8,125 matches
-
din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare" pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de lei. În ceea ce privește timpul de care dispun, nici pe departe nu poate fi comparat cu cel de la Suraia. Sunt ocupat aproape tot timpul zilei și nu-mi rămâne decât între 9 seara și 7 și jumătate dimineața. Ajuns acasă sunt obosit și caut să mă las în mreaja somnului binefăcător. Prin somn am uneori mulțumirea că stau de vorbă cu tine, te simt alături totdeauna. Azi sunt 11 zile încheiate de când nu mai știu nimic despre tine. Eram neliniștit și mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe la ora 9 am scris doamnei Georgescu câteva rânduri, căci față de dragostea și bunăvoința ce și-a arătat față de noi, trebuia să-i adresez măcar aceste câteva rânduri. I-am scris nu tocmai așa cum ar fi trebuit, deoarece eram cam obosit și Muza refuza să mă inspire așa cum m-a inspirat altă dată. Am vrut să-ți scriu aseară și ție, dar fiind ora cam târzie și apoi datorită faptului că deseară avem un exercițiu de noapte, am preferat să mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
faptului că deseară avem un exercițiu de noapte, am preferat să mă odihnesc pentru a fi cu forțele întregi în împlinirea datoriei ce am. Din ce în ce sunt tot mai ocupat. Toată ziua stăm numai în picioare. Seara suntem obosiți de avem impresia că am fi mers sute de km. De altfel, în fiecare zi, cu tot mersul care îl facem, parcurgem între 20-25 km. Suntem oarecum antrenați. Așa e viața deocamdată. Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos și de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
voiam să-l fac pe Costea să mă aștepte prea mult. La ora 6 am fost la el. Miam continuat serviciul plin de atâta grijă, răspundere și alergătură. Seara târziu am adormit pe un pat cam puțin primitor, dar fiind obosit, am adormit buștean. Totul a urmat apoi într-o cadență foarte repede. Sunt mereu ocupat. M-am bucurat nespus de mult de rândurile scrise din fugă în gară, semn că după cum eu sunt în orice moment cu gândul la tine
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ai câștigat inima și sufletul meu. Îți scriu, deși văd că e cam târziu. Ieri când m-am întors acasă, era ora 2 și ceva. Am găsit rândurile tale pe care le-am citit de mai multe ori. Eram extrem de obosit. La 2.30 m-am culcat să mă odihnesc puțin, căci noaptea trecută am dormit numai vreo 5 ore. Să știi, de altfel, că mie nu-mi place sămi pierd nopțile! De nevoie, nu de voie. După ora 4 am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ora 2,30 noaptea. Astăzi am învățat cu colega de la Râmnic, are conspecte foarte bune, între orele 16-22,30. Abia sosit la Mandica n-am apucat să scriu. Ca stare generală pot spune că mă simt încă bine. Sunt cam obosit, în special ochiul stâng, însă mă mai scutește colega de la Râmnic de citit. Știi că și în iulie la fel am procedat și am reușit să iau examenele planificate. Credem că vom izbuti să luăm și examenele următoare măcar cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că ar fi în aceeași situație, dar nici el nu era sigur, te rog, să-i transmiți și lui urări de sănătate. În ceea ce mă privește, pot spune că sunt oarecum sănătos, dar sărbătorile din această iarnă m-au cam obosit și m-au scos din făgașul obișnuit al vieții, cu vizite pe la unii și alții. De curând însă mi-am reluat ritmul normal și-mi petrec ziua mai făcând câte o plimbare, mai citind sau răsfoind prin documentele și dosarele
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care te-ai bucurat. Și noi în această vară am avut concediu de odihnă. Am fost vreo zece zile pe litoral, trei zile la Timișoara și 12 zile la Sinaia, dar aceste zile au trecut foarte repede. Acum suntem iarăși obosiți ca și cum nu am fi avut concediu, ce să facem, poate și anii își spun cuvântul. Dar nu mai avem mult, după doi ani vom avea concediu nelimitat. Regretăm mult pierderea profesorului Petru T. Todicescu. Noi i-am trimis o felicitare
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
plus amicii din Făgăraș cu colega lui Gabi la alte cozi) n-am reușit să fiu la unu fix la Matei Corvin, la statuia unde neam dat întâlnirea, ci am fost la 13,10, acolo. Dar am găsit o mulțime obosită pe bănci sub soarele amiezii, era o zi foarte caldă, dar pe Alex, nu. L-am așteptat încă o jumătate de oră. Mi-am dat seama că poate sa întâmplat ceva pe drum. Dar mă gândeam și la varianta că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
poate se pregătesc să întâmpine Crăciunul, acolo în Eternitatea lor, cântând împreună cu îngerii: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire”... După Crăciunul 2012, chiar la sfârșitul lunii ianuarie 2013, Constantin Clisu nu obosea din munca întâmpinărilor și a împlinirilor sale. „La 31 ianuarie 2013 Doamna Ecaterina Clisu din Edmonton a murit la vârsta de 80 de ani. Lasă în urmă pe fiicele sale Corina (Gregor), Cotfas și Nausicaa Rogoz, trei nepoți, Alin, Sabin
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
e imposibil. Și așa cheltuiesc lunar mai mult decât câștig, adun datorii peste datorii. Așa că vizita mea la Mariana, la Paris, rămâne, malheureusement, în continuare o aspirație pentru alți ani care vor veni?! Acum merg, după cum vă spuneam, la școală. Obosesc când vorbesc, îmi trebuie multe vitamine, fructe, ceaiuri, proteine. La Făgăraș este foarte, foarte frig, minus 20 grade, dar vine ea vara - doar cu ajutorul bunului Dumnezeu ! și ne răzbunăm noi cu dumneavoastră și Mariana la Cârțișoara, unde, m aș bucura
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
se întoarcă urgent la Bârlad, acasă, pentru a mai „aranja” împreună unele „chestiuni bănești și arhivistice”, mi-a explicat cu voce plăpândă, abia perceptibilă, dar încă dornică de obișnuitul nostru taifas prietenesc. Ne-am despărțit din convorbirea care totuși îl obosea, cu promisiunea pe care i-o făceam de fiecare dată, că voi reveni cu telefonul a doua zi să continuăm discuțiile noastre. Acest a doua zi, de data aceasta ascundea și altceva în gândurile noastre care nu mai aveau legătura
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sub banchete, întîrzie în stație, Reghinul cu atît mai intangibil, doar să aluneci pe zidurile gării lumină de bec, ai tot vorbit, treci și pe românește ca să exemplifici admirativ niște înjurături, plescăitul de la sărut, două fete tot pe ungurește, am obosit de la cîntat, tren peste motorul tractorului ne lasă liberă linia, prin hublou măruntaiele locomotivei la personalul Tîrgu Mureș Brașov, plecăm concomitent, case cu ieșirea pe șosea, halta Petelea taie drumul pe clipa staționării, rău de spațiu, cochilia imobil nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de forma lor Iacobeni, bănuiesc că tot stelele, biserică pe turle și turlișoare. Bună dimineața! Ruginoasa rouă, te visam, te-am lovit cu piciorul, fețe cultivate îngrijit spre Heleșteni, auziți? s-aveți grijă și de geanta lu' domnu', că-i obosit frînt! la Iași, eu cobor la Tîrgu, are foarte mari probleme cu băiețașu', am auzit! XXII. ȘTIRILE CARE CONTEAZĂ Iași Bîrlad Berești Galați Tecuci Adjud Onești Tîrgu Ocna Saline Adjud Pașcani Iași Sîmbătă, 9 decembrie 2006, ora 20,17, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
relația copil alienat mintal, mă lovește, mama s-o spăriet, săraca! s-o duc bolnavă acasă! țigănește, pe românește înjur încă o dată, da' mă duc la șefu' de gară, da' ce! mă prezint cu buletinu', mă legitimez frumos, fiecare e obosit, poate unu' vrea un pahar de vin, da' sînt oameni de 24 de ore pe fiecare, bé-ți paharu' liniștită! mie nu mi-e tîrșă de matale! bă flăcău, ești bun! dacă nu, zburați ca lămîile! bă, dacă sînteți oameni liniștiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
multe lucruri constructive, pozitive, și având dorința de a trăi ca un om printre oameni, mai exact, de a face pentru ceilalți lucruri, ca și cum le-ai face pentru tine, bucurându-i, trăiești cu adevărat. Înaintând în vârstă și organismul nostru obosește. Iar când ne gândim la ceasul morții, trebuie să gândim acum și să simțim atunci, că este timpul să ne odihnim mintea și corpul. Iar sufletul nostru va călători în continuare, spre locul care-l merită. Și aici intervine relația
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Seva poeziei este sentimentul profund al inepuizabilului. Dacă am ști să medităm, am obține seninătatea către care tinde orice om, împăcarea cu lumea care este, poate, chiar sensul existenței pământești. (Meditații, 10 iulie 1935) Cine se teme de luptă sau obosește repede nu este un adevărat creator. (Cultura și credința în provincie, 21 februarie 1938) Călugării sunt împinși să se preoțească ca să participe la “facerea trupului și sângelui lui Hristos”. Existența umană se desfășoară potrivit voinței și planului Creatorului. Omul a
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
spitale și diverse alte instituții sociale. Au fost construite, de asemenea, drumuri care leagă principalele așezări ale regatului între ele, iar sistemele de irigații erau ameliorate. Jayavarman al VII-lea a lăsat la moartea sa, în anul 1219, un popor obosit de grandoare și glorie. Civilizația vechiului Angkor a intrat într-un declin deosebit. Micul templu Banteay Srei, a cărui înălțime nu depășește 9,6o metri, construit de Yajnavaraha, în anul 967, situat în apropiere de Angkor, poseda trei sanctuare dedicate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
E. Haeckel era un pedagog desăvârșit. Știa să-și modeleze discipolii, însă avea și cultul profesorilor săi. Față de J. Müller, cu care a lansat teoria biogenetică fundamentală, avea un adevărat cult și îl prezenta studenților săi la superlativ. „Când uneori obosesc la lucru, pentru a căpăta puteri noi, n-am decât să privesc la portretul lui Johanes Müller, care se află în camera mea de lucru, în fața mea. El făcea cursul de anatomie”.”. Și mai departe se exprimă E. Haeckel: „După
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu mașina oficială ce ne aștepta în curte, iar eu am comandat un taxi să mă ducă acasă. În timp ce așteptam în holul de intrare la președinția Consiliului de Miniștri, l-am zărit pe Eshkol coborând încet se vedea că era obosit pe scară. Ajuns lângă mine, m-a privit zâmbind avea un zâmbet de o mare bunătate și mi-a spus, după un suspin reținut, făcând aluzie la dificultățile întâmpinate în căutarea expresiilor rusești: "Asta este, tinere, n-ai ce-i
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
după o zi de coasă. Nu fi lacom, dragul mamei, că viața este lungă. Lasă-l, muiere, în pace, acu' cît îl țin puterile. Părinții băiatului observau că Natașa crapă de sănătate și de chef de viață, pe cînd Dorel obosea văzînd cu ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
merit cît de cît la scoaterea balaurului. Căci erau siguri că s-a prins un monstru uriaș. Victor intră puțin cu pantofii în glod, apoi intră ceva mai mult, apoi nu mai contează. Peștelăul ăla uriaș era însă fleașcă de obosit. Era tras acum ca o buturugă, nu mai lupta de loc. Cînd ajunge la un metru de mal Victor observă că era un somn imens și că acesta s-a eliberat de acul mulinetei și acum era liber total. Numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fii rezervat poți să forțezi puțin înțelesul în sensul că "să-ți fie rezervat''. Să fii sobru este aproape obligatoriu, fără această calitate este greu cînd soliciți imunitate, amînări de procese și condiții excelente la "zdup". Mama dracului că am obosit, să ai demnitate... la mititica, să fii o autoritate morală (văleu!!), să ai prestigiu (hmm!) și măreție (mai ușor dacă ai jilț aurit ) și... mă duc să înghit un calmant. Am revenit și închei această diatribă. Las la aprecierea Domniilor Voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1200... îmi sună în ureche vocea primarului. Privesc interesat și văd că scrisul este încastrat în piatră. Stînca se înfrățește cu zidirea omului și capătă nimbul nemuririi. Sutele de ani nu impresionează lumea de aici. Nici chiar mileniile. Arheologii sînt obosiți de ceea ce descoperă și nu-i impresionează nimic. Dar ăsta ce-i? întreb eu privind ceva acoperit de buruieni. Din perioada etruscă, îmi răspunde plat arheologul. Care va să zică de atunci există și acum îl mănîncă buruienile. Gîndul mă duce la noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]