8,326 matches
-
la ușă : - «Acasă ești nene Trăiene ? Găleata fântânii ți-e găurită ! Pentru-o bucată de pită Dadai ți-o lipește Numai cât ai zice pește !» Luna e spre asfințit. Luceafăru-i neclintit. Noaptea peste Cârțișoară Coboară-ncet... Coboară... Bunica Zahiu, fecioru-i iubit trebuise să plece Să lupte alături de Crișan împotriva dușmanului. De-atunci bunica-i tristă, Ochii i-s numai lacrimi. Când vine vre-un vecin în curte, Ea-l privește Și nu-i răspunde la binețe. Cu gura amară oftează adânc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tare bine vă merge negoțul de îndată ce în toată bolta dumitale nu se mai găsește decât o singură bucată din marfa ce o aveți de vânzare !» în neobosita sa preocupare pentru ridicarea nivelului intelectual al fiilor de țărani din Ardealul său iubit, Badea Cârțan nu pregeta să viziteze școlile primare confesionale din satele prin care trecea. Într una din zile își făcu de lucru la școala din Arpașul de Sus și aflându-l pe învățător înconjurat de un mare număr de copii
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
harmonică, în timpul vacanțelor cânta la seratele selecte ale tineretului studios al satului, mama Mutter Hauer, era o harnică gospodină, ea conducea activitatea sucăcițelor la nunțile și petrecerile din sat între cele două războaie mondiale. A fost o familie de nemți, iubită și respectată în sat. 14.Bucurenci Constantin, fruntaș, n.27.12.1920, fiul lui Traian și Emilia Bucurenci, regimentul 18 Dorobanți P.S., căzut pe frontul de la Sud de Stalingrad la 21 11.1942. 15.Budac Coman, fruntaș, n.1920, fiul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pe mini nu m-or pușca. Lasă-i soro, poa-să vie, nu mi-e frică nici de-o mie. C-am umblat pe munți ascuns și jendarii nu m-au prins» între timp, iat-a venit vărul lui cel mai iubit Și mpreună au plecat la crâșmulița din sat. La ora nouă pe seară Budac iese pân-afară. Atunci vărul lui iubit pușca de gloanțe-o golit. Cât era la ora zece, Budac se gătea să plece Ca să treacă peste vale
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că dintr-un tufiș, de după un arbore sau de după o stâncă nu era privit de o pereche de ochi curioși. Chestiunea asta se întâmpla într-o frumoasă zi a anului 1957. De atunci, Remus a mai fost văzut de infirma, iubita lui soție, abia numai peste șapte ani, când statul comunist românesc ar fi trebuit să se sufoce în condițiile noi ale unei destinderi mondiale politice, dar mai ales economice, dacă n-ar fi eliberat din odioasele sale închisori pe deținuții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de ocupația pe care ai șansa s-o practici, dorul tot te macină. Ne-o spune acelaș Dumitru Sgură stabilit în Cincinnati-Ohio în mult cântata sa Scrisoare, de românii risipiți pe acolo : -Azi primii din nou o carte de la mult iubita-mi mamă, Și îmi scrie despre toate; și iară acas’ mă cheamă : Dragul meu, de-atâta vreme, te tot rog mereu să-mi scrii. Ce rost ai, și cum îți merge, ce gândești de nu mai vii ? Iată patru ani
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca să agațe eșarfele și cu toate că această escaladare este foarte periculoasă, în niciun an n-a fost vreun accident. Trebuie să aibă mult curaj tinerii care urcă. Uite!cât de abruptă este stânca! Cu efortul lor dat de dragostea pentru ființa iubită, cu tinerețea care le dă forță, reușesc. Așa este și în viață. Cei cu elan, cei puternici reușesc. Cei fricoși, cei slabi pierd în lupta spre mai bine. Ieșisem din serpentinele Mteorei. Șoferul nostru Spiros care de fiecare dată ne
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
primă fisură și amintirea lui Ilie se reflectă în Copii eram noi amândoi. Durerea îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
există. Dar semnele prezenței și actele existenței sale sunt simple și umile 32, ca și acelea ale copilăriei. Copilul este cel căruia îi este teamă de întuneric, cel care vorbește animalelor, arborilor, stâncilor, norilor, stelelor; cel care, la moartea ființelor iubite, reușește să exprime stări sincere de consolare și tot el este acela care mângâie și consolează fetița care se află în femeie [...], micșorează pentru a putea vedea, mărește pentru a putea admira 33. Dar ce iese dintr-un asemenea joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
într-un fel mai palpitant, ca experiență vie17, vizune identică celei eminesciene. Văzându-l de la distanță și de sus, satul apare în imagine panoramică: Ah! În curând satul în vale-amuțește,/ Ah! În curând pasu-mi spre tine grăbește 18. ( Spre tine, iubită, dar și spre tine, sat adică adevăratul cadru în care se consumă iubirea ideală, castă și irepetabilă, a copilăriei). Cu ochii îndepărtați ai maturității creatoare, din perspectiva desprinderii copilului de el, satul-panoramă și, deopotrivă, satul-senzație este familial și unic, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
acesta, poetul nu numai că nu-l va uita, ci îl va iubi la nesfârșit, atât pentru misterul dinlăuntrul său, dar mai ales pentru faptul că este un spațiu misterios, protector și tăcut. Altfel, unde ar chema-o pe ființa iubită dacă nu în codru ? Este un spațiu deschis și închis în același timp, care se oferă să stea necondiționat la dispoziția celor doi îndrăgostiți: Hai în codrul cu verdeață,/ Und-izvoare plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se ridică mai presus de existența lor. Dorința este poemul eminescian care exprimă poate cea mai sinceră chemare, cel mai sincer strigăt de bucurie către ființa iubită. Comuniunea cu elementele codrului, participante la dragostea curată a celor doi, atinge în final o perfectă armonie, pe măsură redată de prozodia eminesciană: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri120. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
complet și descris în toată atmosfera sa ambientală este surprins în Aur, mărire și amor. Nimic mai cuprinzător în acest sens, motiv pentru care îl vom reda în întregime, cu atât mai mult cu cât în final transpare imaginea ființei iubite din copilărie: Înfundat după o perdea grea de mătasă verde și uitându-se pe fereastă în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își răzemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Eu rămân ce-am fost: romantic 55, știindu-se că romanticul a excelat întotdeauna printr-o imaginație debordantă, exaltată și a cărei origine se găsește cu predilecție în Eros. Când Titu Maiorescu spunea că Eminescu n-a văzut în femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil 56, pe care, negăsindu-l, a trebuit să-l caute în lumea cugetării și a poeziei 57, el nu a demonstrat altceva decât sincera vocație platonizantă care e înrădăcinată în natura lui profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
transcendenței 62, pentru că cea care stimulează idealitatea bărbatului nu e femeia în carne și oase, ci sublimarea ei în idee63. Rolul bărbatului este aproape unul static. El nu cucerește, ci este cucerit și chinuit adânc de farmecul sfânt al femeii iubite. Retras și singur, ca un stâlp eu stam în lună!64 Reluând o idee a lui A. Husson, Julius Evola ține să remarce cât de profundă este gândirea celui dintâi atunci când spune că îndrăgostiții trăiesc între vis și moarte 65
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arde-n iubire ca para195. Același sunet dă prin reverberațiile sale magnetice, propagate în unde sonore ce fac aerul să vibreze, un soi de melancolie dureroasă pe de o parte, sentimentală pe de alta, ca atunci când ora întâlnirii cu ființa iubită se apropie. Altădată, el domină absolut atmosfera satului: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 196 sau urcă în impalpabile rezonanțe religioase: Vântu-ngreunat cu miros trezea-n clopot glas de sfinți 197. Comuniunea dintre sufletul poetic și glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. V: Manuscris românesc 2258, Ediție coordonată de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică, 2005. * Academia Română, Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. VI: Manuscris românesc 2259, Ediție coordonată de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică, 2005. * *** Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Corespondență inedită Mihai Eminescu Veronica Micle, Scrisori din arhiva familiei Graziella și Vasile Grigorcea, Ediție îngrijită, transcriere, note și prefață de Cristina Zarifopol-Illias, Iași, Editura Polirom, 2000. * Eminescu, Mihai, Opere I, București, Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Cici, Mimi, Jeni, Didi, Fifi, Pepi... * M arin Preda a intuit imediat încărcătura de romanesc (sper să n-apară românesc) ce-o poseda, latentă, destinul cărturarului bucovinean Traian Chelariu. Și i-a conferit rang de personaj în romanul "Cel mai iubit dintre pământeni", plasându-l în echipa ce trudea la ecarisaj. Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din pușcărie, un unic loc de muncă: la ecarisaj. După moartea remarcabilului intelectual iconar (autor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe Eschil, ori Dostoievski pe Homer. Iar în judecățile de valoare se amestecă nepermis de mult politicul (într-o cercetare revendicată de la a-tot-puternicia esteticului!), ajungându-se la plonjări regretabile într-un banal inventat: "După ce confisca cu justificări obscure "Cel mai iubit dintre pământeni" milițianul satului vindea cartea la oraș, pe sume fabuloase". Hai să fim serioși! Când au fost confiscate cărțile lui Preda, unde, cum?... Una peste alta, "Iluziile literaturii române" e-o carte care te pune pe gânduri nu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Adevărul literar și artistic". Dar... semnată. Am dat peste răspunsul lui Gane (21 iunie 1912) într-o carte de memorialistică, la vremea ei celebră: "Orașul amintirilor", de Eug. Herovanu, achiziționată de la un anticar bucureștean (pag. 325). Gane o dă cotită: "Iubite Missiraș, este adevărat că versurile lui Caragiale (sic!) au fost povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiu-meu Alexandru, care, și el, le-a auzit la Curte (n.n.: despre ce "curte" să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Se legănau frumos. Și-o barc-ndepărtare Cu trei marinari în ea Goleau pahare pline, Cu vin se-nveseleau. Iar unul dintre dânșii De-amar fiind cuprins Spre țărm unei copile Paharul i-a întins. Eu nu-ți primesc paharul Iubite marinar Că soarta mea îmi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Ii scoase un inel Și îl dete copilei Să-l aibă de la el. Eu nu-ți primesc inelul Iubite marinar, Ți-am spus că soarta-mi spune Că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Paharul i-a întins. Eu nu-ți primesc paharul Iubite marinar Că soarta mea îmi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Ii scoase un inel Și îl dete copilei Să-l aibă de la el. Eu nu-ți primesc inelul Iubite marinar, Ți-am spus că soarta-mi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Vâzând că-i refuzat De fata cea iubită În mare s-a-necat. Tot de la frumoasa mea măicuță păstrez Cântecul unui deținut Într-o celulă-ntunecoasă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Ii scoase un inel Și îl dete copilei Să-l aibă de la el. Eu nu-ți primesc inelul Iubite marinar, Ți-am spus că soarta-mi spune Că ești un criminal. Atuncea marinarul Vâzând că-i refuzat De fata cea iubită În mare s-a-necat. Tot de la frumoasa mea măicuță păstrez Cântecul unui deținut Într-o celulă-ntunecoasă In lanțuri stau legat N-am pâine nici mâncare Nici măcar un pat. Noaptea-n vis văd chipul mamei Iertător și blând Tot
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dus la ele să le mai ducă ceva, numai că, nu știu ce se întâmplase, nu i-au mai deschis ușa, ci i-au spus de după ușă să plece, că nu-l mai primesc! Marcat de acest refuz colonelul s-a spânzurat! Iubit și regretat, fiind onorat ca un om serios de Conducerea militară, a venit o mașină militară cu un colonel, cu doctor și asistentă, a luat-o pe biata Stela, care era distrusă, la pământ cu moralul, și a dus-o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
General Care era în armată, Cu durerea de Georgică N-a putut fi suportată. Dar el n-a murit pe front Cât acolo a luptat; Ci el s-a pierdut de tot A murit în chinuri grele De copilul cel iubit. N-a trecut prea mult de-atunci Și-a căzut și mama ta, Șase ani te-ai chinuit Și-ai îngrijit-o și pe ea Până ea a decedat. Și ce chinuri, și ce jale, Dar, te-ai zbătut cu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]