8,611 matches
-
Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer și prin sensul descendent al gestului îngenunchierii). Desenul amplu al crucii (vertical și orizontal) și închinarea în fața "suveranului-mag" (simbolism filtrat de Vechiul Testament) urmăresc obținerea purificării și a mântuirii, pentru (re)armonizarea spiritualului cu natura umană (precum în Psalmi). Construcția bisericii semnifică tocmai sacralizarea materiei (părăsirea casei laice și a cotidianului supus greșelii) și situarea în lumina iertării, prin rostirea constantă de rugăciuni. Dacă simbolistica nopții trimite și la
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe care însă nu-l demonstrează decât spre a-l spulbera. Această subtilitate de gândire nu-i decât o figură patetică de scamator. Când Șestov, pe de altă parte, opune absurdul moralei curente și rațiunii, el îl numește "adevăr" și "mântuire". Există deci la bază și în această definiție a absurdului o aprobare. Dacă admitem că toată forța acestei noțiuni rezidă în modul în care ea intră în conflict cu speranțele noastre elementare, dacă simțim că absurdul pretinde, pentru a exista
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care se lasă pradă tuturor exceselor. Ea proscria în actor gustul pentru prezent și triumful lui Proteu, negația întregii ei învățături.16 Eternitatea nu-i un simplu joc. Un suflet îndeajuns de nesăbuit ca să-i prefere o comedie își pierde mântuirea. Între "pretutindeni" și "totdeauna" nu există compromis. Iată de ce această meserie atât de puțin prețuită poate da loc unui nemăsurat conflict spiritual. Nu viața veșnică e importantă, spune Nietzsche, ci veșnica însuflețire." Întreaga dramă stă, într-adevăr, în această alegere
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dimensiuni românești a existenței”. Altă serie de studii antrenează în dezbatere probleme de filosofia istoriei, iar dintre acestea un punct de reper original se dovedește cel intitulat A gândi cu Eminescu. În perspectiva istoriei literare, V. este primul care evidențiază „mântuirea” ca formă supremă de afirmare a eului poetic eminescian: printr-o dramatică luptă a contrariilor, opoziția dintre „mă mântuie, părinte” și „mă-ntunec” izvorăște nu dintr-o credință dogmatică, ci din acel sentiment mioritic care la Eminescu transfigurează moartea în
VUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290661_a_291990]
-
conducătorii comuniști nu cred deloc în potențialul revoluționar al acestor popoare. în timpul celui de-al IV-lea Congres, în 1923, IC n-a avut niciun cuvânt pentru mișcările de eliberare națională și a recomandat coloniilor - „țări înapoiate” - să-și aștepte mântuirea fie de la proletariatul din țările colonizatoare, fie de la o revoluție în Occident. în 1924, Stalin declară: „Țările dependente și coloniale trebuie să se transforme din rezervă a burgheziei imperialiste în rezervă a proletariatului revoluționar, să-și facă un aliat din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
trecutul negru, Sculați, popor de osândiți! Azi nu sunteți nimic în lume, Luptați ca totul voi să fiți! Refren: Hai la lupta cea mare, Rob cu rob să ne unim, Internaționala Prin noi s-o făurim! Sculați, nu-i nicio mântuire în regi, ciocoi sau dumnezei! Unire, muncitori, unire, și lumea va scăpa de ei! Prea mult, ne-au despuiat tâlharii Ce-n lene, lux, desfrâu se scald; Să ne unim toți proletarii, Să batem fierul cât e cald! Refren Țăranii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o „religie seculară” (R. Aron, E. Voegelin). Această ultimă categorie arată cu claritate ce anume permite înrudirea marxismului cu o varietate neobișnuită a religiei: ideea unei societăți bântuite de rău și marcată de stigmatele exploatării capitaliste: desemnarea unui agent al mântuirii, proletariatul, a cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
purtătoare ale unei teologii a eliberării, nouă utopie* susținută de figura cristică a celui care nu are nimic. Dacă reperele ideologice ale neocomunismului par să fie foarte diverse, acestea converg pentru a transforma suferința și mânia săracului în pârghiile unei mântuiri a societății în confruntarea cu lumea occidentală chemată să se căiască și să împartă. NEP în mai 1918, voind să distrugă în mod radical economia* și societatea* ruse tradiționale, pentru a-și pune imediat în practică proiectul comunist, Lenin* suprimă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stăpânii creștini puteau să invoce un Sfânt Teodor care să-i ajute să regăsească sclavii fugiți. De asemenea, există o Întreagă tradiție antică, Încă de pe vremea Sfântului Pavel, care aspiră la o perspectivă metaforică asupra sclaviei ca instrument privilegiat de mântuire (Martin, 1990, p. 145 și urm.). În ciuda acestor rezerve, este neîndoielnic faptul că Învățătura marilor religii, deși nu a fost pusă totdeauna În practică de credincioșii lor, a avut un efect benefic. Pentru lumea occidentală, primii aboliționiști au fost quakerii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
radicale puse democrațiilor și statelor liberale: ce fel de Încercare constituie tentația totalitară pentru libertate? Cum se poate explica succesul celei mai radicale dintre „servituțile voluntare”? De ce oamenii se aruncă acum În brațele acestei servituți ca și cum ar fi vorba de mântuirea lor (Spinoza)? Ce anume face ca aceste Întrebări să rămână la ordinea zilei? Originile Toți istoricii secolului XX, toți cei care au participat la istorie de departe sau mai de aproape sunt de acord asupra datei de naștere a fenomenelor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comercial); - posturi de radio FM (Vocea Speranței!); - Piața Obor; - și cu voia dumneavoastră, ultima pe listă, firma Double T - gigicar, care ne transportă la Geneva. Îi văd zilnic de la fereastră cum duc mașina la revizie, nu departe de aici. P.S. ,,Mântuirea“ vine prin Gigi? Mirel 22 noiembrie 2005 Nici că se putea o cartolină mai simpatică. Scriindu-ți aceste rânduri pe acest suport antic evităm futilitatea acestui obiect pervers, calculatorul, fără de care nu mai putem trăi, ce să ne mai ascundem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de 6 zile etc.), intenționăm să prezentăm evenimente istorice care au stârnit mirarea istoricilor prin sfidarea logicii faptelor și impactul pe care l-au avut asupra mersului istoriei. Între chemarea lui Avraam și prezent, anticipând Parusia, aceste evenimente ale Istoriei Mântuirii (Heilsgeschichte) apar sub forma unor "parabole" de istorie profană. Descifrarea intuitivă propusă de noi acestor "parabole" nu anulează, ci, dimpotrivă, urmărește să stimuleze simțul critic al cititorului și să încurajeze viziunea personală a acestuia. Numai prin convergența acestor reflecții multiple
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
anchetei istorice, al lui historia, în sensul definit de Herodot, în timp ce funcția cognitivă a istoriei sfinte se realizează numai prin credință. Acesta identifică rădăcina răului în istorie într-o "creștinătate indusă în eroare, care confundă distincția fundamentală între Heilsgeschehen (Istoria Mântuirii) și Weltgeschichte (Istoria profană)"17. Dimpotrivă, teologul catolic Hans Urs von Balthasar, la ale cărei idei subscriem și noi, sesizează, cu sensibilitatea specifică exegetului, anularea distincției dintre o istorie particulară a mântuirii evreilor și istoria universală în ruperea catapetesmei în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
eroare, care confundă distincția fundamentală între Heilsgeschehen (Istoria Mântuirii) și Weltgeschichte (Istoria profană)"17. Dimpotrivă, teologul catolic Hans Urs von Balthasar, la ale cărei idei subscriem și noi, sesizează, cu sensibilitatea specifică exegetului, anularea distincției dintre o istorie particulară a mântuirii evreilor și istoria universală în ruperea catapetesmei în momentul răstignirii lui Hristos: "De la El încoace, toată istoria este practic sacră, nu în ultimul rând datorită prezenței și mărturiei bisericii"18. Heilsgeshichte, pe care noi o traducem ca Istoria Mânturii, Istoria
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
universală în ruperea catapetesmei în momentul răstignirii lui Hristos: "De la El încoace, toată istoria este practic sacră, nu în ultimul rând datorită prezenței și mărturiei bisericii"18. Heilsgeshichte, pe care noi o traducem ca Istoria Mânturii, Istoria sacră sau Iconomia Mântuirii, este un concept fundamental al teologiei istoriei întâlnit mai ales în lumea protestantă. Într-o lucrare devenită clasică (The Christian Understanding of History, 1947), istoricul american Eric C. Rust include în Heilsgeschichte acele evenimente care constituie acte divine ale revelației
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mare semn a fost chiar semnul lui Iona Hristos cel răstignit și înviat a treia zi! Cheia interpretării teologice a istoriei ne este dată chiar de dogma calcedoniană a naturii teandrice a lui Iisus Hristos. Nu putem separa complet istoria mântuirii de istoria seculară, după cum nu le putem confunda până la anularea uneia în cealaltă. "După cum unirea ipostatică, proiectându-și lumina în trecut, ne îngăduia să vedem cum să conciliem cele două linii din Vechiul Testament care urcă spre Hristos și își află
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că, după ce-și vede mama și sora arse în fabrica morții de la Birkenau, Elie Wiesel își pierde credința în Dumnezeu. Dar pe alții tocmai supraviețuirea la soluția finală i-a făcut să creadă. Regăsim aici taina răstignirii care aduce mântuirea, Învierea. "Răstignirea cauzând Învierea, aceasta e teodiceea creștină, care dă înțelegerea adevărată a tainei răului"29, ne explică părintele Stăniloae existența răului în istorie. Deși are dreptate când compară istoria lumii cu o parabolă care se cere descifrată, în raport cu venirea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care dă înțelegerea adevărată a tainei răului"29, ne explică părintele Stăniloae existența răului în istorie. Deși are dreptate când compară istoria lumii cu o parabolă care se cere descifrată, în raport cu venirea lui Hristos, Löwith exagerează atunci când afirmă: "Relația evenimentului mântuirii cu istoria universală nu poate fi nici demonstrată din punct de vedere istoric, nici definită pe baza credinței. Faptul că Roma lui Augustus și Hristos coincid nu împiedică un credincios să presupună că Dumnezeu s-ar fi putut revela cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu Moise pe muntele Sinai (Decalogul), cu ucenicii lui Hristos și, după Cincizecime, prin suflarea Duhului Sfânt, cu martirii și sfinții. În fiecare caz avem un alt kairos, o altă "plinire a vremii". Toate aceste momente de cotitură alcătuiesc Istoria Mântuirii 33. Luate în sine, fără sinergia divino-umană, aceste finest hours, dacă ne este îngăduit să le numim așa, nu au niciun sens. La fel cum Biserica Domnului din viziunea lui Herma păstorul era clădită din pietre albe și șlefuite semnificând
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
situează în eonul acesta, al imanenței, ca o încununare a istoriei, în timp ce creștinismul, în general, îi conferă dimensiunea transcendenței, a ieșirii din timp către eternitate. Preocupați cu realizarea speranțelor lor mesianice aici pe pământ, evreii au ignorat nu doar posibilitatea mântuirii altor neamuri, ci, mai ales, sensul tainic, alegoric al profeției. De fapt, secta saducheilor nici nu credea în viața de după moarte sau în învierea trupurilor la Judecata de Apoi. Dintr-o îngustime a spiritului sau o întunecare a minții, ei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
mărturie a unei întâlniri dintre Eshaton și istorie, a desăvârșitului cu relativul în existența umană aici și acum"46. 1.2. Obiect. Metodă. Criterii de selecție a faptelor providențiale 1.2.1. Obiectul teologiei istoriei îl reprezintă întreaga istorie a mântuirii (Heilsgeschichte), locul unde liberul arbitru se întrepătrunde cu Providența divină. Orice fapt istoric este un semn, nu pentru că orice eveniment istoric ar semnifica la fel de mult ca Învierea Domnului, kairos-ul central al istoriei, ci pentru că, după cum spune evanghelistul, "la voi însă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ceea ce este important 50. 2.2. Criterii de selecție a faptelor providențiale Noutatea lucrării de față constă tocmai în selecția și analiza unor evenimente cruciale prin prisma credinței, cu ajutorul studiilor de caz, în scopul revelării rostului lor tainic în Istoria Mântuirii (Heilsgeschichte). Nu pretindem că ar fi ceva nou, ci în chip nou eadem, sed aliter. Și asta pentru că înțelegerea creștină a istoriei nu decurge atât din cercetarea istorică, cât mai degrabă din experiența istorică a comunităților evreiești și creștine în raport cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
scrieri apocrife, de neconcordanța sau chiar paternitatea contestată a evangheliilor, faptul că astăzi ne aflăm în anul 2010 de la Nașterea Domnului, era creștină, vine să întărească adevărul că Iisus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, Cel care pentru a noastră mântuire S-a făcut om, a pătimit, s-a îngropat și a Înviat a treia zi. De-ar învia astăzi, Gamaliel ar putea da verdictul amânat odinioară: "E de la Dumnezeu!". Obiectivitatea atât de scumpă istoricilor moderni s-a dovedit iluzorie odată cu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
ideologii totalitare, teroare sau tăcere. Niciodată apoftegma lui Löwith nu a fost mai adevărată: "Pentru credincios, istoria nu este un domeniu autonom al străduințelor umane și al progresului, ci tărâmul păcatului și al morții, și de aceea are nevoie de mântuire 66. Primul pas spre asanarea morală a unei societăți este mărturisirea păcatului, cu exorcizarea demonilor creați de somnul rațiunii și apostazia credinței. Nu se va înțelege nimic din istorie dacă nu se pleacă de la principiul culpabilității universale, remarcă Hubert Butterfield
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de evenimente în mijlocul cărora e Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu"80. De la Iisus încoace, istoria a intrat pe un făgaș linear, rostul ei fiind de a da omenirii răgazul să se mântuiască. Este un timp suspendat de eternitate. Deși mântuirea este un efort personal, împletirea destinelor individuale alcătuiește destinul omenirii. Toată povestea asta a istoriei lumii are un singur sens, pe care filozoful Alexandru Mironescu îl rezumă astfel: "Promovarea și împlinirea unui destin spiritual al omenirii 81. Sensul, componenta teleologică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]