8,628 matches
-
pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un zid scund o separa de o porțiune de pavaj, unde, cu botul În panta dealului, era parcat un Adler albastru deschis. Am pășit peste zid și am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste o mașină de tuns iarba și lăsându-mă În jos pe sub un copac. Lângă colțul din spate al casei mi-am scos Waltherul, l-am Încărcat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În picioare de pe sofaua din piele verde și Își azvârli țigara În foc. Aruncând o scurtă privire Întâi lui Six și apoi mie, păru nesigur dacă să se arate primitor sau Îngrijorat. Nu avu timp să facă o alegere. Six păși Înainte și Îl apucă de beregată. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce ați făcut cu ea? Dintr-un colț al Încăperii, un alt bărbat veni să mă ajute și fiecare dintre noi, luându-l de câte un braț pe bătrân, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
șefu’? Roșcovanul Își ridică mâna la nivelul bărbatului, Îl privi inexpresiv o clipă și apoi Îi trase un pumn În stomac: — Tacă-ți fleanca aia proastă, răcni el și dădu un genunchi ca să-și facă loc pe ușa adăpostului. Am pășit peste trupul chircit al bărbatului și l-am urmat pe Roșcovan Înăuntru. Am văzut un rastel lung pe care erau sprijinite vreo opt bărci și legat de el un bărbat dezbrăcat până la brâu. Capul Îi atârna În jos, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea pădurii. Bătrânul auzea cum lighioanele pădurii începeau să se trezească, ieșind din culcușurile nopții. Pășea cu grijă, casă nu calce, doamne ferește, pe vreo coadă de vulpe sau, mai rău, pe laba unui Moș Martin. Deodată, un țipăt răzbătu dinspre partea de nord a codrului. Un stejar se rostogoli spre văgăuna Căldărușei, proptindu-se în
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
dulama cumpărată de la Liov. Alaiul, care se încheia cu cei cincizeci de slujitori tătari, aduși din câmpiile Buceagului de hatmanul Barnovschi, se îngustă la trecerea Bahluiului, lățindu-se la vederea Bisericii Sf. Gheorghe, aflată în apropierea Curții. Domnul descălecă și păși în întunecimea sălii tronului, luminată, sporadic, de lampioanele aduse cu multă trudă de la Veneția, loc de surghiun al tinereții sale mult prea zbuciumate. Vodă se închină la icoana Sf. Gheorghe, purtătorul de biruință, mulțumind pentru darurile aduse. Apoi, porunci logofătuluiDumitrașcu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
după rangul și importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
era la vreo două sute de metri, glasul gros al dascălului Vasile, îngânat de glăscioare înfrigurate de copii: O, niho, ho O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre centrul sălii. Firele strălucitoare care căptușeau suprafața vălurită și întortocheată a tunelului erau mai dese, ca interiorul unei gogoși de mătase, și se ridicau oblic, susținute de restul pânzei. îmi simțeam ochii crescând, acoperindu-mi jumătate de față. Am pășit încetișor pe podeaua de mătase, care tremura la fiecare atingere. Pâsla deasă estompa orice zgomot. Băteam din când în când din palme și nu se auzea, nimic. Strigam, simțeam cum îmi tremură corzile vocale, dar coloana de aer vibrant care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de sticlă, prin care pot vedea, câte ceva în camerele întunecate dacă îmi lipesc fruntea de sticla caldă și 87 îmi pun palmele de-o parte și de alta a ochilor, în fine, camere fără uși, în umbra cărora aș putea păși. Galeria coboară constant și căldura crește. E traseul magic din visul meu, traiectul obsesiei mele, și nu e cu putință să ies din el, așa cum nu poți părăsi firul propriei vieți... Fata s-a ridicat și a-nceput să-și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Când am ajuns în cupolă am auzit scârțâitul primelor trepte de jos sub pașii lui Lulu, care mă urmărea neînduplecat. Marea ușă era dată de perete. Lemnul ei părea să fi stat mii de ani sub o ploaie țârâitoare. Am pășit din nou sub enorma cupolă, pe podeaua 146 putredă, pierdut în ceața pânzei de păianjen și-n duhoarea de urină cristalizată. Am intrat în tunel, călcând pe pâsla moale, care făcea imposibil orice sunet. Doar inima îmi bătea dureros în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
drag ar fi suferit torturi de 178 neînchipuit. Nu știu cât timp am izbit în poarta aceea sumbră, dar într-un târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fel de jurnal când eram mai tânăr și, Pe unde o fi oare?! Eu mă ridic să-l ajut, îl prind de braț, dar el se smucește, Mă descurc și singur, sunt exact paisprezece pași de-ai mei până la trepte, pășește cu siguranță orgolioasă, fără teamă, numărând pașii cu voce tare, zece, unsprezece, doisprezece, treisprezece, paisprezece, se oprește o clipă în fața treptelor, apoi începe să urce, una, două, trei, patru trepte, dă ușor perdeaua în lături, trece pragul casei, eu în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de-atâtea zile și nopți împreună și nu m-ai sărutat încă, nu de alte femei încep să mă tem că te vor lua de lângă mine cât încep să mă tem de îngeri! Parcă te văd venind ca și aseară, pășind ușor deasupra drumului, cu desenele sub braț, urmat de-o ceată de copii, să-i desenezi, să-mi arăți mândru schițele din biserică, cum ți se pare, Ana? și nici nu aștepți răspunsul meu, pentru că îmi aduci nerăbdător înaintea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la care tu faci cu atâta ușurință trimitere, ridicându-ne încă o dată la Cina din Mavri a meșterului Ioan și a fratelui său Sofronie, Rămânem și mâine aici, te-ai hotărât pe loc doar cu ochii la Sfânta Treime, și pășim sfioși în tăcerea din naos, scena votivă, Ieremia Movilă cu familia, scaunele înalte de lemn, îngălbenite de vreme, lustruite de atâtea mâini ce s-au sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gesturile lor înfierbântate, am făcut dragoste, mi-a spus adineauri Theo, și acum tace, în mintea noastră se petrece oare acum aceeași îndepărtată scenă? numai că eu o văd de jos sprijinit de peretele nepictat al firidei sudice, și soarele pășește mărunt pe pardoseală, trupurile lor contopite în unul singur, și eu particip nechemat la actul uniunii lor fiind pe rând când unul când celălalt și totuși în același timp amândoi, fiind eu însumi Theo mă las purtat pe sus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai vine apa ca altădată, pe podețul de lemn, pe sub care curgea înainte după ce se aduna în scobitura din stâncă, trec curioși, aleargă copii, în adâncitura dintre pietre bani de metal, când eram eu mic nu era voie să pășească nimeni peste apă, pe podeț, nu mai vine apa dacă treci podul! mă amenința părintele Ioan, acum nu-și mai amintește nimeni de aceste interdicții, la firul de apă ce vine firav pe sub pietre îmi spăl fața, mă descalț și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a transmis mie toată știința lui, învățându-mă pe mine tot ceea ce știa, lăsându-mi mie moștenire toate uneltele și cartoanele lui, mie ultimul și cel mai tânăr dintre toți ucenicii lui, tace meșterul Luca și se ridică de pe scaun pășind în cadrul întunecat al ușii deschise, stă mult proptit acolo de ușă, dau să mă ridic și eu și încerc să mă strecor pe ușă pe lângă silueta meșterului, Cum ziceai că te cheamă, băiete? mă oprește el, Theo! Câți ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ieșit din biserică înainte ca părintele Varava să isprăvească slujba, m-am dus ca să fiu lângă el în ceasul acela, să deschid ușa de la biserica unde lucra Theo, duminica, și el s-a uitat în lumina de afară și a pășit în afara schelei, Și acum vrea din nou să se întoarcă, tot în poiană m-am retras ca să-i citesc ultimele rânduri și nu numai, am venit aici să citesc nestingherit și să fiu departe de privirile călugărilor, simțindu-mă rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a fost o noapte minunată. 2tc "2" —Ted, ai venit la fix! Ashling a trântit ușa de perete și pentru prima dată nu a rostit fraza ei obișnuită, care se întâmpla să fie: „Of, rahat, e Ted!“ —Pe bune? Ted păși precaut în apartamentul lui Ashling. Nu avea parte prea des de o primire atât de călduroasă. —Trebuie să îmi spui cu care jachetă îmi stă cel mai bine. O să fac tot ce pot. Fața întunecată și slabă a lui Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lui portocalie ponosită, părea aproape un copil. A căutat prin rucsac și a scos o liră, pe care a pus-o ușor lângă capul lui. Dar poate îi va fi furată, se îngrijoră ea și o mută sub pătură. Apoi, pășind peste el, intră în bloc. În timp ce ușa se închidea în spatele ei, a auzit un „Mulțumesc“ atât de slab încât nu își dădea seama dacă nu cumva fusese doar în capul ei. În timp ce Ted făcea furori la Ferma Veselă, Jack Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca niște victime de incendiu. Odată fantezia reluată, Lisa adormi într-un final, liniștită de gândurile legate de felul în care va fi reflectată moartea ei în paginile ziarelor și revistelor. 11tc "11" Săptămâna a continuat în același ritm. Lisa pășea prin viața ei gri ca o somnambulă. Ce-i drept, una bine îmbrăcată și cu o atitudine de superioritate. Vineri s-a oprit ploaia și a ieșit soarele, ceea ce a înveselit enorm personalul - se purtau ca niște copii în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în capătul celălalt al biroului, cu ochii strălucindu-i în spatele ochelarilor de fițe cu rame negre. — Sigur că îmi amintesc, replică Ashling. Era o zi de miercuri, nu? Toată lumea a izbucnit în râs. Toată lumea cu excepția Lisei. La jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este? Lisa simți un mic fior. Evident, aceea era prietena lui Jack șiă ce surpriză! Lisa se aștepta la o irlandeză palidă și pistruiată, nu la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack, îndreptându-se înapoi către biroul său. — Am nevoie de ajutorul vostru, fetelor, explodă Dervla O’Donnell, atrăgând atenția tuturor. Lăsă deoparte paginile ediției de toamnă a Hibernian Bride, făcând să îi foșnească costumul de mătase din trei piese în timp ce pășea tacticoasă prin birou. Ce va purta un oaspete la o nuntă în toamna lui 2000 dacă vrea să fie bine îmbrăcat? Ce e la modă, ce e actual, ce e fierbinte acum? Păi, văd că bărbiile sunt în mod sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]