8,224 matches
-
reluare a dialogului cu BRU și de rezolvare a problemelor patrimoniale. Zece zile mai târziu mitropolitul Laurențiu Streza a numit un nou preot paroh la Biserica dintre Brazi din Sibiu, cu toate că biserica este revendicată. În data de 13 februarie 2012 patriarhul Daniel, însoțit de mitropoliții ortodocși din Ardeal, Laurențiu Streza și Andrei Andreicuț, s-a întâlnit cu un grup de șase ambasadori acreditați în România, între care Mark Gitenstein, ambasadorul SUA, pe tema restituirii bisericilor greco-catolice. Patriarhul Daniel a arătat că
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
de 13 februarie 2012 patriarhul Daniel, însoțit de mitropoliții ortodocși din Ardeal, Laurențiu Streza și Andrei Andreicuț, s-a întâlnit cu un grup de șase ambasadori acreditați în România, între care Mark Gitenstein, ambasadorul SUA, pe tema restituirii bisericilor greco-catolice. Patriarhul Daniel a arătat că inițiativa reluării dialogului cu Biserica Română Unită cu Roma a fost luată de Biserica Ortodoxă Română încă din iulie 2010. În data de 3 iunie 2014 Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței, organism din cadrul Consiliului Europei
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
a aplana situațiile conflictuale care există. În același timp episcopii ortodocși obstrucționează restituirea bisericilor greco-catolice din marile orașe din Transilvania, precum Alba Iulia, Sibiu, Brașov, Târgu Mureș, Bistrița și Zalău. Restituirea catedralelor din Baia Mare și Gherla, deși promisă încă de patriarhul Teoctist, nu a fost pusă în practică până în prezent. A Ion Agârbiceanu, Ioan Axente Sever B Simion Balint, Nicolae Balotă, George Bariț, Cristian Bădiliță, Simion Bărnuțiu, Ioan Bianu, Veta Biriș, Ioan Bob, Iosif Boda, Ioan Boeriu, Ovidiu Bojor, Alexandru Borza
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
logodnă urmată de căsătorie, corect din punct de vedere istoric este să vorbim despre căsătorie urmată de ceremonia de consumare a căsătoriei. Al treilea sinod ecumenic, ținut la Efes în anul 431, convocat pentru a dezbate asupra învățăturii dioprosopiste a patriarhului Nestorie , a confirmat învățătura Bisericii primare cu privire la Maica Domnului (gr. "Theotokos", "Născătoarea de Dumnezeu"). Conform definițiilor dogmatice adoptate de acest sinod ecumenic, la fel cum păcatul a venit în lume printr-o femeie (Eva), tot printr-o femeie (Maria) a
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
fapt în măsura în care aceștia se limitează, apologetic, doar să elaboreze firul narațiunii primare, adăugând straturilor vechi ale tradiției religioase explicația din relatarea care se găsește în Ieșire 3 (anume că Dumnezeu (El) îi spune lui Moise că nu s-a revelat Patriarhilor sub numele lui propriu). Conform acestei relatări Iahve își comunică pentru prima oară numele adevărat unor oameni în episodul dialogului cu Moise, Patriarhii deci necunoscându-l decât sub apelativul "El(ohim)" sau "El-Șadai". Totuși tradiția pune scrierea Pentaeucului pe seama lui
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
de cei care îl adorau cu Soarele. Fenomenul este destul de răspândit în regiune și apare în tradițiile referitoare la mai multe zeități. Evreii l-au supranumit pe YHWH felurit, în funcție de perioada istorică. În Mesopotamia, locul lor de origine potrivit Bibliei, patriarhii au adorat zeități locale. Ajunși în Canaan, evreii au luat cunoștință de zeitatea supremă locală, "El", și au adoptat-o. Astfel începe perioada de monolatrie a religiei evreiești. "El" a devenit un zeu personal și tribal. Varianta "Elohim" este pluralul
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
iahviste”), numele este cunoscut și adorat de pe vremea lui Adam, în timp ce alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El era zeul suprem, tatăl zeilor (prin soția sa, zeița Așerah) și șeful consiliului divin, fiind deci superiorul lui Baal, zeitate adorată de evrei pentru puterea lui
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
uimesc prin perfecțiunea construcției, în care imaginarul se suprapune cu realul. Tot ce scrie Bioy Casares ține, de fapt, de romanul de aventuri care nu suportă nici un adaos stilistic inutil. Se stinge din viață la Buenos Aires, fiind considerat un veritabil patriarh al literaturii fantastice.
Adolfo Bioy Casares () [Corola-website/Science/298950_a_300279]
-
mitropolitului Nifon Rusailă în 11 ianuarie 1865. Până la constituirea Sfântului Sinod românesc, în anul 1872, bisericile ortodoxe din Țările Române au fost parte integrantă a Patriarhiei de Constantinopol, iar ierarhii ortodocși din Țările Române se găseau sub ascultarea canonică a patriarhului de Constantinopol, care s-a opus, inițial, desprinderii celor două mitropolii și fărâmițării Bisericii Ortodoxe (precedentul fusese creat în anul 1448, când Sinodul de la Moscova și-a proclamat "autocefalia" față de Constantinopol, dând, astfel, naștere Bisericii Ortodoxe Ruse). Mai înainte sau
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Bulgaria în secolul al IX-lea (va pierde temporar statutul de biserică autocefală în secolul al X-lea și o reobține de la sultan în 1870, recunoscută finalmente de Patriarhia de la Constantinopol în 1945), Serbia din 1219 (cu recunoașterea titlului de patriarh din 1375; o dată cu pierderea independenței statului, biserica va pierde și ea temporar autocefalia: doar după obținerea independenței de către Serbia, biserica reobține autonomie ecleziastică în 1832 și, finalmente, recunoașterea autocefaliei în 1879). După proclamarea independenței de stat a României (9 mai
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
1832 și, finalmente, recunoașterea autocefaliei în 1879). După proclamarea independenței de stat a României (9 mai 1877), au urmat tratative cu Patriarhia de Constantinopol, în vederea recunoașterii autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Aceasta recunoaștere a fost acordată pe 25 aprilie 1885 de patriarhul ecumenic Ioachim al IV-lea. Din perspectiva Patriarhiei de Constantinopol aceasta este data nașterii Bisericii Ortodoxe Române. De facto, Biserica Ortodoxă Română a luat ființă odată cu constituirea Sfântului Sinod de la București, în anul 1872, acest eveniment marcând transformarea mitropoliilor și
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
a Bisericii mame din România întregită' ". Din 1925 Biserica Ortodoxă Română este organizată ca Patriarhie. În acel an, în 4 februarie, Sfântul Sinod a hotărât sa înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înființarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939). Românii din Republica Moldova - care este o parte din Basarabia istorică - au
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. Mitropolitul primat (Mitropolitul Ungrovlahiei) a fost ridicat la treapta de patriarh. Legea pentru înființarea Patriarhiei a fost promulgată la 25 februarie 1925, iar la 1 noiembrie 1925 a avut loc înscăunarea lui Miron Cristea ca prim patriarh al României (1925-1939). Românii din Republica Moldova - care este o parte din Basarabia istorică - au fost supuși unei politici de rusificare, după anexarea, în 1812, acestei părți a Moldovei de către Imperiul Țarist. La 26 ianuarie 1918, arhiepiscopul Anastasie al Chișinăului a
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Curții Europene a Drepturilor Omului, reclamând nesocotirea dreptului la libertate religioasă de către autoritățile Republicii Moldova. Până în 2002, Mitropolia Basarabiei și-a continuat activitatea în condiții de persecuție metodică și sistematică din partea autorităților statului, singura mitropolie recunoscută fiind cea a Moldovei, supusă Patriarhului Moscovei. Pe 13 decembrie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a hotărât în unanimitate că, în cazul nerecunoașterii Mitropoliei Basarabiei, Republica Moldova încalcă articolele 9 și 13 ale Convenției Europene a Drepturilor Omului. CEDO a obligat, totodată, Republica Moldova la plata
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
adoptat antisemitismul ei virulent. Ulterior rebeliunii legionare din 1941, Statul Național-Legionar a luat sfârșit, fiind acuzat de numeroase crime și de genocid împotriva evreilor români și a altor minorități iar Mișcarea Legionară a fost scoasă în afara legii. Însa prin vocea Patriarhului Nicodim Munteanu Biserica Ortodoxă Română a militat pentru încetarea deportării evreilor bucovineni în Transnistria și repatrierea copiilor rămași orfani. Rabinul dr. David Safran, trimis de dr. Alexandru Șafran, Rabinul Șef al Cultului Mozaic din România, a cerut sprijinul Patriarhului Nicodim
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
vocea Patriarhului Nicodim Munteanu Biserica Ortodoxă Română a militat pentru încetarea deportării evreilor bucovineni în Transnistria și repatrierea copiilor rămași orfani. Rabinul dr. David Safran, trimis de dr. Alexandru Șafran, Rabinul Șef al Cultului Mozaic din România, a cerut sprijinul Patriarhului Nicodim Munteanu și a rămas impresionat de înțelegerea și compasiunea prelatului: O altă acuzație se referă la colaborarea cu Securitatea în timpul regimului comunist. Astfel, mitropolitul Nicolae Corneanu recunoaște că a furnizat poliției politice din acea perioadă informații privind „"dușmanii poporului
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Protestantismul Bisericii care ne-a fost predat, a fost doar o singură moralitate uscată; la un discurs înțelept nu s-au gîndit, și doctrina nu era pentru inimă, nici pentru suflet".Numai ocupația cu Vechiul Testament, mai ales de poveștile de Patriarhi Avraam, Isaac și Iacob i-au sugerat imaginațiile. Atitudinea sa față de Bisericiă și dogma creștină, a rămas până mai târziu distanțată și chiar ostilă. De timpuriu a început Goethe să iubească literatura, la care avea acces prin vasta bibliotecă de
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile făcute de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când însă în 1903 , Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era conștientă că această mișcare a reprezentat revoluția artistică cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
este amintit numai cu numele de Iacob, iar episodul luptei cu îngerul nu este menționat. Spre deosebire de Vechiul testament, unde sunt portretizate mai multe aspecte ale vieții lui Iacob, în Coran se pune accentul mai mult pe calitatea lui Iacob de patriarh și întemeietor al neamului Israelului. Încă din sura 2, Vaca, Iacob este pus în rândul întemeietorilor neamului: Credem în Dumnezeu și în ceea ce ne-a fost pogorât nouă, în ceea ce a fost pogorât lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui
Iacob (personaj biblic) () [Corola-website/Science/297910_a_299239]
-
Profeții, îi plasează pe Isaac și pe Iacob printre ”cei drepți” Noi i l-am dăruit, prinos al credinței, pe Isaac și Iacob și pe amândoi i-am rânduit între cei drepți”. (21:72) Iar sura 38, Sad, evocă amintirea patriarhilor neamului Israeluilui - ”Amintește-ți de Abraham, Isaac și Iacob, robii Noștri dăruiți cu îndemânare și prevedere”. (38: 45)
Iacob (personaj biblic) () [Corola-website/Science/297910_a_299239]
-
capitala imperiului. În noiembrie 324, a stabilit în mod oficial hotarele noului său oraș, mutându-le cu circa 4 km în afară și mărind cam de 4 ori suprafața sa. Noul oraș a devenit un centru al creștinismului, reședința unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. „Noua Romă” a moștenit instituțiile politice ale vechii Rome, dar și tradiții culturale ale Răsăritului grec. Construirea și popularea noului oraș s-au desfășurat foarte rapid. Noile ziduri au fost terminate în
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
(variante: Abraham, "Avraham", "Ibrahim"; pe nume de familie sau prenume masculin inițial "Avram"), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi, circa 2150 - 2000 î.Hr. Etimologia onomasticului , nume semitic timpuriu, pare să însemne "tatăl este înălțat" (Abram). Ar putea fi omul care a trăit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
prenume masculin inițial "Avram"), personaj biblic, este primul din cei trei patriarhi, circa 2150 - 2000 î.Hr. Etimologia onomasticului , nume semitic timpuriu, pare să însemne "tatăl este înălțat" (Abram). Ar putea fi omul care a trăit 175 de ani. Personaj biblic, patriarh al Vechiului Testament, fiul lui Terah din Ur-ul Caldeei, descendent al lui Sem; istoria lui plină de detalii este narata în cartea Genezei cap. 11,26-25,11. Istoria lui a fost redata în diferite feluri, între acestea sunt trei mari
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
celelalte informații extrabiblice (istorice și arheologice) privitoare la Orientul Mijlociu din acea perioadă. În această privință Lester L. Grabbe afirmă că pe vremea când studia pentru doctorat (cu mai bine de trei decenii în urmă), „istoricitatea substanțială” a povestirilor Bibliei despre patriarhi și despre cucerirea Canaanului era acceptată pe larg, dar în zilele noastre cu greu se mai poate găsi un istoric care să mai creadă în ea. După moartea tatălui său, Terah, Domnul i-a adresat lui Abraam chemarea definitivă (după ce
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
lui Dumnezeu, spre care se orientează întreaga viață și în ale cărei mâini, Abraam abandonează viitorul său. Semnul vizibil al alianței este circumciziunea indivizilor de parte bărbăteasca (vv. 11-14), semn cu care descendenții lui Abraam devin moștenitori ai promisiunilor făcute patriarhului (v. 12). În sfârșit, Domnul îi prevestește iminentă naștere a unui fiu din Sarai, care va fi moștenitorul direct al promisiunilor divine. Bine înțeles că și Ismael are partea să de binecuvântare (vv. 15-22). Atunci Abraam s-a circumcis; a
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]