6,753 matches
-
lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer 16, nu e hazardată presupunerea că scriitorul însuși, conștient de responsabilitatea pe care soarta i-a impus-o, hărăzindu-i un astfel de nume, îndeobște asociabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
diverse, de la resemnarea dureroasă, ca în Precauție inutilă, Partea poetului, Fără noroc. Snoavă populară, la "boală", disperare, revoltă și nebunie, ca în Două loturi, această veritabilă "farsă tragică", prin reprezentarea simbolică a condiției umane. Clară ilustrare a concepției fataliste caragialiene, obsesia legată de culmea nenorocului și a contratimpului, conduce însă la un fel de epifanie a absurdului existenței. Putem spune astfel, parafrazând teoria camusiană, că absurdul se instalează în prăpastia deschisă între nevoia de rezonabilitate a omului caragialian și caracterul implacabil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un soi de chist textual" (Ph. Hamon)8, autorul Ingeniosului bine temperat îl folosește și drept criteriu supraordonator la nivel macrotextual. Astfel, Dicționarul onomastic, continuat și finalizat prin volumul Jumătate plus unu, dezvoltă amplu sugestia caragialiană, dar și propria sa obsesie a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic, prin fișe fanteziste și ironice, variind dimensional de la o simplă sintagmă de tip calambur la romane în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dimensiunilor colosale, scrierile lui Mircea Horia Simionescu, în special "dicționarul" onomastic și cel bibliografic, sunt pulverizabile în mici fragmente susținute laolaltă doar prin magnetul alfabetic. Puzzle-ul narativ din Nesfârșitele primejdii, interpolările sau ruperile de nivel din Breviarul (Historia calamitatum), obsesia parantezelor, sub forma povestirii în povestire, incluzând vise în vise, din Toxicologia sau dincolo de bine și dincoace de rău etc. sunt tot atâtea modalități de fracționare a continuumului narativ tradițional. Revigorând proza scurtă, Costache Olăreanu excelează ca autor de schițe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
am spus l-a jignit probabil (de unde posibil să vie și informația de acum din caietul lui) dar ce era să fac. Și cel mai ridicol din tot este că prefața jurnalului său e scrisă cu stilul meu. Voilà.29 Obsesia caragialiană pentru cuplurile siameze prezentate chiasmic prin situații (Mache și Lache din La Paști) sau prin nume (Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu din Triumful talentului, Nicolae Georgescu, George Nicolaescu, Marin Dumitrescu, Dumitru Marinescu, Basile Ștefănescu, Ștefan Basilescu, Mihai Dobrescu, Dobre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Artiști și idei literare române, Biblioteca "Dimineața", nr. 128, București, 1930, pp. 17-18. 54 Despre imoralitatea Ancăi scria și Nicolae Manolescu în următorii termeni: "Nu numai că nu e nimic etic în Anca, dar în patima ei este mai degrabă obsesie, decât suferintă. Nu poate fi compătimită. E un caz patologic, nu tragic, în sens nobil" (Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 428). 55 Așa cum a demonstrat recent Sergiu Miculescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fotbal galez, este cel mai apreciat la Melbourne, unde se spune că a 426 R.Cavendish, op. cit., p. 925-926. 274 fost inventat În 1858. Este un stil de fotbal rapid, uneori violent, devenit cu timpul o competiție națională, o adevărată obsesie, mai ales În sezonul de iarnă, când localnicii sunt mai mult afectați de „febra fotbalului australian”. Se organizează meciuri În fiecare sâmbătă, și uneori și În serile de vineri și duminică, În timpul sezonului din aprilie-septembrie. Finala are loc pe Melbourne
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prostituției, mafiei, societăți secrete, armate, particulare etc. Crizele globale financiare, bursiere și valutare s-au Înmulțit, și lovesc mai ales țările slab dezvoltate sau În curs de dezvoltare. Perspectiva unei Chine unite și prospere, susceptibilă de a redeveni expansionistă, constituie obsesia absolută a Japoniei, după cum cea a Chinei este ascensiunea militară niponă. Care sunt criteriile care au contribuit la relansarea spectaculoasă a acestor state ale lumii, pe diferite continente: educație susținută pentru o forță de muncă superspecializată În cele mai performante
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pentru definiția culturii literare în secolul al XVIII-lea rămâne lumina, deviza și concepția de bază a secolului. Expresia tipică este „lumina literelor”. Epoca Luminilor consacră victoria definitivă a scrisului asupra oralității în planul conștiinței teoretice. Este și o adevărată obsesie enciclopedistă a timpului. Omul de litere trebuie să stăpânească întreg domeniul cunoașterii, să fie universal. Terminologia tradițională a literelor (litere „umane”, „liberale”, „bune”) continuă, dar cu intense valorizări ideologice iluministe. Una dintre contribuțiile esențiale ale secolului este ascensiunea literaturii naționale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
pe scriitorii contemporani, nici scriitura și nici temele lor nu mai reușesc să-mi trezească interesul... Romanului francez îi lipsește arhitectura, cultura, inteligența...” El vede în aceasta cauza „morții” literaturii. Consider că atitudinea sa este mult prea radicală, marile teme, obsesiile literare sunt mereu aceleași, iar diferența constă numai în modul de abordare. Tzvetan Todorov, de exemplu, vede și el literatura în mare primejdie din aceleași motive la care mai adaugă și alte aspecte. El pune în discuție și metodele criticii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
reductibilă, în cele din urmă, la genul bulevardier superior, ilustrat cu succes și de alți dramaturgi, de la A. de Herz la Victor Eftimiu. Ca prozator, R. a fost remarcat mai ales pentru romanul cu substrat autobiografic Mâl, proiecție a unei obsesii erotice. Scris într-un stil limpede și alert, gazetăresc, marcat de ritmul precipitat al dezvoltării conflictului, ca într-o piesă de teatru (Perpessicius l-a numit, prin opoziție cu romanul-fluviu, „roman-cascadă” sau „roman-torent”), Mâl poate interesa prin tematică, fiind - observa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la o retorică solemnă și totodată ardentă (câteva titluri de poeme: Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
cheltuielile inerente unor locuințe individuale proprii (cheltuieli cu canalizarea, depozitarea gunoaielor, accesul) și evită în parte cheltuielile comune din clădirile colective înalte (ascensorul)"208. Totuși, această dezbatere pune în discuție ceea ce a stat până atunci la baza principiului planificării urbane: obsesia amestecului și a întinderii orașului. Dincolo de pretenția că știe cel mai bine ce nevoi au indivizii, tehnocratismul progresist era persuadat de clarviziunea (himerică) tehnică pe care înțelegea să-și fondeze autoritatea prescripțiilor. Henri Lefebvre avea să reproșeze tehnocraților tocmai faptul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
municipalităților. În acest timp, clientela acestor asociații se reduce la un public pasiv, a cărui solidaritate nu este activată decât punctual, mai ales când este pusă în discuție însăși existența acestor asociații"287. Participarea nu mai e deloc evidentă. "Între obsesia de a servi drept alibi puterii și visul autosuficienței rezumă Jacques Donzelot -, foștii partizani ai participării aruncă bănuieli asupra cuvântului stat, sau îl denunță ca fiind prea inconsistent, sau îi neagă orice rol. Este atunci vremea când puterea revine 288
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
viitorul orașului, realitatea participării democratice este decepționantă. Cetățenii nu sunt mobilizați așa cum ar cere-o credibilizarea acestor dispozitive. În afară de profesioniști, reuniunile nu sunt frecventate decât de câțiva locuitori. E vorba cel mai adesea de obișnuiții ale căror interese, uneori chiar obsesii, nu apar ca având mize importante pentru cartier. Distanța între ceea ce se spune aici și ceea ce interesează majoritatea locuitorilor face ca aceste reuniuni să fie locul în care se exprimă mai curând revendicări personale, decât unul de formare a unei
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele inovații, satisface și nevoia de simplitate, și pe aceea de revelație. Obsesia absolutului și a purității spirituale se menține, dar vehicul, de data aceasta, este dragostea, nu însă cea profundă, Afrodita Pandemos, ci aceea sacră, patronată de Afrodita Urania, divinitatea sub semnul căreia, în Charmion..., pământul se logodește cu cerul în marea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
și să mediteze, deși nu într-o manieră coerentă, la greșelile sale. Chiar și atunci cînd rațiunea începe să-l părăsească, Lear pare să anticipeze haosul și dezordinea ce vor urma atunci cînd protestează: Nu voi să înnebunesc!". Aceasta este obsesia lui Lear, groază în fața neputinței. Cu toate acestea, groază lui Lear are și alte implicații pentru cei care urmăresc să tipărescă, adapteze, traducă, interpreteze sau să pună în scenă piesă deoarece Regele Lear este cea mai intimidantă și fascinantă opera
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
a se situa pe un punct de vedere burghez. Aceasta este cauza pentru care unii din cei ce au luat cuvântul la dezbaterea de la Uniunea Scriitorilor care au încercat să vorbească despre lipsa de «umanitate» a personajelor, despre caracterul de «obsesie» pe care l-ar căpăta în această piesă fonta și oțelul și care ar semăna cu un «destin implacabil», un fel de «fatum» din tragediile antice. Asemenea speculații sunt, repetăm, burgheze și se nasc din faptul că acei care le
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
naturalismului, Marin Preda, în primele sale lucrări, nu pătrunde totdeauna în esența lucrurilor și fenomenelor. Înfățișând lumea sufletească a personajelor, el nu merge la gândirea logică, la conștiința propriu zisă a omului, ci se oprește să analizeze stările de subconștiență, obsesiile (...). Nuvela Ana Roșculeț reprezintă o nouă etapă în creația lui Marin Preda. E momentul când scriitorul face un efort impresionant, dar neizbutit, spre a-și însuși în adâncime metoda realistă, spre a se apropia de ceea ce e cu adevărat omenesc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
particular. Majoritatea vizitatorilor sînt cupluri ca noi. În afară de cazul În care... e posibil ca David Sharpness să fi angajat alt cuplu ca noi, cu o femeie gravidă, să ne urmărească discret? Hai că am devenit paranoică. Trebuie să Încetez cu obsesia asta. Și ar fi chiar așa, cel mai cumplit lucru din lume, dacă Luke ar afla? Măcar Îmi pasă de căsnicia noastră. Într-un fel, ar trebui să fie chiar flatat că am pus pe cineva să-l urmărească. Exact
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ușureze suferința manifestă, iar pe măsură, ce s-au dezvoltat cunoștințele despre etiologia bolilor a apărut și necesitatea (sau obligația) prevenirii. O dată cu proliferarea tehnologiei de explorare, care a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizației occidentale bazat pe inventarierea tuturor condițiilor de mediu, ce ar putea fi incriminate în geneza bolii a produs un adevărat șoc dat strategiei medicale. Medicii, ca reprezentanți și societatea omenească în general
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
adevărat că O zi din viața lui Ivan Denisovici mi se pare a avea, în acest context, cam 1500 pagini. Este, într-adevăr, de neuitat, ca și Amintiri din Casa morților. Liviu Antonesei: Da, d-l Breban are și această obsesie a dimensiunilor. E adevărat că majoritatea prozatorilor clasici nu prea se juca! Trăiau în secolul al XIX-lea, lumea nu se grăbea, aveau timp și scriitorii și cititorii, așa că adesea nu ajungea pentru poveste un singur volum, oricât de gros
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
proprie, pe care a exploatat-o în interes personal. Mă refer la transformarea institutelor de cercetare în anexe personale și a cercetătorilor într-un fel de iobagi, la cazul mutării Dicționarului Literaturii Române de la Iași la centru, la impunerea propriilor obsesii și idiosincrazii în forma finală a Dicționarului General al Literaturii Române ș. a. m. d. În ultimii vreo 15 ani, a cumulat atâtea funcții, poziții, cu veniturile aferente, că ar putea face invidioasă o mulțime de capitaliști serioși care-și pierde
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cele mai malefice personaje care a bântuit cultura tranziției. Prin pozițiile sale, prin fixațiile sale, d-l Simion a făcut la fel de mult rău culturii române cât a făcut și d-l Iliescu în general. Amândoi sunt incapabili să vadă dincolo de obsesia puterii personale, a unei puteri nelimitate și eterne, dar slavă Domnului, am reușit să scăpăm de amândoi până la urmă și aproape în același timp... Oameni incapabili să facă până și cel mai mic bine comunității sau măcar unei singure persoane
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]