7,953 matches
-
SUNT FORMELE ACESTEI LUMI... "] În cap sunt formele acestei lunii, a căror energie specifică trebuiește numai trezită prin ocazia ciocnirei lor cu un șir de lucruri străin pentru ca lumea să se nască în toată frumusețea și puterea ei. Când un nebun se simte rege lucrurile pe cari noi le privim într-un șir preconceput pentru el a[u] pierdut prejudițiul ordinei determinate și au înțelesul pe care l-ar avea dacă el ar fi într-adevăr rege. Regele propriu se simte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
simte rege lucrurile pe cari noi le privim într-un șir preconceput pentru el a[u] pierdut prejudițiul ordinei determinate și au înțelesul pe care l-ar avea dacă el ar fi într-adevăr rege. Regele propriu se simte rege, nebunul asemenea, și aceasta[-i] totuna, căci un rege care n-ar ști c-o este, ei ar avea simțirea unui cerșitor (de es. într-o lume de împărați), care n-ar avea nici idee de * alt soi de meserie - ar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
puse și tratate cu multă îngrijire, în cutioare, besectele ș. a., - pentru // lucruri mari însă baba nu are nici un înțeles. Aceste comparațiuni s-ar putea urma în infinit. [SHAKESPEARE ȘI ARTA NAȚIONALĂ] 2257 Flori mirositoare, însă sălbatece ca florile din cununa nebunului rege Lear. Oare amestecul ce pare fără înțeles a florilor sălbatece ce se strecor prin pletele bătrânului rege nu sunt metafora vie a creierilor săi, în cari imaginile, florile gîndirei s-amestecau sălbatece și fără înțeles? Și câtă profunditate în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
însă a cules poeții aciia cari vorbesc de rai și iad de îngeri și demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință. [LITERATURA CA EXPRESIE A SUFLETULUI NAȚIONAL] 2262 Când simte cineva bătaia inimei polone, când simte sufletul național îmbălsămit de poezie, înduioșiat de muzică, atuncea lumea are voie de-a-l taxa de nebun daca el ar susține de esemplu că Polonia e pe moarte sau că va muri. Se poate oare să moară corpul națiunei 138 {EminescuOpXV 139} când sufletul ei trăiește? Dar luați a mână statistica literaturei românești, înfigeți-vă ochii în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sunt identici cu animalele - migrațiune. Sunt oare pentru asta mai puțin apăsați? (Lanessen*) 346 {EminescuOpXV 347} [FRATRICIDIUL] 2255 Fiindcă în orice fratricidiu trebuie să se-nceapă printr-o * nedreptate - și strigătoare la cer - de-aceea cei doi tineri*, cei doi nebuni, au trebuit să-nceapă lovirile contra statului celui mai drept din lume, contra rasei germanice care* a ajuns * la teoria ecuațiunii: contra Danemarcei. Fiindcă orice fratricidiu se bazează pe o crimă făcută în comun ["CAPILARITATEA BUREȚILOR... "] 2255 Capilaritatea bureților aplicată
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
zice Academia ungurească și societățile lor istoriografice acea ne e cu totul indiferent. Noi avem în România două institute: Mărcuța și Golia, unde se face exact atâta știință și filozofie ca și-ntr-o academie ungurească, cu unica deosebire că nebunii de la noi sunt spirituali, pe când nebunii unguri sunt idioți. Ori o academie maghiară și *** - ori un spital de la Doebling: e unul și același lucru. Și, pentru asemenea idioți, România să-și piarză încrederea în casa suverană* de Habsburg, căreia îi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a gândi. Dar de nimeni nu sunt mai desprețuiți decât de sine înșii. [16] Mulți scriitori nu stimează pe nimeni și nu-l cred pe nime de geniu decât după ce a dovedit în o sută de coale că-i un nebun. [17] Un om cu temperament fericit și fără mișcări vehemente a sufletului trebuie să rămâie numai pasiv pentru a fi fericit. Pentru cel cu patimi frumusețea creațiunei e moartă. [18] Oameni veseli comit mai multe nerozii decât cei triști; dar
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
numai dintr-o cauză nu sunt identice: pentru că nu toți proștii sunt fericiți. {EminescuOpXV 1058} [51] Când vei auzi o femeie dând bărbatului ei porecla favorită dintr-o tinerețe depărtată să știi că-l înșală. [52] Proștii se-nsoară totdeuna; nebunii câteodată; înțeleptul nicicând. Daca acesta o face, s-o facă încai de comoditate și în deplina ignoranță că va fi înșelat de femeia lui. [53] Care femeie n-a-nșelat pe bărbatul ei n-a făcut-o pentru că n-ar fi voit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
echilibrului între om și univers; o întunecată umbră medievală continuă să neliniștească umanitatea renascentistă. În acest context, tema vârstei de aur a fost trăită și reprezentată în epoca Renașterii ca un antidot la prezentul sumbru. Lumea, devenită o corabie a nebunilor (amintind de pictura lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
medievală continuă să neliniștească umanitatea renascentistă. În acest context, tema vârstei de aur a fost trăită și reprezentată în epoca Renașterii ca un antidot la prezentul sumbru. Lumea, devenită o corabie a nebunilor (amintind de pictura lui Bosch intitulată Corabia nebunilor) nu poate fi raportată decât la un “altădată” îndepărtat, când cârmuitorii erau “plini de inteligență și cu o experiență bogată”. Pe de altă parte, una dintre consecințele afirmării spiritului critic și autonomiei gândirii promovate de umanism a fost critica societății
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a clerului. Aceasta este întruchipată în opera principală a umanistului Erasmus din Rotterdam, Elogiul nebuniei - 1511. Asociată cu regretul vârstei de aur, tema nebuniei și a “lumii pe dos” constituie o altă indicație asupra pesimismului Renașterii. “Spre sfârșitul Evului Mediu, nebunul și nebunia devin personaje majore în ambiguitatea lor. În literatura savantă (ca și în obiceiurile populare), nebunia acționează chiar în inima rațiunii și a adevărului; (...) începând cu secolul XV, chipul nebuniei a obsedat imaginația omului occidental”, nota Michel Foucault în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ar fi trebuit să fie imposibil, devine real. Literatura este prima care abordează critica moravurilor. Sebastian Brandt înfierează în textele sale deopotrivă desfrâul și ignoranța călugărilor, ca și slăbiciunea autorităților laice. Luând în derâdere moravurile vremii, scriitorul acuză în Corabia nebunilor (1494) faptul că Europa timpului său “devine o lume așezată cu susul în jos”. Brandt își găsește sursa de inspirație în viața poporului, raportându se la tradiția carnavalului, la personajele pungașilor-înțelepți, întruchipate de țărani, ghicitori sau în piese de teatru
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
măreției eroice, evocare prin contrast; cauza directă a râsului grotesc este destinderea efemeră de sub apăsarea tabu-urilor morale, a căror presiune se conștientizează tocmai prin acest act sărbătoresc de eliberare a râsului și trupului.”(Jauss) Rabelais își asumă deliberat rolul nebunului de curte, al clovnului care poate râde de orice, care are libertatea de a transforma totul în derizoriu, care poate imagina fără teamă lumi pe dos (lumi dispunând totuși de propriul lor adevăr); el se situează pe o poziție conștientă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
aflat în vârful colinei, unde era venerată Artemis, zeița fecioară care poartă pe cap secera lunii și strivește cu piciorul un șarpe. Pe când caii urcau lent spre templu, le povesti că, în noaptea în care s-a născut Alexandros, un nebun a dat foc templului, iar marele preot, Megabyzus, a profețit că vor avea loc mari schimbări. — De aceea Alexandros a venit aici cu armata lui și a dăruit mult aur pentru refacerea templului. Zeița i s-a arătat, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repeți de trei ori, la răstimp de câteva ore, o serie de nume sau de date, nu le mai uiți. — Între timp, Maștera îi otrăvea în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
două picioare inegale și pline de cicatrice, rănite în mod repetat în te miri ce coliziune, figura aspră și neliniștită a acestui savant huligan a intrat în viața mea la un moment când obsesiile lui erau evident cele ale unui nebun. Într-o seară de iunie măturată de ploaie, când mă întorceam acasă de la studiourile din Shepperton, mașina mi-a derapat la intersecția de sub intrarea pe podul rutier Western Avenue. În câteva secunde, mă îndreptam cu o sută de kilometri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai mult către estetism (aici va publica un poem și viitorul Tristan Tzara, alături de A. Maniu, I. Iovanachi, D. Iacobescu, Ion Pillat, Emil Isac ș.a.). În Memoriile sale, Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost acuzat de „zenitism”, adică de contagiune cu ideile cari au făcut revoluțiunea rusească. Ni se aduce la cunoștință că „Jugoslavia e pseudonimul Serbiei” și că, oficial, poetul Mitzitch refugiat în Franța are fișa penală extrem de amuzant concepută: „Liubomir Mitzitch, nebun în libertate și demon al literaturii jugoslave. Restul literatură și experiență”. Cea mai importantă semnalare a mișcării novatorilor sîrbi („Modernismul în Serbia“) apare însă în nr. 8 al revistei Integral, la rubrica „Notițe”, sub semnătura St.R. (Stephan Roll). În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la un epic pur”. „Caz-limită”, fabula „Cronicari” e privită din perspectiva unei estetici puriste, conform căreia „poezia este un mod ceremonial, ineficient de a comunica forma goală a activității intelectuale. Ca să se facă înțeleși, poeții se joacă, făcînd ca și nebunii gestul comunicării fără să comunice în fond nimic decît nevoia fundamentală a sensului uman de a prinde sensul lumii” (1971, pp. 92-93). „Urmuz — adaugă G. Călinescu vorbind despre «Cronicari» — a făcut și o fabulă pură, condusă după canonul clasic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discută însă dintr-o altă perspectivă - estetico-psihologică - afinitățile dintre Urmuz și folclorul popular românesc. Invocînd în sprijinul demonstrației sale mostre de „folclor absurd” culese de G.Dem Teodorescu, criticul vede în autorul Paginilor bizare o variantă cultă și modernă a „nebunului satului”. O opinie la fel de interesantă este cea a lui Gelu Ionescu din Romanul lecturii, Ed. Cartea Românească, București, 1976 („Urmuz, amăgitorul”, pp. 63-73. Titlul parodiază titlul hagiografic al lui Geo Bogza din 1930, „Urmuz premergătorul”), conform căruia „Scrierile lui Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-o să avem acces la mălai? Pe-acolo. Pe jos. Prin orificiul acelui robinet, pe care, eu, de fiecare dată, când voi lipsi de-acasă,îl voi asigura, menținând, cheița, de la lacătul de desupt,în portofelul meu de serviciu. Ești nebun! Oi fi! Dar, dacă așa ordonă criza, iar eu respect ordinul ei, ți-l transmit și ție, și, la rândul meu,îți ordon: nici un grunz de mălai,în plus, față de cât am slobozit, eu, de-acolo, pentru o mămăliguță, cât
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că nu? Nu contează ce zici tu. Contează ce ordonăm noi. Hai! Și-l și apucară, care de unde putu, și-l duseră, pe sus, cu forța,în dubă. În urmă, rămăseseră, toate, vraiște. Unde mă duceți, măi oameni nebuni? Om nebun ești tu, măi înghețatule și beatule tun, ce ești! Taci, c-o să vezi unde te ducem. Și văzu. La spitalul de urgență al municipiului. Îl predară persoanei de la intrare. Întocmiră o fișă sumară, pe care notificară un diagnostic scornit: hipotensionat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și-acum, ce fac? Stai pe patul acela, până când va sosi, cineva, care să-ți dea răspuns la întrebarea pusă. Ce-ai pățit, fu întrebat, de careva, dintre cei prezenți. Nimic. Păi, atunci, de ce ești aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu bine. Și mulțumim frumos, și noi, zice Grasu, făcând primii pași, conducând, noua pereche, spre ușă, cu noua lui mireasă, ținând-o de mână, cum nu mai ținuse, niciodată în viața lui, o femee, de mână,într-așa fel. NEBUNII La intersecția dintre centru și cartier.... El vine de la servici, ea pleacă la servici.... și nu mă supăra din nou...că iar nu ți-o dau... ca și-aseară... Taci, mă, că te aud oamenii de pe stradă. Eu nu am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]