KorAP: Find »[drukola/base=omenesc & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...265 266 267 ...730 >

18,249 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

nu mai este obiectiv daca abstragem de la sensibilitatea intuițiunei noastre, prin urmare de la acel mod de a-și reprezenta care ni-i propriu, și vorbim de lucruri în sine înșile. Timpul este așadar numai o condiție subiectivă a intuițiunei noastre (omenești) (care totdeauna e sensuală, adică întru cât sîntem afectați de către obiecte) și afară de subiect în sine însuși el e nimic. Cu toate acestea el este cu necesitate obiectiv în privirea tuturor fenomenelor, prin urmare și a tuturor lucrurilor. Nu putem

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noastră subiectivă, care-i dădea intuițiune sensibilă, nici se găsește undeva, nici poate fi găsită măcar, determinând această natură subiectivă forma ei ca fenomen. Astfel distingem într-adevăr între fenomene ceea ce inerează esențial intuițiunei și-i valabil pentru oricare simț omenesc de aceea ce li revine numai în mod întîmplător, nefiind valabil în privirea sensibilității în genere, ci numai în a situației particulare și organizației simțului cutărui sau cutărui. Și-n această accepție se numește cunoștința întîia una care reprezintă lucrul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fizic noțiunea aceasta, ca un ce care în experiență e determinat în intuițiune numai așa și nu altfel, oricare ar fi situația simțurilor. Dar dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice simț omenesc, întrebăm dacă acesta reprezintă un obiect în sine însuși (nu picăturile de ploaie, căci deja ca fenomene sânt empirice), atunci întrebarea despre raportul reprezentațiunei la obiect este transcendentală, și nu numai aceste picături sânt fenomene, ci și forma lor rotundă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a cugeta corect asupra unei certe speții de obiecte. Aceea se poate numi logica elementară, aceasta însă organon al cutărei sau cutărei științe. Cea din urmă se premite în genere în școli ca propedeutică a științelor, deși, după mersul rațiunei omenești, este cea din urmă, la care ea ajunge abia după ce toate științele sânt de mult gata și trebuie să mai [punem] pentru cea din urmă oară mâna la ele pentru corectura și completarea lor. Căci trebuie să cunoaștem deja obiectele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
naștere și să analizăm întrebuințarea curată a acesteia; căci aceasta e misiunea proprie a filozofiei transcendentale, iar celelalte sânt în filozofie numai tratarea logică a noțiunilor în genere. Vom urmări deci noțiunile pure până la colțul și răsadul lor din inteligența omenească, în care ele stau gata, pentru ca la prima ocazie dată de experiență să se dezvolte, când inteligența e totodată pusă-n starea de-a le libera și curăți de condițiile empirice ce atârnă de ele și a le reprezenta în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
nesensuală. Neatârnați de sensibilitate însă nu putem avea nici o intuițiune. Prin urmare inteligența nu-i o facultate intuitivă. Dar afară de intuițiune nu există un alt mod de a cunoaște ceva decât prin noțiuni. Prin urmare cunoștința oricărei inteligențe, cel puțin omenești, este prin noțiuni, nu intuitivă, ci discursivă. Toate intuițiunile se-ntemeiază pe afecțiuni, noțiunile deci pe funcțiuni. Pricep însă sub funcțiune unitatea unei acțiuni de-a orândui diferite reprezentații sub una comună. Noțiunile se-ntemeiază deci pe spontaneitatea cugetărei, intuițiuni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
n-ar fi cu putință ca fenomene să fie altfel aprehendat de către imaginație decât sub condiția unei unități sintetice posibile a acestei aprehensiuni, atuncea ar fi ceva cu totul întîmplător ca fenomene să se potrivească într-un conex al cunoștințelor omenești. Căci, deși am avea facultatea de a asocia aprehensiuni, totuși ar rămânea nedeterminat și întîmplător dacă ele și sânt asociabile și-n caz dacă n-o ar fi, atunci ar fi cu putință o mulțime de aprehensiuni, ba chiar o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la unitatea apercepției se vor putea naște noțiuni cari aparțin inteligenței, dar nu se pot naște decât prin mijlocul imaginației în referarea lor la intuițiunea sensibilă. Avem deci o putere de imaginație pură care, ca o facultate fundamentală a sufletului omenesc, constituie baza apriorică a toată cunoștința. Prin mijlocul ei punem în legătură pe de o parte cele diverse ale intuițiunei, pe de alta pe acestea cu condiția unității necesare a apercepției pure. Amândouă capetele extreme, sensibilitatea și inteligența, trebuie să

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe care o pot reprezenta in concreto. Acest schematism al inteligenței noastre în privirea fenomenelor și a formei lor numai este o artă ascunsă în adâncimile sufletului omenesc, ale cărei apucături adevărate greu gândesc că le vom putea ghici de la natură și a le expune descoperite în vederea ochilor. Atâta putem spune numai, icoana este un product al facultății empirice a imaginației productive; schema noțiunilor sensibile (ca figuri în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în zădar. Cu toate acestea toate întrebările rațiunei noastre pure țintează spre celea ce se află dindărătul acelui orizont sau (în orice caz), de nu, înăuntrul liniei sale hotarnice. Celebrul David Hume a fost și el unul din geografii rațiunei omenești care au crezut a fi rezolvat de-ajuns și dintr-o dată acele întrebări prin aceea că le-au proscris dincolo de numitul orizont, deși nu-l putuse determina pre acesta. El s-a oprit cu deosebire asupra principiului cauzalității, despre care

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ei, și nu numai neștiința în cutare sau cutare parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege din (drumul) îmbletul ei dogmatic și-și poate face planul încunjurului în care se pomenește, spre a putea pe viitor să-și aleagă drumul cu mai multă siguranță, dar nu este o locuință în care s-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura numai nu poate aduce la un capăt litigiul asupra îndreptățirilor rațiunei omenești. Fiindcă Hume e poate cel mai spiritual dintre sceptici și fără îndoială cel mai însemnat în privirea influinței pe care procedura sceptică poate s-o aibă asupra trezirei unei examinări temeinice a rațiunei, se plătește într-adevăr osteneala de a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care orișicând a fost temeiul acestei numiri, mai ales când noțiunea a fost personificată oarecum și se prezenta ca un prototip în idealul filozofului. În această privire filozofia este știința despre referința a toată cunoștința la scopurile esențiale ale rațiunei omenești (teleologia rationis humanae), și aci filozoful nu mai este un artist, ci un adevărat legiuitor al rațiunei omenești. În acest înțeles însă ar fi o mare glorificare de sine de a se numi cineva pe sine însuși filozof și de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca un prototip în idealul filozofului. În această privire filozofia este știința despre referința a toată cunoștința la scopurile esențiale ale rațiunei omenești (teleologia rationis humanae), și aci filozoful nu mai este un artist, ci un adevărat legiuitor al rațiunei omenești. În acest înțeles însă ar fi o mare glorificare de sine de a se numi cineva pe sine însuși filozof și de a-și aroga a fi întocmai cu prototipul, care nu se află decât în idee. Matematicul, naturalistul, logicul

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
doilea în cele filozofice în speție, rămân totuși (artiști) artizani ai rațiunei (Vernunftkunstler). Mai este un învățător în ideal care toate acestea le opintește (le pune-n mișcare), le folosește ca pre niște unelte în folosul scopurilor esențiale ale rațiunei omenești. Pe acesta numai am putea să-l numim filozof, dar fiindcă el însuși nu se găsește nicăieri, pe când ideea legislațiunei sale e în orice rațiune omenească, de aceea ne vom ține salt numai de cea din urmă și vom hotărî

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-n mișcare), le folosește ca pre niște unelte în folosul scopurilor esențiale ale rațiunei omenești. Pe acesta numai am putea să-l numim filozof, dar fiindcă el însuși nu se găsește nicăieri, pe când ideea legislațiunei sale e în orice rațiune omenească, de aceea ne vom ține salt numai de cea din urmă și vom hotărî mai de-aproape ce unitate sistematică din punctul de vedere al scopurilor prescrie filozofia după acest conceptus cosmicus. Concept lumesc va să zică aici acela care atinge ceea ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sub filozof totdeuna și mai cu samă pe moralist, și chiar părerea exterioară a stăpînirei de sine prin rațiune face că și-n ziua de azi numim pe cineva într-o analogie oarecare filozof, aibă chiar cunoștințe mărginite. Legislațiunea rațiunei omenești (filozofia) are două obiecte, natura și libertatea, și conține așadar atât legea naturei cât și legea morală, din început în două sisteme deosebite, în urmă însă într-un singur sistem filozofic. Filozofia naturei privește tot ce esistă, ceea a moravurilor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o facă filozoful, ca să poată determina cu siguranță partea ce o are un deosebit soi de cunoștințe la întrebuințarea vagă a inteligenței, valoarea acelei părți și influența ei. De aceea, de când a cugetat sau mai bine a meditat (nachdenken) rațiunea omenească, nu s-a putut lipsi nici de metafizică, deși n-a putut încă s-o reprezinte pîn-acuma lămurită în destul de toate părțile străine ei. Ideea unei asemenea științe este însă tot așa de veche ca și rațiunea speculativă a oamenilor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
neclară până și cugetătorilor de meserie, din care cauză nu s-a putut stabili nici hotărnicia unui anumit soi de cunoștințe, nici ideea adevărată a unei științe care de-altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a putut stabili nici hotărnicia unui anumit soi de cunoștințe, nici ideea adevărată a unei științe care de-altmintrelea {EminescuOpXIV 439} au ocupat atât de mult și intensiv rațiunea omenească. Când ziceau: "Metafizica este știința despre primele principie ale cunoștinței omenești" atunci nu se gândeau la un deosebit soi de cunoștințe, ci numai la rangul lor în privirea generalității, drept care nu puteau fi deosebite clar de cele empirice; căci și între principiele empirice sânt unele mai generale, prin urmare mai nalte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în urmă totuși necesare și esențiale ale omenirei; dară atunci numai prin mijlocirea unei cunoștințe raționale din noțiuni numai carea, numeasc-o cum or vrea, nu este alta nimic decât metafizică. De aceea metafizica este și complectarea a toată cultura rațiunei omenești, care e nedispensabilă, deși în privirea unor scopuri anumite înrîurirea ei ca știință se înlăturează. Căci ea cercetează rațiunea după elementele ei și supremele-i maxime, cari constituiesc poate putința chiar a unor științe și sânt temeiul întrebuințărei tuturor. Că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
zgudui încrederea publică și de-a aduce turburare în societate. Bunul simț sfătuiește compromisul, și nici un om de stat demn de acest nume nu va urma o altă purtare. Într-un cuvînt: a pretinde să regulezi după principii absolute lucrurile omenești sau tot ce le atinge și stă în raport eu ele i se pare unei mulțimi de spirite bune sau o completă imposibilitate sau o rară imprudență. Nu putem tăgădui că-n Englitera, unde, cum zice Macaulay, a ști a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
regulă întîie de purtare de-a te pleca necesităților momentului a conjurat de multe ori furtuni care fără această mlădioșie și îndemînare ar fi supt cu sine națiunea. ["MAȘINA SOCIETĂȚII CONSISTĂ.. "] 2257 Mașina societății consistă, ca și aceea a corpului omenesc, din părți cari funcționează independent și totuși toate stau într-o consonanță deplină întreolaltă. Stomahul își exercită funcțiunile pe când ochii sânt închiși în somn, și urechea e deschisă deși nervii ei nu sânt atinși. Fiecare din aceste părți își schimbă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
cu deosebire cerem de la un om cult împlinirea celora ce pretinde moralitatea de la om; cultura e privită ca un izvor deosebit al moralității și ca motiv propriu al simțămintelor (convicțiunilor), totodată însă ea cere multe în privirea împlinirei chemării noastre omenești cari sânt străine sau indiferente pentru etica și religiozitatea pură. Acest al doilea element al culturei se va putea caracteriza mai bine prin despărțirea lui de elementul moralității. În fine cultura mai conține încă un raport și o îmbinare deosebit de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]