8,671 matches
-
muribund și un om sănătos ar putea exista vreo deosebire și că vechi adevăruri "ar putea fi cumva uitate. "E galben, nu mai are mult de trăit, continuă ea ca și când ar fi spus: e obosit, să-l lăsăm să se odihnească, a muncit mult. Uită-te! Uite în ce hal a ajuns! Blestemul de copil terță. Mamă, mi-a spus (ascultă aici!, făcu ea o paranteză amenințătoare), care e boala cea mai grea pentru un om? Cancerul, mamă! Ei, pe tata
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
noi toți împreună, te vom iubi și noi. Ceea ce se și întîmplase. Casa lor, orele de sâmbătă seara pe care le petreceam împreună erau pentru mine, cum am mai notat aici, locul de refugiu, oaza în care reveneam să mă odihnesc și să uit de nisipul deșertului vieții mele afective. Asta nu însemna că nu încercam să-i turbur, cum făcusem acum relatîndu-i lui Ciceo strania comportare a luminii în aparatele de experiență, fără să fiu însă inițiat, ca un fizician
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
frumoase oglinzi... Această încăpere nu era cu mult mai mare decât a mea... Există însă într-o odaie detalii, în fond neînsemnate, care îi schimbă înfățișarea obișnuită și îi dau o aură de lux, de frumusețe deosebită, care farmecă și odihnește gândul și visul sboară liniștit, mărind, dilatând clipele, sporind adică în noi valoarea timpului: aici, îți spui, ași putea trăi ani nesfârșiți fără să mai doresc nimic, ași putea munci fericit zi de zi și ași putea muri pe deplin
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se uite la noi cu capul ușor plecat, cu un fel de interogație chinuită și resemnată: nu e așa că o să fiți de acord? parcă ni se adresa. El se ridică, se apropie de mine și îmi șopti: "Poate să se odihnească puțin soția mea în camera dumneavoastră?" "Bineînțeles!" "Avem o propunere, continuă el, să ne retragem pe urmă și noi acolo..." "De acord, Suzy, ești de acord?" Ea își plecă urechea și dădu din cap și se și ridică, chiar ostentativ
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și fără fiorul cu care mă invadase cealaltă, aurie, supranaturală. Avui un surâs strîmb: "Suzy, ce e cu tine, unde ai dispărut?". "N-am dispărut, după cum vezi, am venit să te iau, mergem la cabană să mâncăm și să ne odihnim puțin, pe urmă ne întoarcem... Ei, cum a fost? Așa e că nu-ți pare rău că am venit? După masă schiem împreună, te-am văzut cum mergi, e foarte bine!" IX ...Se îmblînzise. Acum îi era foame și aștepta
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
merse alături de mine, dar tot așa, luînd-o adesea înainte și schiind ca la un concurs, trecând printre bețe imaginare și foarte apropiate unele de altele, ceea ce o silea să facă răsuciri bruște de la dreapta la stânga. Jos ne oprirăm să ne odihnim câteva minute, în timp ce valea se umplea de schiori. Unii aterizau spectaculos, alții însă (și aceștia erau cei mai caraghioși) se pomeneau surprinși de ceva și se vedea clar ce-o să li se întîmple: schiurile o luau vizibil înaintea picioarelor în timp ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la ceva sau era în prada unei anumite stări de spirit, legată, desigur, de noi doi, fiindcă din când în când se oprea și ne contempla îndelung. "Sînteți de la Salvamont?", îl întrebai când ajunserăm sus și ne oprirăm să ne odihnim. Abia acum tipsia de aur a soarelui mușcă cu partea ei de jos îndepărtatele creste și începu să piară dincolo de hăuri. Cerul se luminase și din furtună nu mai rămăsese nimic, ca și când nici n-ar fi fost. Individul mormăi ceva
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se vedea cât era de obosită. Nu era palidă, ci mohorâtă, decolorată. După ce toată ziua pulsațiile sângelui ei îi ținuseră obrajii și întreaga ei ființă parcă în flăcări, acum aveam impresia că se clatină... "Stai puțin jos, îi zisei, și odihnește-te." " Nu, spuse foarte hotărâtă, să mergem!" "Dă-mi atunci mie schiurile." I le luai și o apucai și de braț, dar se feri cu o uimire bizară, abia stăpânită, ca și când ar fi vrut să spună: când am mai apucat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu avea în gândirea mea nici un sprijin. La început îmi spusei că trebuie sa fie din pricina încordării; oboseala fizică dincolo de o anumită limită atinge sufletul, care se apără astfel, printr-o depresiune, de primejdia unei istoviri. Câteva săptămâni mă odihnii realizând doar norma obligatorie, dar această stare de spirit pe care o numim depresie, adică un amestec de regret dureros, de milă față de noi înșine și de reproș nedefinit, adresat întregii lumi, nu numai că nu mă părăsi, ci se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
concepția pe care și-o făcea despre poziția sa în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea din nou să vâneze și să ucidă. Așteptând această clipă, se odihnea. Timpul trece, dar nu și grozăvia. * În imensitatea infinită a spațiului, stelele nu sunt decât grăunțe de nisip. Și dacă o pitică albă nu atrăgea deloc atenția, atunci un aparat atât de mic precum capsula de salvare a lui Nostromo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mai mare decât vederea lumii natale. Se prăbuși, păru să se dezumfle, că-și pierde puterile. Brusc, gravitația artificială, întreținută în stație îi păru de trei ori mai mare decât pe Pământ. O strivea, iar salteaua pneumatică pe care se odihnea se umfla în jurul corpului său, amenințând să o sufoce și să o sfarme. Meditehnica privea în continuare semnalizatoarele, nimeni nu spunea nimic. Cincizeci și șapte de ani. Visase timp de mai bine de o jumătate de veac, iar în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o lăsase pe Pământ. ― Amy, murmură ea. Burke mai avea două documente, pe care le citi încet în timp ce Ripley continua să privească holograma. ― Cancer. Hmmm. N-au ajuns încă să învingă toate formele acestei maladii. Corpul a fost incinerat și odihnește la Memorial Repository din Parkside, Little Chute, Wisconsin. Fără copii. Privirea-i trecu dincolo de bărbat, în direcția pădurii-solido, pentru a revedea peisajul invizibil al trecutului. ― Îi promisesem să mă întorc de ziua ei. Unsprezece ani. Mi-a părut într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în brațe până la secția medicală, capul fetiței fiind așezat pe umărul ei. Din când în când Newt îi spunea ceva și femeia îi răspundea, prefăcându-se că înțelegea ce-i spunea. Căută un loc în care copila putea să se odihnească în liniște, beneficiind de o siguranță relativă. Blocul operator se găsea la extremitatea secțiunii medicale. Marea parte a echipamentului era încastrat în pereți; restul atârna din tavan, la capătul unor brațe extensibile. O sferă mare care conținea proiectoare și instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu stai aici și dormi un pic. Eu trebuie să mă duc să-i ajut pe ceilalți, dar o să vin să te văd. Trebuie să te odihnești. Ești frântă de oboseală. Newt ridică ochii spre ea. ― Nu mi-e somn. ― Trebuie să dormi, Newt. Toți avem nevoie. O să te simți mai bine. ai să vezi. ― Visez urât. Era ceva obișnuit pentru Ripley, dar încercă să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
contează? Tot ce facem e inutil. ― Parcă spuneai altceva. Cu capul, ea arătă culoarul în care dispăruseră Hudson și Vasquez. ― Voiam să-i liniștesc. Și poate și pe mine totodată. Ei n-o să ne imite, dacă noi hotărâm să ne odihnim. Ei își vor continua strădaniile până când vor obține ce vor. Și pe noi ne vor ei. Și ne vor avea până la urmă. ― E posibil. Avu un simulacru de zâmbet. Ea încercă să-l imite dar nu avea de unde să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Prezența lui la fața locului era superfluă. Consola portativă era supleantul său electronic. Îl informa despre tot ceea ce era nevoie să știe, iar ceea ce afla îl satisfăcea pe deplin. 12 Ea nu avea de gând să doarmă, doar să se odihnească lângă copil, la căldură. Dar trupul își cunoștea nevoile și, de cum slăbi controlul asupra ființei sale și-i oferi prilejul, el luă hotărâri în locul ei, numaidecât. Ripley se trezi tresărind și era cât pe-aci să se dea cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu o simt. Mi se întâmplă câteodată să fiu fericit de natura mea sintetică. ― Trebuie să-l ducem imediat la infirmeria lui Sulaco, răspunse ea, ridicându-se. Ia-l de brațe, eu îl iau de picioare. Bishop zâmbi. ― Deocamdată se odihnește și ar fi de preferat să fie cât mai puțin deplasat. Și apoi, ești epuizată. Și eu, de altfel. Nu ar fi mai simplu să căutăm o targă? Ea ezită, se uită la Hicks și aprobă. ― Ai dreptate. Cu Newt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
începutul experimentului în ceea ce privește capacitatea lor de executare a sarcinilor care le vor fi propuse. Grupul experimental E execută mai întâi sarcina A, apoi sarcina B, în care obține rezultatul mediu BE. Grupul de control nu execută sarcina A. El se odihnește în acest timp, ceea ce înseamnă că activitățile sale. sunt aparent fără legătură cu sarcina B. El execută, la momentul potrivit, sarcina B, în aceleași condiții ca și grupul E, și va obține un rezultat mediu BC. Dacă BE < BC se
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
culcat comod pe o canapea, având mâinile introduse în cilindri de carton și mănuși pentru a reduce stimularea tactilă. Pentru realizarea înregistrărilor electroencefalo-grafice sau montat pe suprafața cutiei craniene a subiectului numeroși electrozi. Când nu se făceau înregistrări, subiectul își odihnea capul pe o pernă. Ochii erau acoperiți cu ochelari translucizi, care nu permiteau distingerea formei obiectelor, iar în cabina se auzea un ușor zgomot constant produs de aparatul de aer condiționat subiectul trebuia să rămână în aceste condiții 24 ore
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
se asocieze cu o conștientizare. Funcțiile somnului Au fost emise numeroase ipoteze cu privire la funcțiile somnului scriindu-se o vastă literatură pe această temă, dar incertitudinile cu privire la funcțiile somnului paradoxal și la explicarea mecanismelor capabile să răspundă la întrebarea dacă somnul "odihnește" mai planează încă. Mecanismul prin care somnul "odihnește" nu este clarificat. În timpul somnului lent activitatea electrică a celulelor nu încetează, doar descărcările lor se grupează în mod diferit, rămâne același consum de oxigen și aceeași cantitate de energie. În timpul somnului
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
fost emise numeroase ipoteze cu privire la funcțiile somnului scriindu-se o vastă literatură pe această temă, dar incertitudinile cu privire la funcțiile somnului paradoxal și la explicarea mecanismelor capabile să răspundă la întrebarea dacă somnul "odihnește" mai planează încă. Mecanismul prin care somnul "odihnește" nu este clarificat. În timpul somnului lent activitatea electrică a celulelor nu încetează, doar descărcările lor se grupează în mod diferit, rămâne același consum de oxigen și aceeași cantitate de energie. În timpul somnului paradoxal activarea unitară a celulelor corticale sau reticulare
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a înzestrat echitabil cu degete delicate. Vara, autobuzele, tramvaiele și metroul sunt pline de perechi de picioare trimise imprudent să-și expună terminațiile în cupa saboților sau sub limba de cauciuc a șlapilor. Excrescențe teribile zac prin șosete sau se-odihnesc ca familiile de muncitori duminica la un grătar la iarbă verde. Sute și mii de bucățele de carne cu os își fâlfâie vârfurile prea mici sau prea groase, neașteptat de boante sau spectaculos de lungi, etalate pe tarabele de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
socoteai și pe abjectul Coco, o flenduream câte trei sau câte patru în cameră (în funcție de paza de la poartă și dispoziția colegei din Mizil): paturile păreau supraâncărcate, saltelele se lăsau printre droturi și doar un student poate să spună cum te-odihneai în condițiile astea. Din toate punctele de vedere, Felicia părea tovarășul ideal de drum prin studenție. Drăguț, educat, potolit - nu punea niciodată întrebări complicate. Cuvintele „sex“, „avort“ sau „prezervativ“ îl lipseau din vocabular (ultimele două, și de pe piața socialistă). Vorbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vor mai trezi. Nimeni nu putea garanta, dar toți jucau tare. Pe care îl întrebai, dormise bine, ca un nou-născut. Eu parcă simțeam mirosul de pământ reavăn, de fiecare dată când mă afundam în pernă. Pentru că totuși trebuia să mă odihnesc, găsisem o soluție: dădeam la o parte corpul, dar nu renunțam la minte. Dincolo de pleoape, creierul funcționa, ținut în priză de plasa gândurilor. Carnea picotea, mușchii zvâcneau rar, necontrolat, puteai să mă piști de degete și n-aș fi simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
băgai mâna prin tufe. Mai urmăreai și îmbrăcămintea: scurtă, strâmtă, exactă, să-ți taie răsuflarea. Din Pajura și până la Facultatea de Litere, Maria atrăgea toate privirile. Mă trezisem ca-n filme, cu-o fustă de câteva degete ridicată pe catedră, odihnindu-se peste fișele mele despre Urmuz; sau prima oară fusese una lungă? Îmi venea să ghicesc unde-i crăpătura: față, spate sau laterală? Efortul părea oricum inutil, aveam alte lucruri mai dificile de rezolvat: picioarele se prelingeau fără jenă, genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]