8,062 matches
-
umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că poate mesteca orice. * Cine gândește după ce a vorbit, nu dă dovadă de înțelepciune. * Numai cine merge pe jos știe cât costă pantofii. * Amintirile sunt reconfortante atunci când nu răscolesc dureri. * Acumularea fără asimilare are valoare parțială. * Unele cuvinte ucid ca și glonțul. * Tăcerea nu este întotdeauna semnul neștiinței sau al acceptării. * Epitetele nu pot fi împărțite în două: alb și negru. * Să pictezi
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Care ne rănește (franceză). 115 Maestrul Boileau (franceză). 116 Totdeauna, în versurile voastre, sensul care împarte cuvintele Întrerupe emistihul marcând pauza (franceză). 117 În favoarea sa, pentru sine (latină). 118 Pantaloni turcești. 119 Plecăciune. 120 Sticlele, vasele. 121 Doritor. 122 Lustruitul pantofilor sau ghetelor. 123 Socoteală, evidență. 124 Vătaf, staroste (ieșit din uz). 125 Oameni care gonesc vânatul. 126 Vânători începători. 127 Râpă abruptă. 128 Ocoli. 129 Digera. 130 Namilă. 131 A fugit. 132 Sticle. 133 Hrăpăreț, lacom. 134 Decoltat (franceză). 135
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe prima mea soție în 24 iunie 1955 la ora 20 și 25 de minute și că era îmbrăcată cu o fustă plisată ecosez verde cu roșu, o bluză de culoare deschisă și cu mâneci scurte și era încălțată cu pantofi ușori fără toc, gen balerină, din piele maro și cu șireturi de piele. Dacă însă mă întreabă cineva ce am mâncat alaltăieri, voi spune plin de rușine că „nu știu”. Un element important este decorul de moment. Prin anul 1961
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că erau și chestii laudative, dar eu îl aștept pe autorul de istorie orală Cutărescu, nu pe scriitorul care a scris drăcia asta. Cu alte cuvinte, lasă-te de proză! Un îndemn. Sau, cu alte cuvinte, hai să vorbim despre pantofii ăștia! Nu, pe mine mă interesează hanoracele bărbătești din catifea reiată! Era jignitor, cinic. Mai bine mă înjura - m-am fi simțit mult mai în largul meu. Era stilul lui să abată discuția, pentru că multe dintre cărțile despre care vorbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Politețea e doar pentru eunuci. Garanția faptului că ești specialist - să te porți mizerabil. Adică ei așa s-ar fi purtat în locul tău. Societate întemeiată pe o jecmănire mutuală. Zicea Tudor Octavian despre un meșter, un instalator care îi furase pantofii. Ce să facem bre, furăm unul de la altul, s-o ducem toți bine, era justificarea. Dă-l dracu’ de veterinar, până la urmă. Mai bine să vă spun altceva. Mi-am amintit, apropo de instalator, cum un sociolog zicea despre comunism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o praștie. O praștie e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e ușor de făcut. O pereche veche de bocanci plini de praf pe care îi scuturi. Piele scofâlcită. Riduri umplute de praf. Praf care nu mai vrea să iasă. De fapt, nici nu trebuie să iasă. Pantoful deci. Apoi limba pantofului. O jupoi, o tai într-o fâșie lungă, o fâșie găurită la cap, eventual te folosești de o sulă încălzită în flacăra de la aragaz. Dai două găuri. Și niște șireturi îți mai trebuie. Noduri care să nu scape strâns. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia. De fapt, nu ziceam „nașpa“. Ăsta era un cuvânt prohibit. „Nașpa“ era un cuvânt nașpa. Dacă îmi plăceau însă acele grohăieli apocaliptice de oameni care se încăpâțânează să poarte pantofi cu două-trei numere mai mici decât ar fi cazul - asta nu mai am cum ști. Cât mă ducea mintea la ora aia, e peste poate să-mi amintesc. Am o memorie ciudată. Cu o funcționare bizară. Chipuri nu rețin. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva. O lume de idioți cu mâna uscată și ureche de tinichea. Bălănescu o să ajungă probabil și el într-o zi să-și facă pantofii cu icre negre. De ce să te comporți ca o jigodie când poți să fii bun. Uite că a fi bun a devenit o formă de revoltă. De fapt, și să fii bun e tot o formă extremă și perversă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de parcă în fraza lui se aude o muzică monotonă și cochetă. Sunete care par să pătrundă prin catifea. Poate și pentru că a fost înscris un timp la un liceu de muzică. L-a văzut taică-su cu o cutie de pantofi în mână și i s-a părut lui că parcă manevra o vioară. Nu-i plăcea deloc ceea ce face. În schimb, în liceu s-a apucat să scrie. Scria nopți întregi, fără a simți trecerea timpului. A avut atunci o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o cămașă proaspăt călcată și o cravată ce se asocia perfect. Mi-au spus doar că nu se cade să întârzii, unchiu Toma fiind prin excelență o persoană condițională, poate și-n virtutea profesiei sale
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
tuslamalei tripes à la mode de Caën, așa cum se servește, cu o sticlă de cidru alături, la Pharamond, În hainele Pari sului, rue de la Grande Truanderie, printre uli cioarele strâmte din Evul Mediu, cu femei pe la colțuri, În șor țuleț, pantofi Înalți, [cu] breton pe frunte și ochii după tine; cum și paceaua din rasol de picioare de vițel, cu sos de lămâie și cu usturoi. Cât privește mâncărurile cu pasăre (păsările cele mai gustoase veneau din regiunea Titu, după cine știe ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri ale lăutarilor, am văzut-o pe nora marelui și preamodestului meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé prinsă În șold și În pantofii ei de argint, jucând cu toți dracii ei de țigancă - și, cerc Împre jurul ei, noi și femeile noastre de mâna stângă, printre lăutarii și tot neamul lor oacheș - Chiulabaua, Ca la ușa cortului și Hop și noi fe-ti-țe-le / Ri-di-căm
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
BĂRBATUL POSEDĂ (CÂND LE POSEDĂ) CAPACITĂȚI șI REzerve de generozități pe care femeile le ignorează, le subestimează, le disprețuiesc când sunt Încă tinere și Încrezute. Erau totdeauna mirate, proastele, când, prin 1920, deci Încă tânăr, le culegeam de pe stradă În pantofii lor găuriți, prin zloată, le Încălțam și le duceam din urmă, ca pe niște gâște rătă cite, la părinții lor din provincie, de unde fugiseră de rușinea unui copil făcut din flori - așa cum m-a zămislit mama pe mine, căsă torindu-se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după cincisprezece ani. Neli era o apariție de lumină blondă, cu părul ei de cel mai pur blond cendré și cu obrajii de trandafiri și buzele roze, nefă cute; cu trupul zvelt, purtat pe picioarele subțirele de adoles centă, În pantofii ei de lac cu tocul jos și prea nimeriți mersului ei din cale-afară de juvenil. Dar, pe lângă asta, serafică la ocazii, lăsând adică să-i lunece din ochii ei verzi boabe diamantine de lacrimi pure, izvorâte fie și la o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de tot fragile, care acum zăceau toate, bucăți-bucăți, la picioa rele zeiței rămase, goală și dreaptă, numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate, al lui Longos
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a bordelului și aspră [respingere] a caselor de rendez-vous. - Despre cocotele, cocodetele și demimondenele celebre din la belle époque a Bucureștilor de acum o jumătate de secol, cum și despre o „prințesă“ a lor, tre murând acum În zdrențele și pantofii ei scâlciați. - Parisul, cu turma docilă a femeilor din atelierele unde se fabrică plăceri; Berlinul, cu viziunile lui macabre și cu grețurile consecutive practicilor nenumite; dar parcă tot mai bine În Valahia noastră, cu bordeluri vesele și cu fete numai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât poate o neînțeleasă timiditate? - s-o opresc o dată din treapădul ei mă runt și zgribulit de cățelușă rătăcită și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și cu pantofii lor prea mult purtați pe ulițe. (Îmi vine să las cât colo pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale fenomenului amoros, când ascult În nopțile astea, pe stradă, confidențele prietenului Geacă, cele mai crude, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
s-a ambalat din cauza avansului prea mare și avionul a pornit să ruleze peste mine trîntindu-mă pe pămînt cu aripa lui; ușile s-au închis cu mare zgomot (noroc că geamurile culisante erau deschise); m-am sculat lăsînd jos un pantof, am ocolit aripa și șchiopătînd, am ajuns la geam. Din fericire ofițerul care îmi propusese să mă ajute, nu plecase și fiind voinic se proptise în aripa avionului care se învîrtea pe loc în jurul lui, iar eu alergam în cerc
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de pretențios: zeci, sute de pantofi minunați a confecționat el cu talent pentru picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în vremea din urmă, la îndemnul soției, pantofi pe comandă lucrați tot de meșterul Toma, ceea ce constituia un argument extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
picioarele acestei doamne, astfel încât putea fi numit pantofarul personal al doamnei Cameniță. Pantofii săi o făceau fericită pe doamna Cameniță și acest lucru conta pentru tovarășul Cameniță; în plus, chiar și el purta în vremea din urmă, la îndemnul soției, pantofi pe comandă lucrați tot de meșterul Toma, ceea ce constituia un argument extrem de puternic pentru ca nimeni, absolut nimeni să nu se atingă de atelierul domnului Toma și acesta să rămână vreme de șapte ani, din ’48 până în vara lui ’55, proprietar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
domnului Toma cizmăria și el a ajuns să fie angajat al statului în propriul său atelier, plătit cu salariu ca orice lucrător, i-au pus și un șef, unul de la cooperație care habar n-avea cum stă treaba cu facerea pantofilor și care a hotărât că de-acum activitatea se restrânge, nu va mai exista secție pentru execuția de încălțăminte, ci doar pentru reparații curente, pingelit, blacheuri, cusături și celelalte mărunțișuri. Domnul Toma n-a comentat, dar se simțea de parcă îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]