6,787 matches
-
reacții, oricât de imparțiali și bine informați ar fi. Deci, exist] posibilitatea că nici o acțiune (sau doar câteva) s] nu fie bune, dac] nici una nu ar provoca aprobarea fiec]rui spectator. Revenim la teoria erorii pe care încercăm s] o ocolim (secțiunea i). b) Analiza pare circular], deoarece a aproba ceva înseamn] s] crezi (său s] simți) c] este bine sau corect. Deci, analiza „binelui” conține exact conceptul pentru explicarea c]ruia este construit]. B) (Aceast] teorie este sugerat] de scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
proclamat c] a fi pe deplin uman înseamn] a face alegeri radicale; aceasta înseamn] alegeri care nu numai c] nu sunt determinate, dar alegeri pentru care nu se poate oferi vreun sprijin rațional conving]tor. Numai luând asemenea decizii și ocolind toat] retorica justific]rilor ne putem transforma în agenți responsabili. Alți libertarieni susțin c], din moment ce acțiunile libere au un statut unic, ele pot fi cel mai bine înțelese ca fiind cauzate în mod unic, adic] de c]tre un agent
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
să distingem între teoriile care operează cu o viziune esențialistă, conform căreia în orice fenomen există ceva esențial, un nucleu dur, definitoriu pentru respectivul fenomen și pentru câmpul relațiilor sale cu alte fenomene și, pe de altă parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
legăturii cu Dumnezeu. În felul acesta orice manifestare a identității reproduce întrucâtva dinamica identitară primară, a identității divine a omului. Omul se reconstruiește mereu după chipul și întru infinită asemănare cu Dumnezeu. Discutând chestiunea celor două mari opțiuni teoretice, autorul ocolește soluția facilă a opțiunii pentru vreuna dintre ele. El propune o sinteză neașteptată dintre esențialism și constructivism, ca în subcapitolul final din capitolul al IV-lea: "Noologie și sociologie" și, prin aprofundări, în capitolul V, subintitulat "Identitatea socioculturală" (unde subliniză
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a produs opere mediocre. [...] Pe câmpul economic, individualismul apusean, în loc de a deștepta spiritul capitalismului întreprinzător, a deșteptat poftele la prădare a avutului public. [...] Europenizarea a adus după sine, la noi, o industrie parazitară; un comerț bancar putred; o agricultură care ocolește munca pământului și trăiește din legi de expediente; a fabricat indivizi români plini de pofte și planuri fantastice, pe cari îi întâlnești la fiecare pas, așa de numeroși, că ei au ajuns să împiedice mersul vieții normale, dar n-a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
oarecum talentul), formele edulcorate ale mîinilor și capului, fîlfîiala incontinentă a drapajului din spate, totul pe un soclu dizgrațios, de locomotivă raclă, statuia independenței (independență față de cine?, de ce?) și-a cîștigat, în anii de după augusta inaugurare, o notorietate figurativă copleșitoare. Neocolind nici ignifugele noastre cutii de chibrituri. Acum? 6 iunie Era o trăncăneală... nevinovată, cum altfel? la masa noastră veniseră și alții, necunoscuți nouă pînă atunci, dar deveniți repede companioni simpatici, în fond, era o cozerie obișnuită, la o libație obișnuită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sîntem siguri, Lucia Hossu-Longin meditează, în continuare, la destinul operei sale. Mă-ntîlnesc iarăși cu Vitcu și schimb iar vorbe în doi peri ca și-altă dată. Sincer să fiu, cînd îl vedeam cu geanta-diplomat, alergînd spre Parlamentul lui pedeserist, îl ocoleam. Își părăsise actoria captivantă pentru o himeră de proastă calitate. Și-a regăsit acum mersul de gheișă preocupată. Și putem amesteca iar vorbe șui. Nu-ți mai văd mașina, îi spun. E-un hîrb, zice; și nici n-am apucat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca pe-un vînat proaspăt, cald. Gata! Nu mai suport. O iau spre Teatru. Să scap de scîrboșenia asta. La colț, mă ajung. Hei! zice bruta șoptit, o țigară, please! Dintr-un salt sînt în Parcul Teatrului. Teatrul! Să-l ocolesc? Nu. Intru. Ce inspirat! Ce desprindere! Aici, pe bătrîna scenă, se consumă, în lumina de torță a Renașterii, drama celor mai puri și mai tragici îndrăgostiți ai lumii. A, deci ăsta-i baletul promis de brunul meu elf al dansului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unei populații năuce, crezînd că tratamentul oricum face bine, dar zone mai depărtate de fojgăiala diurnă, cele de dorit a se îngriji de transfigurările cît de cît elevate ale realității, suferă, și ele, de aceeași perversă voluptate a adulmecării sordidului. Ocolind genul de proză, cvasigeneralizat, care se hrănește doar cu cernelurile agresivității și grobianismului, în care umorul negru, adiacent, nu mai are nici măcar minimul efect scontat de îmblînzire a lecturii, să ne oprim la un caz paradigmatic: Lucian Pintilie. Realizator excepțional
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gamini ai străzii, drăguți-foc, vînători de autografe, mă ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici e Veneția lui Guardi și Canaletto, plain-air-iștii lagunei. Firescul ca normă civică. La Standa, în față, nedezmințit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a drogat sub permanentul control al conștiinței". Mintea lucidă și curioasă a secolului. Acum, doar două flashuri jüngeriene despre... culoare. Ale celui căruia, în paradigmă goetheană, nimic din ce e omenesc (inclusiv științele exacte) nu i-a fost străin. Deci. Ocolind ponciful arhibătut, zice frumos: "Albul nu este lipsit de culoare, ci refugiul universului colorat". Și, într-o picantă juxtapunere: "Cînd "negrul", despre care vă voi vorbi, și-a întrebat prietena, pe care tocmai o dezvirginase, cum a fost, ea a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din jurul gîtului prinsă în roata mașinii fantomă, o gîtuie mortal. Vecinul/vecina ex Secu. Aceeași răceală de-a ucide fulgerător propășitul cîine care i se uită în ochi, cu cea de ieri, calificată, de a-și suprima semenul care-i ocolea privirea. Ținuta demnă a Regelui Mihai pășind, firesc, în princiarul Cotroceni. Cea impostor-duplicitară a vremelnicului chiriaș pripășit în același deturnat Cotroceni. Drama românească a unei prea mult prelungite alternative. În librării, o carte ca un pocnet de șampanie: Rațiunea gurmandă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frumos, or, a merge, iată, la senectute, tot pe mîna social-democraților noștri de peste noapte mi se pare... inestetic. Pauză. Am mai dat un timp șuturi ușoare castanelor, după care ne-am despărțit. Ne revedem tot mai rar, nu fără a ocoli vechile noastre tentații. Din ce în ce mai anemiate însă. Și ca întîlnirile să nu cadă în posac, apelez, histrionic, la argumentul... estetic. Uite ce, mă retează H., cînd aud de... esteticul ăsta al tău, îmi vine să... Și-i iau vorba din gură
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a lui Proust, încît i-aș lipi ei înseși, stilistic vorbind, eticheta homosexuală. Ceea ce nu se poate întîmpla în cazul portretului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emblematică, oricum de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind emfatic galeria, nu pot minimaliza rolul ei de creuzet al creativității locale a momentului. Dispunîndu-se contrapunctic, soluțiile deja notorii ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un secol de arte frumoase în hărăzită capitală a Moldovei, e de preferat a învăța ceva din contraperformanța diletantă și obedientă a celor din Capitală. De la conceptul general al lucrării la acuratețea băncii de date ale artiștilor, totul trebuie să ocolească amatorismul redacțional, dar și, deopotrivă, pofta locală de înregimentare politică. 4 iunie Țîșnește din dreapta și doar frîna mea scrîșnită evită ciocnirea. Îl fulger cu toate dioptriile și buzele-mi alcătuiesc sudalma clasică a șoferului. Oprește și-l aud mirîndu-se: care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
susține că nu i se face poftă, măcar o dată-n an, de-un mic. Ies pe le vecernie din atelier și-o iau spre Dosoftei. Din cînd în cînd, mi se face dor de Dosoftei. La întoarcere, n-am cum ocoli grătarul fumegînd de la Dunărea. Trei mici, vă rog! sună ignobila-mi comandă. Și cu ea m-așez la masa de pe terasă. Să vă mai spun dacă nu sînt luat pe la miezul nopții de Salvare ce savoare antebelică, interbelică și postbelică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iarăși, multiple motive la grafică, sculptură,arte alternative. Am notat doar numele (nu și prenumele) celor zece, oricare din capodoperele acestora fiind valabile în clasament, odată ce poartă augusta semnătură. Să încep, așadar. Cu încă o minimă precizare: n-am putut ocoli situația dilematică în care pe același loc s-au ivit două sau trei nume (de aceeași mărime), dar cum patul procustian a fost deja acceptat, am tăiat în carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dezordinea e cea care face legea, tocmai această dezordine creează, ea, starea de spirit generatoare de incitante conexiuni. (Numai promiscuitate ca atare, numai neputincioasă mizerie să nu fie!) Fugind, o viață, la Cumpătu, suburbia sălbatică a Sinaiei, n-am putut ocoli (mai niciodată) Vila Luminiș. În și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motiv de lipsă de translatori), mai sustrăgîndu-se apoi unei tovărășești vizite de lucru și unei răsădiri de mesteacăn inaugural, incorigibilul umanist și-a așezat acum zîmbetul Divertis sub haioasa tocă oxfordiană, bifînd astfel și bagatela asta encomiastică. Nu-i de ocolit, la o adică, umorul, vai, atît de îndoielnic (dar, vai, atît de adevărat, iată) gen Jean Constantin, care înlocuiește Honorisul cu Humorisul. Știa el ceva, autohtonul Belu Zilber, cînd îl combina pe Marx cu Caragiale. Gaudeamus! 17 iunie Văzîndu-l, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al'dat'? Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au maculat-o cu megalomaniile lor cincinale. Iarăși destins de-a lungul șerpuitor al Ozanei, pînă la... pînă la... Cum să ocolesc Humuleștii lui Creangă! Cobor și mă-nchin minunii de bujdă (soră cu cea din Țicău), mai proaspătă și mai rîzătoare acum, la reapărutul soare, ca oricînd. Nu-mi mai rămîne decît întinsul drum al Iașilor. Atelierul. 2 septembrie Să-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe deal. Mă apropii de ei, cam la o lovitură de copită și-i alung. Nimic. Doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a mă fandosi, cît pentru a-i divulga frumusețea. Frumusețea unui gen atît de uitat într-o Românie care l-a practicat cîndva cu superbie. Acea Românie din care venea însuși cel căruia-i fusesem emoționat cicerone. Nu poate fi ocolită, desigur, voluta cumva comică a refuzului de a face diligența dorită de mine într-o Academie "de foarte multă vreme inexistentă", academicianul trecînd "foarte rar pe acolo". Dar și sofisticata mizanscenă a motivațiilor/ escamotărilor declanșate de cererea-mi (impardonabilă, monșer
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]