7,756 matches
-
să știu de ce v-ați băgat acolo, dacă vreți să vă dați aere de erou romantic așteptând să vă dezvăluie pereții secretele vieții, mi se pare pur și simplu ridicol, dar, dacă intenția dumneavoastră merge mai departe, dacă intenționați să pieriți în foc, de exemplu, aflați că Centrul refuză să-și asume vreo responsabilitate, n-ar mai lipsi decât să fim învinovățiți de sinuciderile comise de inși incompetenți și ajunși la faliment pentru că n-au fost în stare să înțeleagă regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
parte, realitatea în cealaltă, linia dreaptă nu există decât în geometrie, și chiar și acolo nu e decât o abstracțiune. Cipriano Algor deschise ochii. Sunt în pat, se gândi ușurat, și, în aceeași clipă, își dădu seama că amintirea visului pierea, că va reuși să rețină doar câteva fragmente, și nu știa dacă trebuie să se bucure pentru că era puțin sau să se întristeze pentru că era excesiv, și asta se întâmplă de multe ori după ce am visat. Era încă noapte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-a culcat și a adormit dus. 6. Cîrmaciul s-a apropiat de el, și i-a zis: "Ce dormi? Scoală-te și cheamă pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu va voi să se gîndească la noi, și nu vom pieri!" 7. Și au zis unul către altul: "Veniți să tragem la sorț, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Au tras la sorț, și sorțul a căzut pe Iona. 8. Atunci, ei i-au zis: "Spune-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
calea lor cea rea, și de la faptele lor de asuprire, de care le sunt pline mîinile. 9. Cine știe dacă nu se va întoarce Dumnezeu și Se va căi, și dacă nu-Și va opri mînia lui aprinsă, ca să nu pierim!" 10. Dumnezeu a văzut ce făceau ei și că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci, Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărîse să li-l facă. $4 1. Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
și Domnul a zis: "Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. 11. Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85103_a_85890]
-
adevărul. Nu mă port pripit. Am fost cel mai credincios slujitor al lui Nizam al-Mulk, am crezut În el. Dacă Dumnezeu ar fi Îngăduit-o, aș fi murit apărându-l. Dar de multă vreme hotărâsem că, dacă stăpânul avea să piară, nu i-aș mai fi slujit nici pe fiii, nici pe succesorii săi, și aș fi părăsit pentru totdeauna meșteșugul săbiei. Împrejurările morții sale m-au silit să-l ajut pentru ultima oară. Am fost părtaș la moartea lui Malik
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
persană. Ultima dată când fusese tipărit numele Persiei În paginile din Annapolis Gazette and Herald se Întâmpla, cred, prin 1856, când un transatlantic, mândria Companiei Cunard’s, primul vapor cu zbaturi Înzestrat vreodată cu o carenă metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
naufragiații. Șirin stătea tăcută alături de mine. De când văzuserăm Titanicul scufundându-se, nu mai rostise nici un cuvânt, și privirea ei mă evita. Aș fi vrut s-o zgâlțâi, să-i aduc aminte că avusesem parte de un miracol, că majoritatea pasagerilor pieriseră, că existau pe puntea aceea, În jurul nostru, femei care tocmai Își pierduseră un soț și copii care deveniseră orfani. Dar m-am ferit să-i țin predici. Știam că Manuscrisul Însemna pentru ea, ca și pentru mine, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
batjocoresc ce nu cunosc și se pierd singuri în ceea ce știu din fire, ca dobitoacele fără minte. 11. Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorința de cîștig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
nu zice nimic, și, după un timp, îmi ridic ochii spre el. — Da, zice, și acum nu mai zâmbește. Becky... voiam să vorbesc cu tine despre ziua de mâine. Se oprește și eu mă holbez la el, simțind cum îmi piere zâmbetul de pe față. — Ce e? zic, încercând să nu par prea îngrijorată. Urmează iar un moment de tăcere, apoi Luke răsuflă cu zgomot. — Uite care‑i treaba. A apărut o ocazie de afaceri de care mi‑ar plăcea să... încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fără să‑mi dau seama. De exemplu, zilele trecute m‑am trezit cumpărând un jerseu Fair Isle de la French Connection. Și de curând m‑am apucat de grădinărit! Sau, cel puțin, am cumpărat niște ghivece foarte drăguțe de ceramică de la Pier, inscripționate „busuioc“ și „coriandru“ și et cetera- și cu siguranță o să cumpăr niște plăntuțe de la supermarket și o să am un rând întreg pe pervaz. (La 50 de pence nici nu prea contează; dacă mor, îți iei pur și simplu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îmi zâmbește cu căldură. Draga mea, avem niște câmpuri de levănțică, o minunăție. N‑ai vrea să le vezi? — Nu, îmi e foarte bine, îi spun radioasă. Sunt pur și simplu fericită, așa, cum stau cu dumneavoastră aici. Zâmbetul călugăriței piere încet. — Nici cripta? zice. Nici asta nu te interesează? — Nu în mod deosebit. Sincer, nu vă faceți probleme. Nu mă plictisesc! E atât de plăcut aici. Atât de... pașnic. Exact ca în Sunetul muzicii. Femeia se uită la mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dușcă de bere.) N-ai văzut tu atâta mizerie! Pun pariu că și acum mai șterg oglinzile alea! ― Mda, făcu Brett zâmbind pentru a-și arăta interesul. Nostalgic, taciturn, Parker se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întoarcere. ― Gata de congelare, adăugă Brett înduioșător. La fel ca și ceilalți, era foarte nerăbdător să se întindă în coconul protector al hipersomnului. Nerăbdători să pună capăt unui coșmar care le invadase existența. Totuși prezența lui Kane refăcut făcea să piară imaginea creaturii pe care o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul pasajului. ― Nu, nu, nu-l lăsați să scape! Avertismentul veni prea târziu. Ghemotocul de păr dispăruse. ― Mda, ai dreptate, mormăi Parker. Trebuia să-l omorâm. S-ar putea să mai alergăm după el în loc să hărțuim fiara! Ripley îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ai băgat? Din fundul antrepozitului răzbătură niște răcăituri. Fură urmate de un sfios dar liniștitor mieunat. Era neîndoios un vaiet de origine felină. Brett oftă și porni într-acolo. Ripley făcu o pauză și privi detectorul cu resemnare Lumina roșie pierise demult, acul rămase nemișcat, iar semnalul sonor nu-i mai alarma. În ciuda eforturilor lor aparatul tăcea în continuare. ― Nu-i nimic prin locurile astea, îi zise coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mesei de la popotă. Niciunul nu încerca să se amăgească, să-și ascundă frica. Mai ales Parker și Ripley Având ocazia să zărească întrucâtva vietatea pe care urma să o înfrunte, acum, pentru ei orice speranță de a se redresa situația, pierise. Dallas examina cu scrupulozitate un plan recent al lui Nostromo. Parker, în picioare, de pază la ușă. arunca din când în când o privire neliniștită în fundul coridorului. ― Nu știu să vă spun acum cum de-a ajuns așa, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sparge un zid... Încercă să eschiveze contraatacul, rată mișcarea. Apendicele tăie aerul, îi zdrobi ceafa omorându-l pe loc. Aceea reveni la Lambert care nu se clintise. Ripley nu se mișcase în acest timp. Din intercom străbăteau strigăte slabe. Lambert. Pieriră în depărtare. Reveni liniștea. ― Parker... Lambert! Așteptă răspuns, fără speranță. Tăcerea și vidul se instalară în jurul ei. Era singură. Pe navă mai erau trei ființe vii. Entitatea, Jones și ea însăși. Dar trebuia să se asigure mai întâi. Trebuia așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
SECȚIE DETERIORATĂ IMEDIAT LA DESTINAȚIE. NECESITATE ABSOLUTĂ A UNEI INSPECȚII A COCĂI. Oftă ușurată, apoi contemplă imensitatea stelară printr-o lucarnă. O formă zderențuită se rotea încet la câteva sute de metrii de ambarcațiune. Brusc, acest organism incredibil de rezistent, pieri sub acțiunea legilor presiunilor diferențiale și creatura explodă, proiectând în toate părțile particule din carnea sa. Nu se putea spune că nu avusese noroc. Ripley va păstra pentru totdeauna urmele acestei experiențe de negândit, în fizionomie și în inimă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Să nu-ți închipui că numai tu vei scăpa dintre toți Iudeii, pentru că ești în casa împăratului. 14. Căci, dacă vei tăcea acum, ajutorul și izbăvirea vor veni din altă parte pentru Iudei, și tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?" 15. Estera a trimis să spună lui Mardoheu: 16. "Du-te, strînge pe toți Iudeii care se află în Susa, și postiți pentru mine fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
care se află în Susa, și postiți pentru mine fără să mîncați, nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și dacă va fi să pier, voi pieri." 17. Mardoheu a plecat, și a făcut tot ce-i poruncise Estera. $5 1. A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul ședea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
află în Susa, și postiți pentru mine fără să mîncați, nici să beți, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și dacă va fi să pier, voi pieri." 17. Mardoheu a plecat, și a făcut tot ce-i poruncise Estera. $5 1. A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea dinlăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul ședea pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
Și care vrea să cred că drumul meu va trece din nou pe la porțile Thebei; să aud, pe același munte Phikion unde am ajuns venind din Corint, cît de frumos sună ecoul răspunsului ce l-am dat atunci... Sfinxul a pierit ca Euridice la ieșirea din Infern. CÎnd am terminat de vorbit, monstrul nu mai exista. Dar nu mai sînt atît de tînăr și nici atît de trufaș, Încît să-mi Închipui că sfinxul chiar a murit...) Pe o asemenea umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de unde a plecat, timpul Ithacăi fiind și el ireversibil. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul și, poate, chiar Împotriva lor, a admira spiritul elin Înseamnă a fi de acord că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm ce anume le-a făcut cu putință. Cu puțin efort aș putea chiar auzi lopețile plescăind În apă În clipa cînd Ulise se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fiecărei corăbii, nu aceasta e fericirea? De ce-am regreta corăbiile care au plecat cînd, iată, ați venit voi, iar după voi vor veni alții? Și pe tine, Ulise, te vom uita. Fii prietenul nostru acum. După ce corabia ta va pieri În zare, vei fi murit pentru noi. Mai mult, nu vei fi existat niciodată. E o lege a fini noastre aceasta, nu trebuie să vezi În ea o lipsă de prietenie. Dimpotrivă, ne-ar bucura să Întîrziați cît mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]