate de multe ori indexați cu un " i", care generează întregul spațiu și este liniar independentă. "Care generează întregul spațiu" înseamnă că orice vector poate fi exprimat ca sumă finită (numită "combinație liniară") a elementelor bazei: formula 3
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
este , conform bazei expuse mai sus. Dimensiunea inelului polinomial "F"["x"] introdus mai sus este infinit numărabilă, o bază fiind dată de , , , , dimensiunea spațiilor mai generale de funcții, cum ar fi spațiul funcțiilor pe un interval (mărginit sau nemărginit), este infinită. Sub ipoteze potrivite de regularitate a coeficienților implicați, dimensiunea spațiului soluției unei ecuații diferențiale ordinare omogene este egal cu gradul ecuației. De exemplu, spațiul soluțiilor ecuației de mai sus este generat de . Aceste două funcții sunt liniar independente peste , astfel încât
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
Acesta îndeplinește condiția "i" + 1 = 0, ecuație de gradul doi. Astfel, C este R-spațiu vectorial bidimensional (și, ca și orice corp, unidimensional ca spațiu vectorial peste el însuși, C). Dacă α nu este algebric, dimensiunea Q(α) peste Q este infinită. De exemplu, pentru α = π nu există nici o astfel de ecuație, cu alte cuvinte π este transcendent. Relația dintre două spații vectoriale poate fi exprimată printr-o "aplicație liniară" sau "transformare liniară". Acestea sunt funcții care reflectă structura spațiului vectorial
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
sa. Cu toate acestea, spațiile vectoriale "în sine" nu oferă un cadru de abordare a chestiunii—cruciale pentru analiză—dacă un șir de funcții converge către o altă funcție. De asemenea, algebră liniară nu este adaptată pentru a trata șiruri infinite, deoarece operația aditivă permite adunarea numai a unui număr finit de termeni. Prin urmare, nevoile impun considerarea unor structuri suplimentare. Unui spațiu vectorial i se poate da o relație de ordine parțială ≤, în care unii vectori pot fi comparați. De
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
cu care se modifică un scalar, domeniul "F" trebuie să aibă în acest context și o topologie; o alegere comună sunt numerele reale sau cele complexe. În astfel de "spații vectoriale topologice," se poate considera un șir de vectori. Suma infinită reprezintă limita sumelor parțiale finite ale șirului ("f") de elemente din "V". De exemplu, "f" ar putea fi funcții (reale sau complexe) aparținând unui "V", caz în care seria este o . al seriei depinde de topologia impusă spațiului de funcții
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
aparținând unui "V", caz în care seria este o . al seriei depinde de topologia impusă spațiului de funcții. În astfel de cazuri, convergența punctuală și sunt două exemple elocvente. O modalitate de a asigura existența unor limite ale anumitor serii infinite este de a restricționa atenția asupra spațiilor în care orice șir Cauchy este convergent; un astfel de spațiu vectorial se numește . Aproximativ, un spațiu vectorial este complet cu condiția ca acesta să conțină toate limitele necesare. De exemplu, spațiul vectorial
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
special, spațiul dual (topologic) constă din funcționali continui (sau ). tratează separarea subspațiilor corespunzătoare spațiilor vectoriale topologice de funcționalii continui. "Spațiile Banach", prezentate de Stefan Banach, sunt spații vectoriale complete normate. Un prim exemplu este spațiul vectorial ℓ constând din vectori infiniți cu elemente reale ale căror "p"-norme date de sunt finite. Topologiile pe spațiul infinit-dimensional ℓ sunt neechivalente pentru "p" diferite. De exemplu, șirul de vectori , adică primele 2 cu valoarea 2, și următoarele 0, converge la pentru , dar nu
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
rar „"c"”, de la cuvîntul latinesc "celeritas" (viteză). Lumina se propagă cu viteză atât de mare încât nici un fapt empiric comun nu permite evaluarea sa pe cale obișnuită; de-a lungul istoriei au existat polemici științifice și filozofice privind caracterul finit sau infinit al vitezei ei. Viteza de propagare a luminii este de milioane de ori mai mare decât a sunetului, poate înconjura Pământul de aproximativ 7 ori în decursul unei secunde, parcurge distanța de la Pământ la Lună în mai puțin de 1
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
refracție al mediului de permitivitatea electrică relativă și permeabilitatea magnetică relativă: Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încăt nici o experiență obișnuită din viața de toate zilele nu sugerează ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză infinită.Din cele mai vechi timpuri, intuiția oamenilor a condus la ideea că lumina se propagă instantaneu.Totuși, odată cu dezvoltarea metodelor de măsurare și apariția unor noi modele ce descriau natura, în epoca renașterii se punea tot mai frecvent întrebarea :„cât
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
persoane fictive care se numesc Sagredo, Salviati și Simplicio, descrie următorul raționament sub forma unei discuții: În fragmentul de mai sus, părerea lui Simplicio întruchipează convingerea multiseculară a oamenilor, bazată pe experiența cotidiană, potrivit căreia lumina se propagă cu viteză infinită, Sagredo, care evident îl reprezintă pe Galilei, apărător al ideii verificării toriei pe cale experimentală, descrie în continuare o experiență simplă prin care se poate măsura viteza luminii.Experimentul imaginar din cartea lui Galilei a fost efectuată de autor împreună cu un
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]