8,290 matches
-
îl întrebă curios prințul. — A fost. S-a uitat mult timp la portret, mi-a pus întrebări despre răposatul. „Exact așa ai fi fost și tu, mi-a spus ea la urmă, zâmbind ironic. Tu, Parfion Semionâci, ai patimi puternice, patimi care te-ar duce tocmai în Siberia, la ocnă, dacă n-ai avea minte, pentru că ai multă minte“, zice (chiar așa mi-a spus, crezi sau nu? Pentru prima oară am auzit de la ea vorba asta!). „Te-ai fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pesemne că la sfârșit ai fi trecut la credința lor și așa de mult ai fi îndrăgit banii, că nu două milioane, ci poate vreo zece ai fi strâns și ai fi murit de foame pe sacii tăi, pentru că tu ai patimă în toate, toate le împingi până la patimă.“ Uite-așa mi-a spus, aproape cu aceleași cuvinte. Până atunci n-a mai vorbit niciodată așa cu mine! Doar cu mine nu stă de vorbă decât despre fleacuri sau mă ia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la credința lor și așa de mult ai fi îndrăgit banii, că nu două milioane, ci poate vreo zece ai fi strâns și ai fi murit de foame pe sacii tăi, pentru că tu ai patimă în toate, toate le împingi până la patimă.“ Uite-așa mi-a spus, aproape cu aceleași cuvinte. Până atunci n-a mai vorbit niciodată așa cu mine! Doar cu mine nu stă de vorbă decât despre fleacuri sau mă ia în râs; a umblat prin toată casa, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-l aduse aminte și pe ospătar; era un flăcău dezghețat, serios și prudent, însă, „de altminteri, Dumnezeu să-l mai știe. E greu să-i ghicești pe oamenii noi dintr-o țară nouă.“ Cu toate acestea, începea să creadă cu patimă în sufletul rus. O, în aceste șase luni, aflase multe lucruri noi și neștiute, și neauzite, și neașteptate pentru el! Dar nu poți ști ce zace în sufletul omului, iar sufletul rus e un mister; pentru mulți e un mister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea? Dar povestirea lui de mai înainte? Nu, e ceva mai profund decât simpla senzualitate. Și parcă numai senzualitate sugerează chipul lui? Și oare acest chip poate sugera numai senzualitate? De fapt, acum chiar și acest chip mai poate sugera patimă? Sugerează suferință, îți pătrunde în suflet, e... și o amintire năprasnică, chinuitoare trecu dintr-odată prin inima prințului. Da, chinuitoare. Își aduse aminte cum, doar cu puțin timp în urmă, se chinuise când pentru prima oară începuse să observe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de rușine. Pentru că încă de pe atunci Cebarov mă amenința cu publicitatea... — Ce prostie! strigă nepotul lui Lebedev. Nu aveți dreptul... nu aveți dreptul! izbucni Burdovski. — Fiul nu răspunde pentru fapta desfrânată a tatălui, iar mama nu-i vinovată, strigă cu patimă Ippolit. — Cu atât mai mult, se pare, ar fi trebuit s-o cruțe... rosti prințul cu sfială. — Dumneavoastră, prințe, nu sunteți doar naiv, ci, poate, ați mers chiar mai departe, rânji răutăcios nepotul lui Lebedev. — Și ce drept ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în carieră, că are o fire ridicolă, indecentă și insuportabilă; bineînțeles, își învinuia de asta și fiicele, și pe Ivan Feodorovici și se certa zile întregi cu ei, iubindu-i în același timp până la uitare de sine și aproape cu patimă. Cel mai mult o chinuia temerea că și fetele ei devin la fel de „ciudate“ ca ea și că pe lume nu mai există și nu mai pot exista fete de felul lor. „Cresc niște nihiliste și gata!“ își spunea ea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi cunoască numele, dar că plec imediat la Vasilievski Ostrov, unde locuiește colegul meu Bahmutov și că, întrucât știu precis că unchiul lui, consilier titular de stat, celibatar și fără copii, își adoră cu adevărat nepotul și-l iubește cu patimă, văzând în el ultimul vlăstar al familiei, «poate, colegul meu va putea face ceva pentru dumneavoastră și pentru mine, desigur, intervenind la unchiul lui...» — Numai să mi se permită să-i dau explicații Excelenței Sale! Numai de-aș căpăta onoarea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e un om independent îi răniseră puternic inima aproape de la vârsta adolescenței. Era un tânăr cu dorințe pline de invidie și impetuoase și, se pare, avea și nervii zdruncinați din naștere. Impetuozitatea dorințelor și-o lua drept forță. Dorind cu patimă să se remarce, era uneori gata să facă saltul cel mai nesăbuit; dar, de îndată ce ajungea în situația de a face un salt nesăbuit, eroul nostru se dovedea de fiecare dată prea inteligent pentru a se decide să-l facă. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte, dar parcă nu mai era smerit și nu se mai căia, cum se întâmplase întotdeauna cu prilejul „aparițiilor“, ci, dimpotrivă, manifesta o irascibilitate neobișnuită. Era vorbăreț, neliniștit, intra în vorbă cu toți cei pe care îi întâlnea, discuta cu patimă, parcă aruncându-se asupra interlocutorului, dar subiectele abordate erau întotdeauna atât de diverse și de surprinzătoare, încât nu-ți puteai da nicidecum seama ce-l preocupă de fapt acum atât de mult. Uneori era vesel, dar cel mai adesea cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până la sfârșit toate personajele se poartă și vorbesc astfel cum trebuie să se poarte conform naturii lor înnăscute. Dar se va petrece conflictul în clasele de jos și espresiile vor fi mai energice, dar scena va fi în salon și patimile se vor ascunde în nuanțele cele mai elegante de conversație, fondul rămâne același. Se va observa că, daca dicționarul de espresii și locuțiuni e altul, e potrivit cu gradul de cultură al stratului social în care conflictul se petrece, logica patimii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
patimile se vor ascunde în nuanțele cele mai elegante de conversație, fondul rămâne același. Se va observa că, daca dicționarul de espresii și locuțiuni e altul, e potrivit cu gradul de cultură al stratului social în care conflictul se petrece, logica patimii și a caracterului, maniera fiecăruia de-a raționa conform temperamentului său rămâne aceeași. Autorii dramatici sunt adesea mediocri, natura nicicând. Oricât de parfumat de civilizație ar fi exemplarul ce ni-l prezintă natura, în purtarea lui va fi consecuent până
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atât interesată de-a răspândi gustul jocului, câștigurile repezi fără muncă în socoteala altuia, cutezanța în speculațiuni, disprețul pentru valoarea intrinsecă a afacerilor. Banca de comerț exercită în societate rolul unei magistraturi, cea de speculă escitează necontenit cele mai rele patimi. Și aceasta e independent de caracterul personal al oamenilor; necesitățile profesiunii sunt superioare; nu scapă nimeni de ele. Și-n banca comercială și-n cea de speculațiune scopul individuali imediat e, în adevăr, de-a câștiga bani. Dar pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
voie te făcea să crezi că Grecia întreagă se strămutase în România... Vocea și puterea boierilor români se pierdeau în acel torent de străini ce inundaseră țara. În reclamația pe care Tudor o adresează Porții, el zice: Necontenitele și neauzitele patimi și chinuri ce suferim neîncetat de la Domnii greci cum și de la suita ce aduc cu dânșii, și de la toți grecii, neamul lor, ce s-au încuibat în pământul nostru... Divanului țării Tudor îi prezintă un memorand al cărui punct 1
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cestiunii dunărene. Credem a face un serviciu cestiunii pendente în interesul amîndoror statelor dacă ne abținem de la un răspuns precum i s-ar cuveni șovinismului consumat de atâtea luni în presa română întreagă și dacă vom examina rezistența României fără patimă, numai în valoarea ei obiectivă și în motivarea ei admisibilă. Starea de fapt a cestiunii dunărene e următoarea: Articolul 55 al Tractatului de la Berlin zice din cuvânt în cuvânt că, "Reglementele asupra navigațiunii, supravegherii și poliției fluviale de la Porțile de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ci tăgăduiește orice Comisie Mixtă, reclamă sub stindardul libertății de navigațiune, dreptul pentru România de a putea dispune după plac pe Dunărea de Jos. Aceasta este starea regretabilă a cestiunii dunărene; regretabilă pentru că nu convingerea și patriotismul, ci îndărătnicia și patimile ușoare au creat această situație și au făcut-o nebiruită. Orice - ar hotărî Comisia Europeană din Galați, ce se va întruni în curând, asupra Comisiei Mixte, totuși [un] cabinet Brătianu se va așeza dindărătul Camerei, și nu în curând se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
noștri cultivatori se compunea mai esclusiv din oameni de considerațiune, cari, prin deprinderile lor, prin cultura lor intelectuală, prin averea lor, prin moravurile lor creștine și prin pozițiunea ce ocupau în societate, erau ținuți de mii de împrejurări să stăpânească patimile escesive ale egoismului și deseori sătenii găseau în acești oameni patroni și protectori binevoitori. Astăzi însă, cu cât agricultura noastră se înstrăinează cu atât demnitatea omenească scade, cu atât viciile se răspândesc mai repede și corump caracterul escelent și onest
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adevărat că în nici o parte a lumii presa nu este întemeiată spre a spune adevărul. După experiențele făcute de zeci de ani încoace s-a putut vedea {EminescuOpXII 450} că presa politică din toată lumea e mai mult un organ al patimilor politice decât al adevărului. Despre relele economice produse prin acest soi de întreprinderi nu mai vorbim. Nu există întreprindere cât de hazardată, cât de calculată pe ușurința publicului și pe voința de a-i esploata nerozia care să nu fi
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb în negru, din floare de crin în mătrăgună. Seria acelor peripeții, luată la un loc și designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomonologia unui suflet bântuit de patimă. Se știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se știe exact. Fost
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
importante ale ecuației: spitalul, bolnavul și medicul. Sub această formă reușește să creioneze, de o manieră magistrală, spiritul care trebuie să domnească Într-un spital printre slujitorii medicinii atunci când spune studenților săi; „când veți intra În spital dezbrăcați-vă de patimile de cupiditate și orgoliu, lepădați-vă și de trândăvie și dați-vă cu totul bolnavilor, cărora să le fiți recunoscători dacă Îngrijindu-i vă vor permite să vă instruiți”. În Îngrijirea bolnavului medicul ar trebui să urmeze cu rigurozitate preceptele
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
eternități de suflet din Sufletul Neamului”. „Căci numai omul frumos al unui neam Îi recunoaște acestuia din urmă frumusețea”, spune cu convingerea gânditorului de substanță Ovidiu Papadima În lucrarea sa „O viziune românească asupra ființei” pentru care avea să cunoască patimile gulagului comunist românesc. Dincolo de realitățile concrete ale vieții În care omul a căutat cu obstinație frumosul, societatea tradițională, patriarhală, a avut ca obiectiv regenerarea continuă a omului frumos, capabil de atitudini și comportamente morale care să-i permită conviețuirea În
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
premiza necesară de a trăi mult, cu alte cuvinte de a prelungi viața, ceea ce În termeni științifici ar putea Însemna a respecta regulile unei igiene fizice (corporală, vestimentară, alimentară, ambientală etc.) și psihice (fără conflicte, stress, suprasolicitări psihointelectuale, obsesii, vicii, patimi etc.), iar În termeni biblici ar Însemna o viață În curățenie, virtute, echilibru, fără excese, conviețuire pașnică, toate În spiritul iubirii aproapelui. Până la urmă toate acestea n-ar Însemna altceva decât respect pentru natura umană (individ și societate) și natura
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
de a oficializa căsătoria Între parteneri de acelaș sex, ceea ce În opinia tradiționaliștilor, moraliștilor, religiei și a realităților biologice nu Însemnă decât un afront dezastruos adus instituției familiei, o imfamie după cum o eticheta Paulescu În memorabilele sale scrieri (Cele patru patimi și remediile lor). Ca un corolar nefericit al acestei orientări este și tendința de a Încredința prin adopție copiii acestor cupluri homosexuale, ceea ce pare nici mai mult nici mai puțin decât o sfidare a moralității elementare, pentru că este știut faptul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
perfecțiuni care nu țineau de firea omului, ci‑i erau date În dar de Dumnezeu. 18 Suferința și creșterea spirituală Atâta timp cât primii oameni s‑au bucurat de o viață de binecuvântare și de ascultare de Dumnezeu, erau liberi de tirania patimilor și imuni la suferință și moarte. Însă, din pricina neascultării lor, s‑a făcut lupta noastră față de cele de aici mai grea. Adam este alungat din raiul care Înseamnă pentru el preînchipuirea vieții viitoare nedestrămate și o icoană a Împărăției veșnice
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ome‑ nească sunt consecințe ale păcatului originar și mărturia tristă, dar certă, a realității lui. Sfântul Ioan Gură de Aur o declară cu franchețea‑i caracteristică : „Păcatele sunt cauza tuturor relelor. Din cauza păcatelor avem durerile, tulburările, războaiele, bolile și toate patimile noastre greu de vindecat”3. Numai În voința personală a omului, În reaua folosire a liberului său arbitru, În păcatul comis de el În Eden trebuie căutată originea primară a bolii. Așa a intrat durerea În viața sa. Ea a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]