7,104 matches
-
prin care, înfăptuind-o, Maitreyi ar ajunge din nou a mea, pentru totdeauna. Dar nu găsesc nimic, nu îmi închipui nimic. Să fug cu ea în lume... Dar cum s-o fur, cum să pătrund din nou în acel Bhowanipore păzit de Sen?... Și poate mai e ceva; poate nu o mai merit, Nu știu nimic, nimic. Aș vrea. să mă uite, să nu mai sufere. Dragostea noastră s-a oprit aici. ...De ieri-dimineață, telefoane la fiecare ceas. "Unde e Allan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca să te întrebe în ce an suntem, și, astăzi, d-ta ți-ai fi văzut liniștit de treabă, în laboratorul d-tale. N-ai fi devenit obiectivul nr. 1 al câtorva servicii secrete, în așa măsură încît trebuie să te păzim zi și noapte. Pentru că, adăugă zâmbind, cred că ai înțeles și d-ta: dacă ai fost deplasat de urgență în provincie, apoi internat într-un sanatoriu sub pretextul că riști o congestie pulmonară iar azi ai fost adus la București
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că toate acestea au fost spre binele d-tale. - N-am înțeles nimic. Mi-am închipuit doar că am devenit suspect în urma... - Erai suspect mai dinainte, îl întrerupse Pantazi. Dar de data aceasta era vorba de altceva: trebuia să te păzim. Oamenii pot dispărea mai ușor decât îți închipui. Dispar azi și mâine se trezesc în cine știe ce continent... așa sunt timpurile. Au aflat și alții de descoperirea d-tale, și au aflat-o 24 de ceasuri înaintea noastră... - Dar s-au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sunt eu, Manolache... Fără să-și miște capul de pe pernă, cu o voce slabă, dar surprinzător de limpede, îl întrebă: - Câți am mai rămas Manolache? - Cinci, mon General... Tăcu multă vreme, parcă s-ar fi trudit să numere în gând. - Păziți-vă bine, vorbi deodată, păziți-vă bine, că ni se stinge neamul... Apoi, spre uimirea tuturor, ceru să fie lăsată singură cu Ieronim. Au ieșit, unul după altul, pășind în vârful picioarelor, rudele, vecinii, doctorul, preotul. Un sfert de ceas
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și miște capul de pe pernă, cu o voce slabă, dar surprinzător de limpede, îl întrebă: - Câți am mai rămas Manolache? - Cinci, mon General... Tăcu multă vreme, parcă s-ar fi trudit să numere în gând. - Păziți-vă bine, vorbi deodată, păziți-vă bine, că ni se stinge neamul... Apoi, spre uimirea tuturor, ceru să fie lăsată singură cu Ieronim. Au ieșit, unul după altul, pășind în vârful picioarelor, rudele, vecinii, doctorul, preotul. Un sfert de ceas mai târziu, ușa se deschise
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atunci, spuse locotenentul. Vezi dac-o să te-ajute. E În mașina aia, În spate. MĂ ajută chiar acum. Nu-ți dai seama că m-ajută chiar acum? Mulțumesc, Enrique, mulțumesc. — SĂ mergem, spuse locotenentul. E nebună. LĂsați patru oameni să păzească marfa și o să trimitem un camion să o ridice. Pe nebuna asta o duceam la comisariat. O să vorbească ea acolo. Nu, spuse Maria apucîndu-l de mînecă. Nu-ți dai seama că acum mă ajută cu toții? Nu, nu-mi dau. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800, scoasă la lumină de munca neprecupețită a distinsului profesor universitar doctor Ioan Caproșu... Într-un târziu, glasul ieșeanului m-a trezit din visare... -Să știi că n-am fost plătiți să păzim intersecția asta. -Asta zic și eu. Așa că... -„No hai ș-om mere, că leagă careva calul ghe noi!”, vere...
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a luat un răgaz pentru a goli ulcica cu vin și a trage un fum din lulea și a grăit apoi către străin: Așa spune, omule, și nu mă fierbe în zeama mea. Incă o dată iertare, gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului. Intr-o dimineață, pe când sora lui nenea Jănel îmi punea de mâncare în trăistuță, am îndrăznit s-o întreb ce mai face nenea. Ea - poate pentru a se lăuda - a adus fuga poza, mi-a arătat-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
groază... Cum să pui mâna pe Michiduță, moș Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprinși și obrazul ca jăratecul... Ce ați rămas așa, flăcăi? Nu credeți că povestea lui Pâcu îi și o povață pentru cei tineri? Aveți grijă, băieți! Nu lăsați fimeia s-o apuce mâncărimea, că pe urmă...vorba ceea: „Mai ușor păzești o turmă de iepuri decât o fimeie.” Si acum gata cu poveștile! La culcare, până nu vă apucă și pe voi mâncărimea... Ploaia a pornit pe neașteptate. La început, ca o burniță, dar încet-încet s-a întețit. Cărăușii au mântuit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trăgându-și sufletul, pentru că a vorbit prea mult. Mitruță s-a mulțumit să privească cu reproș la Gheorghe și la Alecu. și atât... Când au intrat pe poarta Crâșmei din drum, Costache crâșmarul și-a făcut cruce. Doamne, iartă și păzește! Cum ați venit, oameni buni? Măi Dumitre, tu vezi în ce hal ați ajuns? Parcă acum ați ieșit din sărătură. Costache, băiete! Tu știi una și eu știu mai multe. Dacă mâine nu suntem la jupân Aizic cu transportul, ne-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că o dat și oameni ca voi, fără pic de glagorie, asta n-am mai știut. Ia te uită dumneata și te minunează! Uite pe ce troiene necălcate nici de pasăre au venit cu încărcătură, ca pe vreme bună! Doamne păzește! Aiasta-i numai treaba dumitale, moș Dumitre, și a prietenului matale, moș Pâcu. Alții nu ar fi îndrăznit să iasă din casă pe așa prăpăd nici în ruptul capului! Jupâne Aizic! Eu te cred că noi te-am cam speriat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
adevărată, cum te văd și cum mă vezi.” „Si de unde o venit strigoaica? Eu știu că strigoii ies în cimitire. După miezul nopții.” „Apoi asta n-o venit din cimitir. Era de aici din spital, dintre morții de la morgă.” „Doamne păzește! Da’ ce îi aceea morgă?” „Ii locul unde se țin cei care o murit în spital.” „S-o mai prefăcut vreo unul în strigoi pănă acum aici în spital?” „Nuuu. Niciodată.” In timp ce Surcică sporovăia cu portarul, hopa și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
într-o manieră amuzantă. Deși portretul său este schițat aparent comic, în profunzime uriașul este condus de sentimente nobile, el fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
culcat, Împăratul o prinde și zâmbește cu lacrimi în ochi: ─ Bine-ai venit, Ana, dragă! Ana dă din cap. „Cornițele de melc”, cozile ei, se clatină stânga-dreapta, stângadreapta: ─ N-am prea venit bine, dacă Măria Ta zaci bolnav, în pat, păzit de Mama Zmeilor, dacă ploaia duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
boruri, pe care-l zărise de pe câmp. Tata-i spusese, când îi simțise chemarea spre învățătură: - Măi băiete, bagă-ți mințile-n cap, vezi că avem gospodărie grea. Cine-o să mă ajute la strânsul fânului, cine-o să-mi păzească grădina și via, dacă vrei să pleci razna? Într-un fel, avea dreptate tata. Casele din curtea lor, vacile, caii, grădina și tarlalele aveau nevoie în continuare de brațe tinere, vânjoase, însă tot firesc, el voia altceva, în afara orizontului oarecum
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
prasăzi (peri) și-un măr care făcea mere acre. De grădina cu straturi pentru harbuji, zemoși, fasole, mazăre și năut din care se făcea un fel de cafea, îl legau multe amintiri. Cum începeau să se coacă fructele, mergea să păzească grădina. Casa părinților lui fiind aproape de centrul satului, dacă nu- și lua un pachețel cu mâncare dimineața, la amiază trăgea o fugă înapoi să mănânce, apoi revenea, zăbovind acolo până seara, când sosea schimbul de noapte, tata sau fratele mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
gospodar, felcer în sat. Acela-l privise lung: Băiete, de data asta eu ți-s nașul, da’ să nu ți-l faci de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
părinților. Tata iritat, o întreba pe mama și se întreba și pe el însuși: - Bine, să zicem că-l trimitem la Iași. Bine! Dar eu, cu cine-o să mă mai ajut la treburi? Grădina, cine-o s-o mai păzească ziua? - Da’ las-o-ncolo de grădină, măi Gheorghe, că nu ne-om îmbogăți noi de pe urma ei! Altceva mă frământă. Dacă pleacă la Iași, va avea nevoie de bani mulți. După ce se gândi o clipă, răsuflă greu: Da’ n-om
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un alt gen de discipline de învățământ, severitatea profesorilor, îl acaparară total. Carnetul de călătorie C. F. R. cu 50 % reducere, îi ușurase mult efortul bănesc pentru deplasări. Când, în vacanța mare se hotărî să ajungă acasă, merse la grădină s-o păzească după vechiul obicei, dar numai mama văzuse că luase cu el teancuri de cărți, împrumutate de la învățătorul și preotul bătrân. Amândoi îl considerau, auzise cu urechile ei, un prieten drag. Fratele mai mare Anton fiind încorporat, tata îi amintea prea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
vor striga catalogul la litera Ș, altcineva va răspunde “absent“ o dată, de două, de trei ori... până va fi exmatriculat. Dar cu visurile lui, cu munca de altă natură față de cea de acasă, cum rămânea? La o adică, putea păzi grădina și după terminarea școlii... Nu? Păi nu, în nici un caz! Cam fără voia lui tata, mama îi pregătise bagajele și-l conduse iar la gară. Simțise o bucurie imensă când trenul se puse în mișcare, dar și o strângere
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
înlemnise de spaimă. - Și-i veți da ascultare? Să știți, mie îmi place ce fac aici, aș zice că mă și descurc. Vă rog să înțelegeți, nu plec după atâția ani de școală, doar pentru a lucra pământul sau să păzesc vacile. Sincer, cred că pot mai mult. Titus H. era un om cu adevărat luminat: din studenție arătase interes pentru istorie și filologie, colaborase la ,,Viața Românească”, scrisese nuvele și povestiri care atrăseseră atenția lui Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, George
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
la ușa împăratului, la răsărit. Aceștia sunt ușierii taberei fiilor lui Levi. 19. Șalum, fiul lui Core, fiul lui Ebiasaf, fiul lui Core, și frații săi din casa tatălui său, Coreiții, împlineau slujba de păzitori ai pragurilor cortului; părinții lor păziseră intrarea în tabăra Domnului, 20. și Fineas, fiul lui Eleazar, fusese odinioară căpetenia lor, și Domnul era cu el. 21. Zaharia, fiul lui Meșelemia, era ușier la intrarea cortului întîlnirii. 22. De toți erau două sute doisprezece, aleși ca ușieri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
era ușier la intrarea cortului întîlnirii. 22. De toți erau două sute doisprezece, aleși ca ușieri ai pragurilor, și scriși în spițele de neam, după satele lor. David și văzătorul Samuel îi puseseră în slujba lor. 23. Ei și copiii lor păzeau ușile Casei Domnului, adică ale casei cortului. 24. Erau ușieri în cele patru vînturi: la răsărit, la apus, la miază-noapte și la miază-zi. 25. Frații lor, care locuiau în satele lor, trebuiau să vină din timp în timp la ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fiilor lui, și le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejar, la Iabes, și au postit șapte zile. 13. Saul a murit, pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege față de Domnul, al cărui cuvînt nu l-a păzit, și pentru că a întrebat și cerut sfatul celor ce cheamă morții. 14. N-a întrebat pe Domnul: de aceea, Domnul l-a omorît, și împărăția a dat-o lui David, fiul lui Isai. $11 1. Tot Israelul s-a strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]